7,734 matches
-
s-a părut nu doar un prolog inspirat, ci o esență a celor ce vor urma să se spună. O tălmăcire pe scurt a vieții, a vanităților din noi, a aroganței cu care privim propriul traseu, relația cu ceilalți, cu Divinitatea, la urma urmelor. Mi s-a părut un accent emoționant care deschidea coperțile istoriei teatrului. Și a unei vieți. O perspectivă subiectivă și, în același timp, perfect riguroasă în bogăția informației. Trecutul este pus sub lupă. Atent. Cu enormă afecțiune
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
că le-am câștigat printr-o declarație preliminară: Nu sunt un intelectual ateu, ci un om care se teme de Dumnezeu!" Cum să întrebi pe cineva dacă se roagă (și se mai roagă) în vreo limbă sau alta? În direcția Divinității (căci nu aș putea spune în fața ei), nici nu știu dacă mă rog sau dacă doar îi spun, cu umilință, una și alta despre mine și așteptările mele. Folosesc oare cuvinte în vreo limbă sau alta sau mă încredințez pe
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
niște zăbrele. Și, la mijloc, coregrafa și interpreta Vava Ștefănescu, care dă viață dublă personajului, atât prin grai, rostind lamentația eroinei, cât și prin graiul trupului ei, care ne vorbește și el despre aceleași dureri și despre monologul ei cu divinitatea - totul fiind apoi discret dar ferm dirijat de mâna sigură a regizorului Mihai Măniuțiu, pe muzica compusă de Ana Maria Avram și Iancu Dumitrescu. O operă puternică, deplin realizată și emoționantă. Și, în fine, într-o țară populată masiv de
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
dintre femei se masturbează până la vârste destul de înaintate. Dacă cifrele publicate de csid.ro sunt adevărate atunci autorul susține că viața femeilor alături de majoritatea bărbaților este un calvar. Acesta le îndeamnă să rămână singure așteptând un fel de pomană de la Divinitate. ”Decât să te căsătorești cu un desfrânat . Fetelor, nu vă căsătoriți cu băieții care se masturbează! Până nu leapădă această patimă, mărturisindu-și păcatul duhovnicului și vindecându-se prin Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, nu pășiți în viața de
Articol halucinant despre masturbare într-un ziar ortodox by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79708_a_81033]
-
Evangheliei lui Hristos. Ambii au fost eliberați în chip minunat de îngerul Domnului în urma rugăciunilor pe care ei le-au făcut, la care se adăugau și rugăciunile întregii Biserici". În tradiția populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. În poveșirile și snoavele populare Sânpetru este un om obișnuit: se îmbracă în straie țărănești, se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor și, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic și bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Tradiţii şi obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78203_a_79528]
-
fi mai bine să ne pese mai mult unii de alții". Sigur că supraviețuitorii, în mod absolut natural, simt nevoia să mulțumească cuiva pentru faptul că sunt în viață, și am auzit de multe ori în seara asta menționându-se divinitatea. Mi-e greu să cred însă că Dumnezeu a decis ca unii să moară și unii să trăiască. Nu văd divinitatea în ceea ce s-a întâmplat acolo. Nici cu privire la cei care au decedat, nici cu privire la cei care au supraviețuit. Poate
Mircea Badea: Nu a fost Dumnezeu. Suntem la dispoziția hazardului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78343_a_79668]
-
mulțumească cuiva pentru faptul că sunt în viață, și am auzit de multe ori în seara asta menționându-se divinitatea. Mi-e greu să cred însă că Dumnezeu a decis ca unii să moară și unii să trăiască. Nu văd divinitatea în ceea ce s-a întâmplat acolo. Nici cu privire la cei care au decedat, nici cu privire la cei care au supraviețuit. Poate pur și simplu pe planeta asta suntem la dispoziția hazardului, a probabilităților, a întâmplării. Pur și simplu și nimic mai mult
Mircea Badea: Nu a fost Dumnezeu. Suntem la dispoziția hazardului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78343_a_79668]
-
a făcut decât să creadă/ în poeme cu vârste mult mai mari decât cele pe care le avea el/ și care azi nu mai pot să-i inspire încredere/ chiar dacă născute cu darul unei prospețimi instinctive/ - ca un grup de divinități ale apei/ ce se evaporă de pe retina celui ce priveșteș...ț există o oglindă/ care ne poate face să trecem de propriile noastre limite/ ca și de ale lucrurilor/ pentru a ne face să ne dăm seama/ că acolo liniile
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
povestirea luînd inevitabil conturul unei confesiuni finale în fața unui preot. Supoziția nu exclude posibilitatea ca ultima remarcă - "Odihnească-se în pace!" - să aparțină intermediarului dintre penitent și Dumnezeu, care exprimă sec ideea fundamentală a unei necesități insurmontabile: numele blasfemiat al divinității trebuie răzbunat, oricît de grele ar fi tribulațiile angajate. Și totuși, o analiză relativ recentă, a lui Peter J. Sorensen, asupra textului răstoarnă posibilitatea exegetică de mai sus, aducîndu-ne într-un cu totul alt punct al textului/criptei. Criticul avansează
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
în modelele și culorile acestora, simboluri legate de credințele vechiului Iran. Și aici se întrevede așadar o artă rară, bazată pe o tradiție esoterică, care și-a păstrat cu strictețe secretele. Un exemplu: covoarele sunt grădini unde poți avea revelația divinității, suită de simboluri ce pretind privitorului inițiere pentru a le înțelege și contempla. Un bun termen de comparație ar fi cu mandala din cultura indiană. Pacea și prosperitatea domnesc în capitala Persiei. Sângele florilor descrie altă piramidă a puterii, altă
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
fum" (ibidem). Ascensiunea spre Dumnezeu constituie, evident, bolta unei atari dialectici spirit/materie pe care poezia o punctează obsesiv. E la mijloc dorința descoperirii unui rost ontic, a așezării ființei pe portativul destinului, fapt ce răspunde însă în increat. Palparea divinității cu antenele lăuntrice duce la regretul de-a fi. Neantul, receptacul al virtualităților netraduse în act, izvor al tuturor posibilităților, așa cum apare în poetica mallarmeană, e un soi de mîntuire inversă, retrospectivă: "Arătînd fără rest, / întregind ceea ce suntem cu de unde
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
la care ne supune, prin dramaticele îndoieli în care ne cufundă, cum socotea Simone Weil? Și dacă tot am amintit un nume feminin, să menționăm și momentele în care poeta noastră, aidoma unor credincioase celebre, izbutește a se apropia de Divinitate printr-o exaltare sentimentală, similierotică: "O, Doamne, cît de frumos este cerul / cît de frumoasă topirea, cît de albastru / frigul! Îți culci tîmpla pe umărul meu / ca pe o treaptă, înainte de a mă sfîrși, / într-una din serile verii ce
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
pe care nu știu să-l descriu. Anavi Ádám a plecat în lumea celor drepți cu trei zile înainte de a împlini o sută de ani. Sunt sigur că mucalitul din el s-ar fi amuzat de această macabră glumă a Divinității. A fost până în ultima clipă senin, vesel, plin de energie. A murit privind pe geam - încântat de ideea că urma să fie sărbătorit pe 26 februarie pentru trecerea în al doilea veac de existență. O moarte fericită, fără îndoială - așa cum
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
acidă, acești scriitori vizionari provoacă distorsiunile artei moderne, acea deconstruire începută de Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé și dusă până la performanțele literaturii absurdului din vremurile mai recente. Într-o lume agonizând, conflictele se produc între personaje și o absență în fața existenței aberante: divinitatea, rațiunea, afectivul. În paginile sale "bizare" , Urmuz reconstituie un univers fictiv potopit de locuri comune, prin parodierea temelor, motivelor, personajelor și imaginilor strandardizate. Metoda este a "dicteului automat". Realul e transformat potrivit cu noile cerințe ale imaginarului. De aici rezultă impresia
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Badoiu Raluca Într-o postare pe blogul personal, Jojo vorbește despre iluminare, despre divinitate și despre schimbările pe care le face în viața ei, în fiecare zi. Actrița Cătălina Grama, alias Jojo, încearcă să se descopere de când a divorțat și își sfătuiește prietenii să-i urmeze exemplu. "Când te întorci la tine căutarea e
Vezi ce schimbare radicală face Jojo în viața ei by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/72849_a_74174]
-
din palma mea/ iluzii negre pentru zile portocalii./ Nu pot veni!/ E ora cănd fetele triste/ se prefac în insule pustii/și se usucă urmele lui Dumnezeu/acolo/ în sfintele cărți". Astel, nu numai sacrul, ca urmă care duce la divinitate, rămâne ascuns, ci chiar urma care duce la sacru pare să se fi șters: "Ar fi trebuit să-ți spun / că singura lacrimă pe care n-am plâns-o/ e marea/ că nu poți face din cârpe stindarde./ Ar fi
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
de altă parte, avem convingerea că asumarea noului se poate face numai cu păstrarea propriei individualități. Credem că perspectiva dialogală, strict umană, la care a subscris S. Damian, nu este unica posibilă. Un alt tip de dialog este cel cu divinitatea, precum acela inițiat de A. Pleșu, poziție ce-i acordă acestuia permisiunea de a eluda datele senzorialului, spre a urca nestingherit treptele unei inițieri spirituale. Paginile dedicate lui Dumitru Țepeneag, printre cele mai frumoase din volum, se pot citi pur
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
introduce convingător idea manipulării ideologice în procesul hermeneutic, care poate distorsiona esența oricărei religii, transformând-o în armă destructivă. Dilema religioasă căreia se străduiește să-i găsească un răspuns în multe din romanele sale, este aici înlocuită de credința în divinitatea esenței umane. Confruntat cu dezastrul provocat de atacul terrorist, Updike pledează cauza umanismului, nevoia de a reînvia speranța în posibilitatea de acțiune și în solidaritatea umană. Realismul său devine un realism moral. Schimbarea din abordarea lui Updike anunță o schimbare
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
un zid, cum cenușa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală, pot depune la rândul meu mărturie că acesta este locul. Bianca Marcovici reușește să transmită acest sentiment: "Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât / de aproape, dispare aroganța spirituală/ apare grădina noastră în lumina feerică, revelația/ Zidul Plângerii noastre singura scenă din viață/ în care te simți tu însuți/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
voluptate. Iată cum profită amorul de impactul anumitor foneme în anumite momente, între urlete și țipete liturgice, când limba e falus și verbul vulva, iar găurile corpului, abise lexicale unde se restaurează fața intemporală a lui Eros, cu exaltarea erectei divinități în templele sale cavernale de dinainte de începutul veacurilor când rușinea și cenușa încă nu corodaseră inocența de a trăi. Nu vreau să fiu ultimul care te halește Nu vreau să fiu ultimul care te halește. Dacă pe vremuri n-am
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
au intrat, mai mult sau mai puțin, în limbajul curent, există alte zeci de fobii cunoscute doar de specialiști. Câți dintre noi am auzit de agliofobie, frica de durere; de poďnefobie, frica de pedeapsă; de theofobie, frica de zei, de divinități; de dextrofobie, frica de tot ce se află în dreapta corpului nostru (!), de katagelofobie, frica de ridicol (mai rară în vremurile noastre de hyper-mediatizare a tembelismului si prostului gust)? Despre bibliofobie, frica de cărți, aflasem citind despre rugurile Inchiziției care ardeau
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
est les autres". Ar trebui să calificăm nostalgia Anei Blandiana - în sensul său etimologic "durere povocată de dorința de a se reîntoarce" - ca pe un dor de origini. Personajele sale sunt proiectate în mod continuu în spațiul copilăriei, acolo unde divinitățile autohtone românești erau bine protejate în firidele fiecărei case și unde "totul se afla la locul său". Nostalgia este descrisă de-a lungul a unsprezece nuvele (extraordinare) înrudite cu poezia. Nu degeaba autoarea s-a remarcat mai întâi pe plan
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
indigo a robei lui Prospero, asemănătoare cu apa furtunii și corpul vrăjitoarei, face ca scrierea piesei, precum și citirea cărții ce o conține sau proiectarea sa într-un context intertextual să devină un proces de o înaltă forță spirituală. Prospero-creatorul este divinitatea care scrie, Shakespeare însuși, personajul trecut dincolo de limitele propriei sale lumi ficționale și devenit autorul lumii în care se învârte. Cuvintele scrise cu cerneală indigo, cu lichidul puterii creatoare, sunt simbolul unei furtuni benevolente a minții și a mâinii, în
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
Anania și apărută în 2005. Apoi sub influența psalmilor s-a dezvoltat în lirica românească această specie literară, o meditație religioasă, reprezentată mai întâi de Alexandru Macedonski - cu Psalmi moderni - și Tudor Arghezi cu Psalmii săi de înverșunată căutare a divinității, iar în poezia română contemporană de Ștefan Augustin Doinaș și Ion Horea. Dar odată cu Psaltirea în versuri din 1673, a lui Dosoftei Mitropolitul, actul de naștere a poeziei românești culte, se inaugurează o nouă variantă a tălmăcirilor psalmilor, pe care
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
ne-a dat curaj în momente grele, în situații-limită cînd, altfel, nu știi încotro s-o apuci. Nu l-am trăit numai noi. Am auzit această mărturie și de la alții, încercați de greutăți ce păreau insurmontabile. De aceea, legătura cu divinitatea, sunt sigură, nu este o impresie subiectivă, ci o realitate obiectivă, palpabilă, cu consecințe vizibile și numai cine suferă de o totală orbire spirituală se poate încăpățîna să n-o recunoască." (p. 65) Lidia Stăniloae e o luptătore care nu
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]