670 matches
-
în 1566 și și-a petrecut restul vieții ca prizonier imperial. Bunurile sale au fost confiscate de către împărat și predate lui Johann Wilhelm, care astfel a devenit singurul conducător al întregului ducat al Saxoniei. Curând Johann Wilhelm a căzut în dizgrația împăratului atunci când a intrat în serviciul regelui Carol al IX-lea al Franței ca general în campania sa împotriva hughenoților (regii francezi erau dușmanii împăraților habsburgi). Acest lucru i-a înstrăinat și pe supușii săi protestanți. Împăratul i-a stârnit
Johann Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar () [Corola-website/Science/334449_a_335778]
-
civil englez și a fost fiul lui Sir Winston Churchill și al soției acestuia, Elizabeth Drake. Tatăl său, în timpul războiului civil, a rămas fidel cauzei regaliste, împotriva Parlamentului. După victoria armatei parlamentare și instaurarea Commonwealthului, familia Churchill a căzut în dizgrație. John și sora sa mai mare, Arabella au crescut în condiții modeste pe toată durata Commonwealthului. Odată cu "Restaurarea" din 1660 și urcarea pe tron a lui Carol al II-lea al Angliei, fiul regelui decapitat, soarta familiei Churchill se schimbă
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
nerecunoștința și trădarea lui pentru un om căruia îi datora aproape totul. Suspiciunile lui William s-au dovedit fondate, când în 1692 s-a descoperit că Churchill purta o corespondență secretă cu regele din exil, Iacob. Churchill a căzut în dizgrație, dar este aproape incredibil faptul că nu a suferit ulterior pentru trădarea sa. A continuat să trimită știri despre mișcările trupelor engleze în timpul războaielor lui William pe continent. Dar, cu o duplicitate caracteristică, avea grijă să trimită informațiile prea târziu
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
și pentru Anna de Austria. Mai tarziu ea s-a căsătorit cu François de Bassompierre într-o ceremonie secretă. S-a spus că ei au avut un copil însă nu există dovezi. Căsătorindu-se cu Bassompierre, ei au trăit în dizgrație, Louise Marguerite murind la Chateau d'Eu.
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
jucătorul încheie memoriile lui Cormac. Sub conducerea lui Otso Berg, un lider Templier, ei le încarcă în rețeaua Asasinilor, dezvăluind cât de aproape a fost Achilles Davenport de a distruge lumea. Rezultatul este cel dorit, iar Asasinii sunt aruncați în dizgrație și, precum este arătat în "Assassin's Creed Unity", aceștia se răzbună prin accesarea fișierelor Abstergo și distrugerea tuturor mostrelor Precursorilor, precum și prin deteriorarea serverelor. Dorind să fie premiat, jucătorului îi este dat de ales; să se alăture Ordinului Templier
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie, proces câștigat de general.Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea de peste un deceniu dovezi asupra conspirațiilor acestuia în cadrul SSI. Căzut în "dizgrația" camarilei, gen. Gabriel Marinescu, principalul autor al asasinatelor se "spovedește" în fața lui Constantin Argetoianu, care, conștiincios, notează totul în însemnările sale : Constantin Argetoianu e siderat de mărturisirile fostului prefect: Academicianul, Radu R. Rosetti, în memoriile sale nepublicate încă, păstrate în
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
von Manstein promovându-l comandant al Corpului de Armată XXXVIII. Von Manstein și Halder erau vechi rivali. În 1938, von Manstein a fost numit succesor al șefului statului major Ludwig Beck, dar a fost demis după ce Beck a căzut în dizgrația lui Hitler în timpul crizei Blomberg-Fritsch. În cele din urmă, pe 1 septembrie 1938, Halder l-a înlocuit pe Beck, nu von Manstein. Doi dintre ofițerii de sub comanda lui von Manstein, locotent-colonelul Günther Blumentritt și maiorul Henning von Tresckow, au fost
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
campionul lui Asano. Deoarece acesta este vrăjit, Kai îi ia locul. Deghizarea lui este revelată în timpul luptei și corcitura este pedepsită aspru pentru insolența ei. În timpul nopții, Asano însuși este vrăjit și îl atacă pe Kira. Gestul îl aduce în dizgrația shogunului, care-i cere să-și facă seppuku. Samuraii săi devini ronini, iar domeniul îi este încredințat spre administrare lui Kira, care urmează s-o ia de soție pe fiica defunctului, Mika, după trecerea unui an de doliu. Roninii se
Cei 47 de ronini (roman) () [Corola-website/Science/333264_a_334593]
-
de jandarmi, care se prezenta drept conte de la Motte, și trăia dintr-o mică pensie acordată de rege soției sale. În martie 1785, Jeanne a devenit amanta Cardinalului de Rohan, un fost ambasador la curtea de la Viena. Cardinalul căzuse în dizgrația reginei Maria Antoaneta care l-a acuzat că răspândise zvonuri despre comportamentul ei față de mama ei, împărăteasa austriaca Maria Tereza. De asemenea, Maria Antoaneta mai aflase de existența unei scrisori pe care cardinalul o scrisese Mariei Tereza și în care
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]
-
o mașină cu oua de DNAliens. După lupte printr-un oraș fantoma și incubator, Ben preia componenta și o aduce înapoi la baza. După deblocarea dosarele secrete al lui bunicul Max, Ben, Gwen, Kevin descoperi ca instalatorul Gorvan căzu în dizgrație, ca a tezauriza și vândut ilegal extraterestru tech. Revelația provoacă provoacă Kevin sa vâneze Gorvan, Ben se duce după Kevin. Între timp, Kevin la prins pe Gorvan, care la ademenit pe Kevin într-un incubator Xenocyte în interiorul bazei. După în
Ben 10: Alien Force (joc video) () [Corola-website/Science/334549_a_335878]
-
, marchiz de Belle-Île, viconte de Melun și Vaux (27 ianuarie 1615 - 23 martie 1680) a fost ministru de finanțe al Franței din 1653 până în 1661 sub regele Ludovic al XIV-lea. A căzut în dizgrația tânărului rege probabil din cauza afișărilor extravagante ale bogăției sale și regele l-a închis pe viață. s-a născut la Paris într-o influentă familie nobilă. A fost al doilea fiu al lui François IV Fouquet, consilier al Parlamentului din
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
așa de putenic ca Fouquet. Cheltuielile extravagante și afișarea opulentă a averii administratorului finanțelor a servit pentru a intensifica nehotărârea regelui. Fouquet a cumpărat portul Belle-Île-en-Mer și a întărit fortificațiile cu scopul de a avea un refugiu în caz de dizgrație. A cheltuit o sumă enormă în construirea magnificului său castel și a domeniului Vaux-le-Vicomte, care a fost precursorul Versailles ca măreție și splendoare. Pentru reconstruirea și redecorarea Castelului Vaux-le-Vicomte, el a adus împreună trei artiști pe care mai târziu îi
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
artiști pe care mai târziu îi va lua și regele pentru Versailles: arhitectul Louis Le Vau, pictorul Charles Le Brun și designerul de peisaje André Le Nôtre. În august 1661, Ludovic al XIV-lea, deja hotărât pentru îndepărtarea lui Fouquet (dizgrația a fost în secret decisă la 4 mai) a fost încântat la Vaux cu o sărbătoare care a rivalizat în măreție doar cu una sau două în istoria Franței, la care piesa "Fâcheux" a lui Molière s-a jucat pentru
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
și "Pirithoos"), Critias este unul din principalele personaje ale dialogurilor lui Platon. În timpul scurtei răsturnări oligarhice din anii 411-410 Critias evită să se angajeze politic, apoi pledează pentru rechemarea lui Alcibiade la Atena, fiind exilat în 406, după căderea în dizgrație a acestuia. După capitularea Atenei în Războiul peloponesiac, este unul din principalii autori ai instituirii "Regimului oligarhic al celor 30 de tirani", impunându-se în scurt timp ca element extremist dominant și organizaor al unei sângeroase terori (printre cele 1500
Critias () [Corola-website/Science/332523_a_333852]
-
a transformat într-un populism brut. Canalele de televiziune relatează fără încetare despre orice mișcare greșită. Cu instanțele care pronunță condamnări în cazul a peste 90 la sută din cazuri, zeci de politicieni din toate partidele importante au intrat în dizgrație. România nu mai are loc în închisori. Cu condamnări la CEDO, închisorile Bucureștiului sunt mai mult decât supraaglomerate. Ministerul Justiției a anunțat recent că încearcă să obțină finanțare europeană pentru a deschide câteva noi închisori. Aproape nimic altceva nu se
"The New York Times" avertizează: Campania anti-corupție din România poate conduce la abuz de putere. Băsescu a folosit-o pentru a-și ataca adversarii () [Corola-website/Journalistic/102259_a_103551]
-
în zona noastră. În spate, parlamentarii care au votat guvernul anti-european au fugit ca niște șobolani, huiduiți de protestatari. Întrebarea mea este: cum e să fii urât atât de mult de o țară întreagă? Mercenarii din Parlament au căzut în dizgrația pro-mafiotă, fiind complicii aprofundării crizei politice, și nicidecum nu au contribuit la stabilitatea RM, așa cum se justifică ei. În aceste condiții, anticipatele sunt, pur și simplu, inevitabile. Domnule Klaus Iohannis, vă IMPLOR" OFICIALI ROMÂNI, TREZIȚI-VĂ! De ce susțineți un guvern
Cătălin Josan, mesaj disperat: Domnule Klaus Iohannis, vă implor... by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/104317_a_105609]
-
s-a dovedit a fi 'una formală, de vitrină, instrumentată de echipa lui Ion Iliescu, și care nu a durat mult'. 'După ce Doina Cornea a părăsit consiliul în ianuarie 1990, a început și înlăturarea mea prin omisiune. Am căzut în dizgrație definitivă după evenimentele de la Târgu-Mureș din martie 1990, când — fiind invitat în Statele Unite și Canada — le-am prezentat pe acestea așa cum s-au întâmplat de-adevăratelea, întâlnindu-mă și cu președintele George W. Bush. Ion Iliescu a lansat atunci la adresa
Dosarul Revoluției. Laszlo Tokes, audiat by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102561_a_103853]
-
l-a numit pe fiul lui Slánský, ce se numea tot Rudolf, ca ambasador al Cehiei în Uniunea Sovietică. Slánský a fost cel mai înalt lider politic executat în perioada regimului comunist din Cehoslovacia. Ulterior, tratamentul la adresa liderilor căzuți în dizgrație a devenit mai civilizat prin comparație: ei au fost pur și simplu demiși din funcțiile deținute și pensionați.
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
ca fiind unul fericit. La nuntă, Christina le-a acordat mai multe moșii, printre care reședința favorită a bunicilor ei, Höjentorp, care era de asemenea și reședința să favorită, precum și un venit mare. În 1653, Magnus Gabriel a picat în dizgrație și a fost expulzat de la curte. Maria Eufrosina a încercat să acționeze ca mediator. La încoronarea fratelui ei, regele Carol al X-lea, în 1654, Mariei Eufrosina i s-a garantat rangul și statutul de Prințesa Regală a Suediei. O
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
fostul președintele Christian Wulff, silit să demisioneze din cauza dezvăluirilor privind foloasele necuvenite pe care le-a căpătat în urmă prieteniei cu producătorul de filme David Groenewold, să primească pe viață o renta onorifica de 200 000 de euro pe an. Dizgrația în care a nimerit Wulff i-a îndemnat pe mulți să-i ceară președintelui demisionar să renunțe benevol la rentă viageră, în caz contrar propunîndu-se o hotărîre judecătorească de excepție care să-i anuleze acest drept.
Meridiane () [Corola-website/Journalistic/4847_a_6172]