5,324 matches
-
unde dai peste un așa noroc! inteveni Diplomatul. Și continuară să sporovăiască, adunați în jurul iepurașului. Flower-Power chicotea fericită când Patriarhul o alinta zână mică sau Solitarul o striga ma fleur; iar Papa și Babacul se amenințau cu voci în schimbare; Doc intervenea firoscos din când în când, iar Diplomatul încerca să-i împace pe toți, luând-o drept martoră la judecata sa pe Miramoț. Nu-i preocupa nimic altceva decât revenirea la vârsta adolescenței! De când făcuse descoperirea, Americanul amuțise. Tot ce
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
adevăr, un pârâiaș zglobiu. Dar, nedumerirea le fu augmentată când realizară că lumina ce cădea din tavanul peșterii avea o intensă nuanță albastră-liliachie, părând a proveni de la o sursă artificială. Înfricoșate umbre în mișcare străjuiau pereții mai îndepărtați. Patriarhul și Doc își dădură coate, mai mult spre întărâtarea lui Papa: -Ce-i cu umbrele astea? Ia te uită, par să fie niște cavaleri prinși într-o cavalcadă! zise cu voce fermă Patriarhul. -Ba, mai curând, niște hoți furișați... la vânătoare de comori
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
dădură coate, mai mult spre întărâtarea lui Papa: -Ce-i cu umbrele astea? Ia te uită, par să fie niște cavaleri prinși într-o cavalcadă! zise cu voce fermă Patriarhul. -Ba, mai curând, niște hoți furișați... la vânătoare de comori... plusă Doc, sensibilizat el însuși de evocare. Papa se-ntoarse și fața i se lungi, într-adevăr, de surpriză... Dar nu apucă să mai zică nimic, pentru că brusc, își dădură toți seama că temperatura scăzuse cu vreo zece - cincisprezece grade! Răceala care
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
timpul scurs. La intrarea în peștera albastră, ceasul Americanului dispăruse. Așadar câtă vreme trecuse? Minute, ore, zile, ani, mai mult?... Erau întrebări retorice spuse pe bandă, venind dinspre toți, repetându-se ca sub impulsul unui perpetuum mobile. Dispăruse și iepurașul! Doc îl ținuse până atunci în mână și, ca prin magie, constatase că nu mai e! La fel se-ntâmplase și cu bruma de lucruri recuperate după cădere... rucsacul și bastonul lui Miramoț... ori altele asemenea. Americanul cuvântă: -Se pare că
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
ce se lăsase după micul discurs al Americanului. -Da, da, să pornim degrabă, întări și Papa, furișând priviri peste umăr spre jocul de neînțeles al umbrelor peșterii, dar neînstare să atragă atenția și celorlalți asupra temerilor sale. Doar Patriarhul și Doc îi țineau isonul prin gesturi așijderea, în răstimpuri. Înfrigurați și înfricoșați, versiunile întinerite ale camarazilor cutezători porniră în șir de-a lungul apei clipocitoare. În aceeași ordine în care își începuseră urcușul pe munte, dar într-o liniște desăvârșită. Doar
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
lăsă tăcerea, tulburată doar de ecoul pașilor pe fondul curgerii vesele a apei. După ceva timp, ajunseră la ieșirea din minunatul sălaș de gheață. Trecerea se îngustă într-un alt coridor, însă și acesta luminat. Nu simțiră lipsa iepurașului, așa că Doc, speriat să nu fie tras la răspundere, răsuflă ușurat. Merseră cât merseră, încolonați, cu chipurile albastre de la lumina coridorului, dar și de la spaima nemărturisită, învăluiți în aburii propriilor răsuflări, aproape înghețați în hainele subțiri... Nu mai dădeau glas gândurilor, până
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
grozav! Să fii părinte și să ai două flori diferite! El, artist, tu, așa matematician! Mă refer la părinții tăi... -Fară falsă modestie, e ceva! aprobă Solitarul. -Și ce s-a ales de pictorul vostru? S-a realizat? întrebă și Doc. Eu nu sunt la curent cu pictorii noștri contemporani, nu cultiv expozițiile... și, cum în presa noastră de azi doar nonvalorile populează relatările, fiindcă plătesc reclama și sunt accesibile mediocrității... știi, nu am cunoștință... -Nu te formaliza, nu te scuza
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
mâncarea și vreo călătorie, două pe an. Locuiește într-o garsonieră în clădirea clinicii, pusă la dispoziție de managerul instituției, preciză Solitarul. -Dar artă mai face? se interesă Miramoț. -Seulement d’art! -Cum vine asta? Nu pricep nici mort! zise Doc. -Stai să vezi! Ca să-nțelegi, s-o luăm... méthodiquement. Bine, bine, Papa, încerc să vorbesc exclusiv românește... graseiă spășit, țintuit fiind de privirea necruțătoare a colegului. Aflați că, la examenul pentru pictură, proba ce recomandă candidatul este mapa, un portofoliu
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
intuit mesajul tabloului, pornind de la presupunerea sursei de inspirație, a fost medicul. C’est tout! -Stai, stai așa! Cum? se nedumeri Diplomatul. -În dialogul început cu frate-meu în fața tabloului, a scos de la el adeverirea bănuielilor sale. -Adică? insistă și Doc. -A primit confirmarea că Silence era ilustrarea trăirilor unui bolnav psihic, al unuia care avea o variantă a sindromului Stendhal. Și într-adevăr, recunoștea frate-meu, pânza îi fusese sugerată în stradă de figura unui vizitator care se prăbușise la
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
doctorul citindu-le de pe micul calculator portabil, plăcuță pe care, după cum văzuse, o atinsese și după care informase lumea curioasă. Și, ca o completare, adăugase că are o suferință psihică minoră... -Și fratele tău îi surprinsese imediat trăirile? se interesă Doc. -Întocmai! Surprinsese tulburarea interioară a celui căzut, manifestările psihice în cazul sindromului Stendhal. Din schița făcută în creion la fața locului, realizase apoi pânza. -De fapt, în ce constă această maladie, dacă o pot numi așa? Cu regret recunosc, nu
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
celui căzut, manifestările psihice în cazul sindromului Stendhal. Din schița făcută în creion la fața locului, realizase apoi pânza. -De fapt, în ce constă această maladie, dacă o pot numi așa? Cu regret recunosc, nu sunt la curent! exclamă modest Doc. -Se mai numește și sindromul Florența. Numele a fost pus de psihiatrii sugestionați fiind de mărturia lui Stendhal, care, pe la 1817, vizitând orașul italian, spunea că aproape leșinase în fața frumuseților văzute acolo. -Și asta i-a inspirat pe medici? zâmbi
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
fi rămas fratele tău acolo?! se interesă Diplomatul. -Ah, am uitat să precizez! Pintre motivele atragerii în Clinica sa, medicul pomenise despre posibilitatea diminuării la el, adică la frate-meu, a dismorfofobiei de care sigur suferea. -Și avea așa ceva? întrebă Doc. -Poate, dar nici el, nici noi, familia, nu bănuiam. Știi, frate-meu avusese în primul an de viață poliomielită, rămânând cu o sechelă la un picior, defect insesizabil de n-ai fi fost avertizat. Imposibil să nu-l fi afectat
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
perfect comportamentul disfuncțional, făcând baschet, frecventând, în anii facultății, o școală de dans modern la Casa de Cultură a Studenților, mergând cu bicicleta zilnic... -Totuși, doctorul îi depistase dismorfofobia chiar dacă nu era evidentă pentru profani, nu? Deci a rămas? continuă Doc. -A rămas, desigur! Ca pacient, dar și ca pictor, spuse Solitarul. -Nu înțeleg! se iți și Flower-Power. -Întâi, fusese inclus în terapia de recuperare; cum printre procedurile urmate se afla terapia ocupațională, el împreună cu alți chemați spre artele vizuale aveau
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
Naval Militar Mangalia. Eu eram în anul doi de armată și mă împrietenisem cu doctoral divizionului dragoare, un căpitan născut și el în Dobrogea ca și mine. Pentru a scăpa de munca ce ne aștepta, când nava va intra pe docul plutitor la curățat de scoică prin rașchetare manuală, m-am “învârtit” pe lângă doctor, să fiu dus la Spitalul Militar Constanța, să mă opereze la ochi, unde aveam sub pleoape niște mici pungulițe cu grăsime. Nu știu cum se numesc ele în termeni
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
și după operația de amigdalită așa că inevitabilul trebuia să se producă. Ieșirea mea din spital și întoarcerea la navă. La ieșire mi s-a dat un certificate cu 14 zile de concediu medical. Spre dezamăgirea mea nava abia urcase pe doc și tocmai atunci se curăța scoica prinsă pe corp, lucru de care dorisem să scap în cele două săptămâni de spitalizare, dar n-a fost să fie așa. Asta este, când ai ghinion și fatalitatea trebuie să se întâmple. Înainte de
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
sunase ordinul său categoric, fără posibilitatea de comentare. Nici nu au plecat cadrele bine spre casele lor, că eu și cu încă un soldat din anul I de fel din Galați, am coborât de pe nava aflată cum am spus pe docul plutitor și ne-am urcat pe altă navă de același tip sosită de la baza militară din Tulcea pentru reparații capitale, legată de doc. Un soldat tulcean o păzea, dar nu era nicio problemă. Gălățeanul s-a dezbrăcat, a trecut dincolo de
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
soldat din anul I de fel din Galați, am coborât de pe nava aflată cum am spus pe docul plutitor și ne-am urcat pe altă navă de același tip sosită de la baza militară din Tulcea pentru reparații capitale, legată de doc. Un soldat tulcean o păzea, dar nu era nicio problemă. Gălățeanul s-a dezbrăcat, a trecut dincolo de balustradă și a sărit direct în apa adâncă de peste 10 - 15 m. Eu mai firoscos , nu fac ce a făcut el ci, caut
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
sus în tâmplă să-mi pierd cunoștința, ci doar mi s-a retezat nasul, care a fost împins total în interior. Cu ajutorul soldatului tulcean am ieșit din mare pe punte, am luat repede pantalonii pe mine și fugi la capătul docului unde m-am băgat în inconștiența mea sub un jet de apă de la instalația de incendiu, să fiu ud peste tot. Și așa eram destul de ud. Când am ajuns aproape de navă m-au văzut colegii ce lucrau la rașchetat și
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
așa eram destul de ud. Când am ajuns aproape de navă m-au văzut colegii ce lucrau la rașchetat și s-au speriat că eram umflat tot la față, iar sângele curgea șiroaie. Au anunțat imediat salvarea militară de la punctul medical din apropierea docului. Le-am spus la colegi că am vrut să trag de o schelă metalică s-o aduc lângă navă, ca să mă urc pe ea să pot începe rașchetatul, dar m-am împiedicat de o bucată de fier sudată pe puntea
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
Le-am spus la colegi că am vrut să trag de o schelă metalică s-o aduc lângă navă, ca să mă urc pe ea să pot începe rașchetatul, dar m-am împiedicat de o bucată de fier sudată pe puntea docului pentru fixarea postamenților pe care se așează nava la îndocare și am căzut cu nasul într-o altă bucată de fier. Nu știu cât de credibilă a fost povestea mea, însă eram sigur că cei doi soldați nu vor avea curajul să
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
de selecție. CONDIȚII DE PARTICIPARE Se vor trimite maximum 2 (două) din cele mai reprezentative poeme referitoare la fiecare anotimp, culese pe calculator, cu diacritice, font Times New Roman, corp literă 12, spațiere între rânduri de 1,5, format word.doc sau word.docx pe mail: dorudancus@gmail.com sau poștal, pe suport electronic (CD sau DVD) pe adresa: Editura SINGUR, O.P. 1, Ghișeu 3, C.P. 19, loc. Târgoviște, jud. Dâmbovița. De asemenea, se vor trimite: o fotografie scanată în
COLECŢIILE DE POEZIE „ANOTIMPURI ROMÂNEŞTI” (2) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362241_a_363570]
-
a societății românești a anilor 60, în care valorile morale și materiale au fost otrăvite de microbul comunismului fiind sortite unei morți latente. Tânărul ajuns la Cluj cu „o valiză de lemn, o pereche de pantofi și niște haine de doc, ponosite...”, cu două sute de lei din care treizeci costa doar drumul, fără șanse datorită mediei de intrare, la vreo bursă, își începe primul an al studenției lipsit de orice altă sursă materială. Provenea dintr-o familie cu trei copii, un
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
care vine în contact. M-am plimbat alături de tânărul student pe acel Corso care „freamătă de studenți mergând în dublu sens, o lume pestriță, în bună parte, veselă, guralivă, dar de cele mai multe ori în limitele decenței, îmbrăcați în pantaloni de doc: băieții-și fuste, culoarea „sare și piper”, fetele; fuste lungi, până la genunchi, și bluze albe, strânse pe gât”și mi-a amintit de o întâmplare din perioada studenției mele, când aflată pe bulevardul în cauză, alături de gazda mea, o unguroaică
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
vasalitate. Astfel, „tov. Gheorghiu-Dej, Ana [Pauker] și Luca [Vasile] consideră că Biroul I din Direcția I Informativă, Serv. I, care are titulatura de Biroul Partide Guvernamentale, nu este just denumit, interpretându-se că toate partidele sunt supravegheate, deci și P.M.R.” (doc. 3). După cum se vede, ideea că partidul comunist ar putea fi supus supravegherii de către Securitate nu convenea nici măcar la nivel de „interpretare”, liderii partidului hotărând ca respectivul birou să fie numit „Biroul Urmărirea Elementelor și a Grupurilor Dușmănoase Strecurate în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
12, „Colegiul ministerului, în întregul său, și fiecare membru în parte răspund în fața Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri pentru întreaga activitate a ministerului”. Deși aparent controlul Partidului părea deplin, episodul din martie 1973 (vezi doc. nr. 128) îi dovedește lui Nicolae Ceaușescu că aderența personalului din Securitate la ideologia marxist-leninistă este relativă, iar anumite aspecte ale activității ofițerilor de securitate scapă de ochiul atent al Partidului. Ca urmare, la 23 iunie 1973, este adoptat Decretul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]