1,063 matches
-
sunt gândite și impuse la modul arbitrar de X, Y personalitate. Avem o dezumanizare economică, reflectată de mai multe tendințe sociale, politice, culturale. Ea se află, la nivel de individ, într-un soi de parvenitism ce creează un tip mental (docil și îndoctrinant) și tip uman (intoleranță față de cei cu opinii diferite). Acest tip de parvenitism consumerist se reflectă și printr-o gândire autosuficientă (de la A la B) și, prin autosuficiența ei, devine anticivică. Dezumanizarea economică se află de la mijlocul societății
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
convoacă o lume "neexistentă", sublimă în cheia comicului. Cațavencu, pentru a lua exemplul cel mai tocit, prin ...uz, va pierde iremediabil în alăturarea cu afinul său, parlamentarul (în carne și oase), "alesul". Dar el, chinuit de țărișoara lui, agresiv și docil, maleabil în mîinile destinului care-i joacă feste, plutește deasupra-ne, în proporția de aur a construcției care l-a destinat artei. Caragiale nu a sperat decît această înțelegere: a artei lui neverosimile, iar nu a virtuozității mimetice, aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, ascultă și execută, însoțind mișcările de ticuri verbale ("curat..."), cuvinte pronunțate incorect ("renumerație", "famelie", " momental", "bampir"). Din rațiuni pragmatice, se preface a fi docil, servil, acționând în numele comandamentului suprem: " datoria". Într-o societate în care valorile au fost răsturnate, rătăcește, dezorientat, Cetățeanul turmentat. El este onest, nu are pretenții și aspirații politice și așteaptă disciplinat să voteze; găsește o scrisoare cu care "tulbură apele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rezerve conducerea afectivă în gospodărie, lăsând soțului impresia confortabilă că el este capul.“ (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p.198) Mai mult, Efimița este cea de-a doua soție a lui Leonida, și, ca și cea dintâi, este o soție docilă, o femeie care știe să se pună în umbra soțului. În timpul discursului politic făcut de conul Leonida, coana Efimița apare ca un inițiat în rosturile vieții politice de la noi și din „Evropa“. În schimb, are acea capacitate ideală de a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să țină discursul final. Tupeul și elasticitatea îi asigură lui Cațavencu triumful; eșecul momentan este doar un accident. Duplicitatea lui Pristanda, polițaiul, este tot un aspect tipic pentru o întreagă categorie socială ținută la remorca claselor dominante și folosită ca docil instrument de guvernare. El este unealta umilă, dar vicleană a prefectului. Pristanda își pregătește atuurile pentru toate partidele care ar putea veni la putere; se supune orbește prefectului pe care nu-l suportă, dar în același timp face declarații de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o adevărată comedie de moravuri, o valoroasă satiră politicosocială. Analiza personajelor este făcută cu lux de amănunte. Gherea afirmă că Cetățeanul turmentat e unicul om adevărat cinstit din toată piesa, că polițaiul Ghiță Pristanda, servil, corupt de șefii lui, instrument docil al prefectului Tipătescu, este iarăși una dintre cele mai fericite creațiuni ale lui Caragiale. Eroii comediilor caragialiene sunt oameni nou-născuți, cu individualitate și caracter propriu. Sunt atât de vii, de bine tipizați, încât par mai adevărați decât în viața reală
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
preț și să o punem la loc de cinste. Unde e, acum, locul însuși al pedagogului? Din moment ce regimul comunist și-a propus să întoarcă pe dos istoria, el n-a ezitat să facă din om un instrument, cu cât mai docil cu atât mai bine, unul peste care s-a pus, abuziv, eticheta de "om nou", ca și cum n-ar fi destul și încă atât de greu să fii pur și simplu om. Vechile norme de apreciere au fost schimbate, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Hamlet descoperă acum răul în ființa mamei sale, în făptura Ofeliei chiar: gândul său se îndreaptă spre ele, mai mult decât spre Claudius"206. Lucru lesne de verificat, comportamentul Ofeliei este, cel puțin la începutul piesei, ambiguu. Ea ne apare docilă față de tatăl ei și dispusă să îl ispitească pe Hamlet pentru a-i cunoaște intențiile. În același timp, îi poartă o dragoste nedisimulată. Ela este și ea îndrăgostită de Ștefan, însă dă dovadă de mondenitate și, pragmatică, nu refuză ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
uzitat de exegeza camilpetresciană din secolul trecut. Ne-am gândit, așadar, la critica psihanalitică și la derivatul ei mult mai spectaculos și (tocmai de aceea) foarte căutat, critica mitic-arhetipală. Însă dificultățile sunt numeroase și, uneori, insurmontabile. Unii comentatori, mult prea docili față de lucrările teoretice ale lui Camil Petrescu, au concluzionat că un autor obsedat de luciditate, autentic și de cazurile exemplare de conștiință nu poate avea nimic în comun cu meandrele inconștientului. Aserțiunea e doar în parte valabilă, multe dintre teoretizările
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sacerdot de alcov, știe să asculte de pe pozițiile confidentului, este mercurial cel care duce mesajele la curte, știe a lecui boalele femeiești, este cel care ia sînge cu lanțeta, șpțer, Înțelege alfabetul plantelor, mișcarea stelelor și caracterul oamenilor. Este pragmatic, docil și Întotdeauna pret a porte-ul tuturor. Marian Constandache Obiectele intimismului casnic Oglinda cît și luciul lacului sunt două modalități autonome În sistemul metatextului eminescian. Avem de a face cu o producere de lectură, citim semne pe aceste suprafețe care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
adulterului feminin, Madeleine Forestier este un personaj nou, care reușește să-și promoveze soțul nu doar datorită farmecelor sale, ci mai ales datorită profesionalismului. Inteligență și abila, ea manipulează personaje bogate și influențe că Vaudrec și ministrul Laroche-Matieu209. Prefăcându-se docila, Clorinde spionează de fapt informații și concepte de guvernare de la Rougon: "La politique l'amusait plus qu'un român, disait-elle. (...) Pour lui, elle avait simplement trouvé là une originalité de haut goût. Îl tenait à ne pas modifier son opinion
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dacă o femeie riscă să afișeze alte ambiții decât cele ce țin de familie și dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare. Menirea ei este de a fi docila și devotată. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat în secolul al XIX-lea, care antrenează diviziunea genurială a rolurilor, a obligațiilor și a spațiilor, este contrazisa de femeia pariziana, care încalcă hotarul odată stabilit și intră cu îndrăzneala în sfera publicului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
grave d'ottoni / mortifica îl mio canto, / e tu soffri a grembo aperto / la voce disumana. Dormono selve: Dormono selve / di verde serene, di vento, / pianure dove lo zolfo / era l'estate dei miti / immobile. Convalescenza: Îl vento s'innesta / docile al mio sangue, / ed è già voce e naufragio, / mani che rinascono: // mani conserte o palmă a palmă giunte / în distesa rinuncia. Vită nascosta: (...) e îl vento, îl fresco vento non versa / telai di suoni e chiarità improvvise, / e quando
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pianto d'animale: / così negli alți paesi al vento della neve / ulula l'aria fra i chiusi dei pastori. Piazza Fontana: Non a me più îl vento fra i capelli / caro dilunga, e delusa è la fronte: / înclină îl capo docile ai fanciulli / sulla piazza, agli alberi rossi în curva. (...) Se ne va îl mio dominio da te; rapido / muta: così contro îl vento nero / delle finestre, l'acqua della fontana / în pioggia leggera. L'alto veliero: "Io sono stanco di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
quello che hai potuto, apud Giuseppe Miligi, "Îl periodo messinese di Quasimodo", Salvatore Quasimodo, poesia nel mito e oltre, îngrijit de Gilberto Finzi, Laterza, Bari, 1986, p. 185. 142 Silvio Ramat, op. cît., p. 23. 143 Îl vento s'innesta / docile al mio sangue, / ed è già voce e naufragio, / mani che rinascono (Convalescenza). 144 Nessun poeta moderno și rivolgerebbe alla luna col famoso interrogativo: che fai tu luna, în ciel? în "Luna e poesia", Corriere della seră, 17 iulie 1969
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
I fanciulli gridando / șu la piazzuola în frotta, / e qua e là saltando, fanno un lieto romore (Îl sabato del villaggio); Non a me più îl vento fra i capelli / caro dilunga, e delusa è la fronte: / înclină îl capo docile ai fanciulli / sulla piazza. (Piazza Fontana). 332 A te somiglia la mia vită d'uomo, / frescă marină che trăi ciottoli e luce / e scordi a nuova onda / quella cui diede suono / già îl muover dell'aria. / Se mi dești t
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
le terre posavano / șu fondali d'acquario / e ansia di noia e vită d'altri moți / cadeva în assorti firmamenti (Verde derivă). 358 Mi cerco negli oscuri accordi / di profondi risvegli / șu rive dense di cielo. Îl vento s'innesta / docile al mio sangue, / ed è già voce e naufragio (...) di te ha sgomento / îl cuore secco e dolente / infanzia imposseduta (Convalescenza). 359 E îl vento, îl fresco vento non versa / telai di suoni e chiarità improvvise, / e quando tace anche
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tornar ancor per ușo a contemplarvi (Le ricordanze). 521 Niva Lorenzini, op. cît., p. 29. 522 Harold Bloom, op. cît., p. 76. 523 Mi cerco negli oscuri accordi / di profondi risvegli / șu rive dense di cielo. Îl vento s'innesta / docile al mio sangue, / ed è già voce e naufragio. (Convalescenza). 524 Idem, p. 20. 525 Cfr. Luciano Anceschi, 1940, op. cît., pp. XXIII-XXVI. 526 Luciano Anceschi, 1945, op. cît., p. 73. 527 Marinella Cantelmo, op. cît., p. 172. 528 Îl
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o țară plină de tensiuni latente. Ceva pare că s-a schimbat la Ryad, și nu cred că este vorba doar despre preluarea puterii efective de către prințul moștenitor Abdallah Ben Abdel Aziz, după retragerea în adormire a regelui Fahd, aliat docil al americanilor, în urma unui atac cerebral suferit în 1995, știut fiind faptul că Abdallah este partizanul unui naționalism arab și al unei îndepărtări de S.U.A.. Nu întîmplător iarăși americanii și-au mutat comandamentul militar aerian în Golf din Arabia Saudită la
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
conflictul cultural al tragediei, mai subtil într-adevăr decît în alte texte. Marcat de "vini tragice externe", Lear vrea să-și transfere (și, astfel, să-și prelungească!) puterea din planul real (al exercitării sale) într-unul simbolic (al acceptării ei docile de către ceilalți). Două mentalități intră, prin urmare, în coliziune: cea a puterii de facto și cea a puterii de iure. Lear e captiv, în mod tragic, în aria lor de interacțiune, unde reperele sînt ilizibile, iar opțiunile imposibile. El rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vecin care auzise "geamătul spaimei de moarte", apare imprevizibil, pentru investigații urgente și necondiționate. Eficiența "rațională" a eroului depășește acum toate așteptările. Nici un semn al celei mai mici agresiuni nu este descoperit (Bătrînul fiind bănuit plecat din oraș, după spusele docilului servitor), iar oamenii legii, satisfăcuți de versiunea ucigașului disimulat (strigătul fusese al său, în convulsiile unui coșmar terifiant), se așează pe scaune pentru o discuție amicală. Mai întîi vag, apoi din ce în ce mai intens, naratorul plasat simbolic deasupra corpului dezmembrat aude distinct
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pus cu atîta abilitate în mișcare de către povestitor. Etilismul se amplifică după experiența de mai sus, culminînd cu sugestia potențială a unei întîlniri paranormale. Aflat într-o cîrciumă și căzut fiind în prostrație, personajul vede un motan negru, afectuos și docil, care apoi îl urmează acasă. Gradual, eroul descoperă asemănarea fizionomică izbitoare dintre această pisică și Pluto, similitudine ce merge pînă la identitate. Absența aceluiași ochi nu face decît să stîrnească vechile antipatii și accese de furie. Într-una dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dat voie / Să te sui de la cerul întâiu / Până la al doilea / Și de la al doilea / Până la al nouălea cer / Și tu te-ai dat jos." 17 E tonul oricărei mame nemulțumite de neascultarea odraslei, iar Hristos cel înviat îi răspunde docil, ca un copil mustrat: "A, maică, măicuța mea, / Mi-a fost drag / S'aud vântul bătând, / Iarba fâșâind, / Boii mugind, / Plugurile scârțâind, / Voinicii șuierând."18 În alt loc, Fecioara Maria îi spune: "mare putere ți-am dat eu (subl.n.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
muribundului." Nemții au reușit ceea ce și-au propus: "E greu să distrugi un om, aproape la fel de greu cum e să-l creezi: n-a fost deloc ușor și nici repede de înfăptuit, dar voi, nemților, ați făcut-o. Iată-ne docili în fața voastră, fără să mai așteptați nimic de la noi: nici acte de revoltă, nici cuvinte de împotrivire, nici măcar o privire care să vă judece." Cîteva zile mai tîrziu, pe 20 ianuarie 1945, nemții sunt pe cale să plece. El e bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
economico-matematice ale deciziei sînt aproape întotdeauna modele de politică economică centralizată, deși ele au în vedere regimuri descentralizate atît din punct de vedere politic, cît și economic. Majoritatea acestor modele formalizează decizia unui singur centru, toți ceilalți agenți fiind considerați docili sau pasivi ("oameni ai lui Pavlov", după expresia lui J. Marchall). Potrivit lui R. Musgrave, unul din principalii exponenți ai economiilor publice moderne, acțiunea economică a statului vizează: * stabilizarea, cu scopul de a asigura o rată ridicată a ocupării și creșterii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]