750 matches
-
dintre poeții și criticii noștri literari de seamă, ce a lăsat poporului său lucrări de mare valoare critică și poetică." Banalitățile rostite pe ton grav, volutele sentimentale și considerațiile liricoide subminează în cazul lui Virgil Carianopol bunele intenții. În foarte doctul studiu monografic dedicat "Revistei Fundațiilor Regale" , Mioara Apolzan consacră lui Vladimir Streinu câteva pagini substanțiale. Criticul a fost un colaborator fervent al periodicului amintit, semnând cronici literare, studii, eseuri începând cu anul " și până în ", anul dispariției prestigioasei reviste, cu întreruperea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
acolo, îl atrage către transcendența ei. Omul poate fi conceput, în destinul lui spiritual, ca un șir de stări care înaintează spre Limita eliberatoare împreună cu ea, atras din interiorul lui de Limita care îi conferă propria ei libertate. în De docta ignorantia, III, 4, Cusanus face să corespundă naturii divine, în perfecțiunea ei, forma cercului, iar naturii umane forma unui poligon. înscris în cerc. Persoana care actualizează posibilitățile umanului ar corespunde unui șir de poligoane în care numărul de unghiuri crește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
armonizabil cu celelalte. Există o garanție de principiu a armonizării perspectivelor, dat fiind că toate vizează același Pol care le cuprinde și le desmărginește în unitatea lui trans-perspectivală. Acesta e modelul cognitiv și contemplativ propus de Nicolaus Cusanus în De docta ignorantia și în De visione Dei, un model menționat deseori de Simone Weil în textele sale. El presupune o imagine democratică a lumii : fiece entitate creată are o rază de comunicare directă cu realitatea ultimă ; fiecare își recunoaște totodată caracterul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și hotare bine cunoscute ; este, dimpotrivă, o Lume Nouă, căreia nu i se văd granițele, care e verosimil să nu aibă granițe. Deși preia o parte dintre postulatele cusane, știința modernă apucă, desigur, într-o cu totul altă direcție decît docta ignorantia cusană. Dacă postulează imperfecțiunea universului, aceasta din urmă îl folosește ca materie pentru o trecere la limită către perfecțiunea divinului. Dacă Nicolaus Cusanus insistă pe limita capacităților umane de cunoaștere, e pentru că le raportează la știința infinită și le
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și mai direct accesibil pe care gîndirea paradoxală se aplică dintotdeauna este, desigur, persoana umană. Sinele propriu constituie un domeniu unde contrastele, tendințele contradictorii, tensiunile au o stringență de neevitat. Revenind la Cusanus, după ce în prima parte a tratatului De docta ignorantia expune principiile unei teologii cu două volete, afirmativ și negativ, precum și articularea lor, în a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie Areopagitul 324. "Docta ignoratia" este termenul cu care el acoperă ideea teologiei negative promovată de acesta în primele veacuri creștine. Cusanus continuă ideea definirii lui Dumnezeu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie Areopagitul 324. "Docta ignoratia" este termenul cu care el acoperă ideea teologiei negative promovată de acesta în primele veacuri creștine. Cusanus continuă ideea definirii lui Dumnezeu prin negații, încercând să o justifice: "orice noțiune care ne vine în minte reclamă o alta opusă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noastră mentală, generatoare numai de noțiuni finite, delimitate prin opusele lor, suntem sortiți să stăruim în ignoranță. Însă ignoranța aceasta nu rămâne o categorie pasivă, ci devine un autentic mijloc de cunoaștere, deoarece cu cât ea va fi mai conștientă (docta) de propria-i incapacitate, cu atât ne aflăm mai aproape de adevăr"325. Din moment ce Dumnezeu este infinit, în el coincid toate atributele pe care noi le putem formula, împreună cu opusele lor. Astfel, Dumnezeu îi apare lui Cusanus drept unitatea armonică a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atribuirii negative, în raport cu care poate fi considerată un fel de față pozitivă a acesteia. Ceea ce urmărește ea este să ne determine să-l acceptăm pe Dumnezeu ca un "maximum incomprehensibil", care nu poate fi cunoscut prin metode raționale. "Neștiința savantă" (docta ignoratia) este singura cale pentru înțelegerea acestei naturi antinomice a lui Dumnezeu. Ea nu este o cale rațională, ci un fel de o intuiție intelectuală, "unica atitudine din zona existenței, care, pe un complementar plan mistic, corespunde adevăratei cunoașteri"327
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
iubirii" (Emmanuel Lévinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București, 2006, p. 330). 70 Tăcere a înțelepciunii ignorante, înțeleasă în sens cusanian, de convertire a intelectului prin intermediul credinței maxime și al iubirii unificatoare (cf. Nicolaus Cusanus, De docta ignorantia, III, 11; Editura Polirom, Iași, 2008, p. 475). Cf. de asemenea "ignoranța doctorală" (Montaigne), "ignoranța savantă" (Pascal) sau "știința neștiutoare" (Schelling). 71 Străvezime (PD), p. 281. " În adevăr vei cunoaște / știind făr-a înțelege" (Fructe, E, p. 116). 72 Cel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îndârjitul căpitan unei terapii și să-i rezolve problema excesului de masculinitate volitivă, așa încât el să facă frumos mea culpa în fața custodelui infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește de lecția compromisului, ea ar fi adoptat o altă strategie, mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și afirmațiilor sale din Comportamentul sexual al bărbatului (1948), tipul acesta de flirt "foarte avansat" nu este lipsit de primejdii pentru partenerul de sex masculin. Excitația pe care o stârnesc mângâierile, subliniază el într-un limbaj cât se poate de doct, "poate provoca tulburări grave anumitor indivizi, pe care îi menține într-o stare de tensiune care poate dura mai mult sau mai puțin, atunci când activitatea nu culminează cu orgasmul". Dacă tânărul, precizează profesorul Kinsey, nu poate beneficia de acest derivativ
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nouă, citește una veche.” Samuel Rogers 264. „Societatea cea mai spirituală nu e aceea pe care croitorii, ci aceea pe care legătorii de cărți o îmbracă.” Jean Paul (Richter) 265. „Cine nu știe că cel care se apropie de volumele docților poate să știe multe lucruri și să fie un neghiob; ceea ce nutrește nu e cantitatea care se răsfoiește, ci ceea ce se digeră.” Filippo Pananti 266. „O carte bună e patrimoniul întregii lumi.” Papa Clement al XIV-lea 267. „Cărțile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Pracsiu care viețuiește pe aceste meleaguri de peste 40 ani. Spirit lucid cu un simț critic înnăscut și cu înclinație naturală pentru detaliu nu e de mirare că orientarea sa predilectă este critica literară, pe care o abordează într-o manieră doctă, fără să-i scape minuțiile stilistice sau de structură. Această orientare devenea clară încă de la susținerea licenței sale cu lucrarea „Critica lui Șerban Cioculescu” subiect extrem de pretențios având în vedere personalitatea celui studiat. Va continua, apoi, prin remarcabilele sale studii
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
de puține ori, volume de ultimă oră în materie, aduse de la congresele internaționale la care participa, împreună cu Alexandru Dima. Un model de sobrietate a judecății valorice ne oferea Constantin Ciopraga, care a reușit să atingă un râvnit echilibru între critica doctă și îndemânarea foiletonistică. I. D. Lăudat și Gavril Istrate au fost cei care m-au călăuzit către prețuirea argumentată a autohtoniei. A.B.Aveți... regrete? O întrebare dificilă și, oarecum,... indiscretă. Dacă m-aș putea întoarce cu ani în urmă, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai curând prozator !) îmi place Alexandru George, moralmente, un "rezistent" care n-a făcut niciun compromis cu regimul comunist, omul care m-a onorat mai bine de douăzeci și cinci de ani cu o prietenie de o mare noblețe. Plină de idei, doctă cu măsură, inspirată și expurgată de orice lest ori scorii, opera critică a lui Alexandru George, mai mult chiar decât a lui Vladimir Streinu (foarte iubit de mine și el) rămâne în continuare modelul de urmat. Strict omenește, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dogmelor. Perifericii recuperează acum întârzierea, și vechii poli de producere a normelor de gândire și de conduită, Egiptul și Arabia Saudită, Al-Azar și Mecca, se văd aduse la același nivel ca și emițătoarele yemenite sau marocane. Veste proastă și pentru cei docți și subtili. Branșarea în direct, a nervilor, via ecran, este o poartă deschisă pentru furioși. În afara faptului că noua ubicuitate favorizează mai multă Șaria și mai puțină putere a statului, ea stimulează nu atât cunoașterea prin gândire, cât emoția concretă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Europa care nu are o istorie completă sau un dicționar tezaur. Nimeni nu se poate hazarda într-un vacarm ca acesta în care se află acum recolta literară românească. Atunci când apar dicționare, acestea ori sunt stufoase, cu articole didactice sau docte, lipsite de informații la zi, pe motiv că dicționarul a fost gândit cu zeci de ani în urmă, știindu-se cât de ușor este acum să aduci la zi, dacă vrei, o informație. Sau dacă se scrie o istorie, aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am găsit să-i spun altceva decât că aveam de-a face cu un efect al tezei despre tipic, personajele de roman nu erau privite ca indivi dualități umane, ci doar ca exponenți ai unor categorii, clase, etnii. Bâiguiala mea doctă l-a scos din sărite pe Benador: — Ce teză, domnule, ce tipic, dumneata nu înțelegi că m-au făcut antisemit? Se înroșise, clocotea. Trebuia să găsesc argumente să-l liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-am spus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
paiul în gură din povestea Astronomul și doftorul? Mărturisesc că aceste vorbe schimbate între doi oameni necunoscuți, ajunse din întâmplare la urechile mele, mi-au făcut o mai mare mulțămire sufletească, decât dacă aș fi câștigat premiul cel mare de la docta noastră Academie care, fie zis în treacăt, e mai darnică întru a acorda laude decât premiul. Apoi nu mai departe decât în ziua de 3 iunie anul curent pe când încă nu isprăvisem de scris acest volum, primii o carte poștală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Eram stingherit cumva de discuția asta, care mi se părea destul de artificială și care continua în curtea școlii. Se prelungea. În curtea unde e plin de golani care așteaptă parașutele de la a noua. Dacă ar fi auzit vreunul ce discuții docte port, mi-ar fi zis să mă internez pe loc. Pentru că Șăfu zicea cam așa. Recita. - Dragă, să nu ne legăm de comunism. N-a fost așa cum crezi tu! La noi nici n-a fost comunism! Tu nu l-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la amintirea numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui de poet („doctă și sacră beție“, spunea Boileau, legislatorul Parnasului) nerezistând intemperiilor vieții și, de aceea, destrămată fărâme-fărâme În optsprezece ani, Îmi spunea Maia; iar văduva lui din a doua căsătorie, profesoara Lucia Borș-Bucuța, Îmi mai spu nea că abstinența și acțiunea lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
însă o găsesc potrivită momentului. Da, fugeam de moarte. De îndată ce am fost mutat în alt salon, fără muribunzi, am fost vizitat de un ins cu picioare scurte și cu o față lungă, cabalină, care m-a întrebat, pe un ton doct, ce cărți am citit. „De citit îmi arde mie?“, i-am răspuns. „Mă refer la cărțile privind pietrele de la rinichi“, a zis el. „Trebuie să te apuci de citit și să-ți găsești singur remediul. Dacă vrei, îți aduc eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
va fi după susținerea tezei, dar știu că certitudine că ea marchează sfârșitul unei perioade privilegiate, de-a dreptul extraordinare, din viața mea. Pasivitatea mioritică de care dau dovadă mă îngrijorează. Ce ar trebui oare să fac? După lectura unui doct articol științific dedicat memoriei comunismului, am aflat motivul pentru care, copil fiind, colecționam cutii goale de conservă și alte prostioare cu inscripții colorate venite de "dincolo", din Occident. Sociologii numesc acest comportament special "fetișism de penurie". Îmi amintesc cu nostalgie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spuneți, domnu’ Radu Va sile, că dumneavostră sunteți catolic, cum e la catolici nu știu ce chestie?“ (Domnu’ Radu Vasile era pe rând, în gura lui Ion Cristoiu, „domnu’ prim-ministru“, dar și „un mare și talentat scriitor“.) Iar primministrul scriitordetalent povestea doct cum preoții catolici, spre deosebire de cei ortodocși, nu poartă barbă, cum nu au voie să se căsătorească, cum la catolici crucea se face cu toate degetele, nu cu trei etc. Iar Cristoiu spunea de fiecare dată „foarte interesant“ șil vedeai sub
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]