691 matches
-
la care aderase. Ulterior, episcopul a subliniat că elevul său a efectuat denunțul doar pentru că, arestat în aceeași zi, spera să-și ușureze astfel situația la anchetă. În perioada septembrie 1940-iunie 1943 a efectuat studii de doctorat în filosofie și dogmatică la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, obținând titlul de doctor în teologie la 26 iunie 1943. Teza sa de doctorat a avut titlul „Apocaliptica sinoptică”. Reîntors în România, în anul 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic „Szent József
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
la Blaj, cele gimnaziale între (1816-1820), urmate de cele filosofice (1820-1822) și de cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 devine profesor de filosofie, iar între 1834 și 1842 profesor de Dogmatică, apoi de Studii biblice la Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
și teologie. La data de 24 iunie 1905 a fost sfințit ca preot romano-catolic în orașul Minsk (actualmente capitala Republicii Belarus). După sfințirea sa ca preot, el a fost numit în anul 1907 în funcțiile de subdirector și profesor de dogmatică la Seminarul Teologic din Saratov și canonic al bisericii catedrale din aceeași localitate. În anul 1916, a fost transferat în orașul Chișinău, unde a fost numit paroh și decan al Basarabiei. Apoi în perioada 1917-1920, a îndeplinit funcția de vicar
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
și a fost dezvelit un bust al acestuia în fața casei. Cu acest prilej s-a celebrat o slujbă de comemorare de către un sobor de preoti, în frunte cu PS Epifanie Norocel, episcopul Buzăului și Vrancei . A publicat numeroase studii de dogmatică, apologetică, istoria religiilor, etc. Este autor de traduceri și de manuale de religie.
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
această funcție renumitul sau discipol Ioannis Zizioulas. În opera să, profesorul de teologie este influențat de pietismul, scolastica și mistica teologica rusă, precum și de scrierile patristice eline. Apropiat inițial de Serghei Bulgakov, respinge mai tarziu teologia „sophiologică” a acestuia, aprofundând dogmatica teologica tradițională.
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
(n. 21 februarie 1920, "Beuthen", azi Bytom, Silezia - d. 8 decembrie 2005, München) a fost cardinal al Bisericii catolice, teolog german și profesor de dogmatică. s-a născut la 21 februarie 1920 în orașul industrial Beuthen (azi Bytom) din Silezia Superioară. A urmat liceul în localitatea natală. Activitatea sa în cadrul asociației de tineret catolic "Neudeutschland" a făcut ca, în 1937, când asociațiile de tineret au
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
scrie lucrarea de doctorat cu Prof. Franz Xaver Seppelt, pe tema ""Istoria religiei lui Isus Cristos" a contelui Friedrich Leopold zu Stolberg. Orientarea istoriografiei ecleziastice catolice începând cu iluminismul și noua ei direcție în perioada romantică". Sub conducerea profesorului de dogmatică Michael Schmaus, obține docența (germ. "Habilitation") la München, cu o lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la Tübingen, unde devine coeditor al revistei "Tübinger Theologische Quartalschrift". În continuare, a deținut, timp de 20 de
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
München, cu o lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la Tübingen, unde devine coeditor al revistei "Tübinger Theologische Quartalschrift". În continuare, a deținut, timp de 20 de ani, la München, catedra de profesor de dogmatică și istoria dogmelor (1965-1985). Aici a fost coeditor al revistelor "Münchner Theologische Zeitschrift" și "Forum Katholische Theologie". În 1980 devine membru titular al Academiei Bavareze de Științe, iar în 2001, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit cardinal
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
cea a lui Joseph Ratzinger și a lui Hans Urs von Balthasar, ajunge la punctul culminant în tratatul teologic despre har, prietenia personală devenind aici o cheie pentru aprofundarea raportului dintre natură și har. Leo Scheffczyk, "Fundamentele dogmei. Introducere în dogmatică", Ed. Sapientia, Iași 2010 (L. Scheffczyk, A. Ziegenaus, "Dogmatica catolică", vol. I).
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Urs von Balthasar, ajunge la punctul culminant în tratatul teologic despre har, prietenia personală devenind aici o cheie pentru aprofundarea raportului dintre natură și har. Leo Scheffczyk, "Fundamentele dogmei. Introducere în dogmatică", Ed. Sapientia, Iași 2010 (L. Scheffczyk, A. Ziegenaus, "Dogmatica catolică", vol. I).
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Nyssa, Grigore de Nazianz, Grigore Palamas ș.a. Este apropiat de gândirea părintelui teolog modern Gheorghe Florovski, denumind teologia sa „sinteza neopatristică”, în opoziție cu teologia <sophiologică> a lui Nikolai Berdiaev, ori a teologului modern Vladimir Soloviov. De asemenea, raporteză critic dogmatica ortodoxă față de hermeneutica ebraică și filosofia neoplatonică. Subliniază rolul Trinității Divine în teologia răsăriteană, evidențiind Ființa, Ipostasurile Dumnenzeești și Energiile divine necreate. Consideră teologia ca fiind nedesparțită de mistică, altfel spus, prin mistică omul reușind să se apropie de Dumnezeu
Vladimir Losski () [Corola-website/Science/309398_a_310727]
-
demonstrația de tip aristotelic se poate aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
gânditori ai Bizanțului, de origine arameică-siriană. Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții, a întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic. Lucrările sale intitulate "Dialectica" și "Dogmatica" reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. "Dogmatica" rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Daorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic. Lucrările sale intitulate "Dialectica" și "Dogmatica" reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. "Dogmatica" rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Daorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă a fost denumit „maestrul muzicii” (Μαΐστωρ της μουσικής»). Se cunosc foarte puține detalii despre viața lui , iar ele provin din
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
acest nume, de . Sunt simbolul unirii Universului cu Dumnezeu Tatăl, au toate culorile curcubeului și sunt făpturi imense, cu mult deasupra oricărei închipuiri omenești a mărimii, de aceea nici n-au putut fi vreodată reprezentați în arta din lumea oamenilor. Dogmatica religioasă spune despre Scaune că sunt ființele de lumină care poartă pe aripile lor circulare simbolurile perserverenței.
Scaune () [Corola-website/Science/306330_a_307659]
-
a fost hirotesit protosinghel de către Preasfințitul Arhiereu Casian Crăciun, cu binecuvântarea și aprobarea Preasfințitului Episcop Calinic al Argeșului. În toamna anului 1991 a susținut examenul de admitere pentru cursurile de doctorat în Teologie, fiind admis la secția Sistematică, Specialitatea Teologie Dogmatica și Simbolică, lucrând sub îndrumarea pr. prof. dr. Ioan Ică, susținând toatele examenele pentru cei trei ani, la Sibiu (1992-1994) și Cluj (1994-1995). După înființarea Eparhiei Argeșului și Teleormanului, și-a reluat activitatea fostul Seminar Teologic al Argeșului, iar în
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
15 minute sau scenă/fragment dintr-un spectacol, din dramaturgia românească sau universală (relevantă pentru tema lucrării de specialitate), maximum 30 de minute. (5) La seminariile teologice, specializarea pastorală, structura probelor de examen este: ... - susținerea proiectului/lucrării de specialitate din dogmatică și din studiul biblic al Vechiului și Noului Testament; - proba practică din tipic și muzică bisericească, predică și cateheză. (6) La seminariile teologice, specializarea patrimoniu cultural, structura probelor de examen este: ... - susținerea proiectului/lucrării de specialitate din dogmatică și din
METODOLOGIE din 29 august 2014 (*actualizată*) de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a calificării absolvenţilor învăţământului liceal, filiera vocaţională. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265287_a_266616]
-
specialitate din dogmatică și din studiul biblic al Vechiului și Noului Testament; - proba practică din tipic și muzică bisericească, predică și cateheză. (6) La seminariile teologice, specializarea patrimoniu cultural, structura probelor de examen este: ... - susținerea proiectului/lucrării de specialitate din dogmatică și din studiul biblic al Vechiului și Noului Testament; - executarea unei lucrări practice în specialitate. (7) La liceele pedagogice, specializarea învățător-educatoare, structura probelor de examen este: ... - prezentarea și susținerea strategiei didactice a lecției demonstrative - proiecte de activitate didactică, resurse didactice
METODOLOGIE din 29 august 2014 (*actualizată*) de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a calificării absolvenţilor învăţământului liceal, filiera vocaţională. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265287_a_266616]
-
la 4 octombrie în cel catolic. Dionisie este prezentat de biograful sau, Cassiodor, ca fiind „de neam scit, dar de maniere întru totul române, foarte priceput în ambele limbi (latină și greacă, "n.n."), cunoscător perfect al Sfintei Scripturi și al Dogmaticii”. A intrat de tânăr într-o mănăstire dobrogeana, alăturându-se călugărilor sciți. Mai tarziu ajunge la Constantinopol, pentru că în anul 496 să fie chemat la Romă, unde a fost hirotonit preot. A trait mult timp in mănăstirea „Sfântă Anastasia”, de
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
târziu, deoarece a lăsat ca moștenire: transcrieri străvechi ale poemelor barbare în care erau cântate istoria și războaiele regilor de altă dată; ideile unui cler instruit, care a fost capabil să conducă cancelaria regală și administrația statului; numeroase tratate de dogmatică ce au clarificat discuțiile aprinse asupra doctrinei adopționiste, doctrinei iconoclaste și cea privind natura Trinității; o gramatică în limba națională și o liturghie unificată potrivit ritului roman; cărți liturgice și o Biblie a cărui text latin a fost revizuit; o
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
în care apare acest nume. În primele trei secole ale Bisericii, creștinii spuneau: „creștin este numele meu, catolic este prenumele meu”. Ulterior, s-a folosit termenul „catolic”, pentru a face diferența față de unele grupuri creștine ale căror doctrine diferă de dogmatica creștină (cum ar fi gnosticii). Biserica se consideră și se proclamă ca fiind însărcinată de Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul creștin să parcurgă drumul spiritual către Dumnezeu, cu ajutorul tainelor (sacramentelor): botezul, mirungerea, euharistia, spovada, maslul, preoția și cununia, prin intermediul
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
Cluj, nerecunoscută de statul maghiar, dar care funcționa cu sprijinul consulatului român. Teza de Licență, susținută la Facultatea de teologie din Sibiu era intitulată: “"Sfânta Euharistie și viața mistică"”. Tot în 1946, s+a înscris la doctorat, la catedra de dogmatică a Părintelui Dumitru Stăniloaie. A urmat cursurile pentru doctorat, timp de 2 ani, perioadă în care a susținut și câteva lucrări. În paralel, a studiat dreptul- la Facultatea de Drept din Cluj. După terminarea Facultății de Teologie, a primit cea
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
fost ucis de naziști. În anul 1985 a obținut titlul de profesor cu o lucrare îndrumată de profesorul Karl Lehmann, devenit ulterior cardinal. Tema lucrării, susținută la Universitatea din Freiburg, a fost cinstirea sfinților. În 1986 a devenit profesor de dogmatică la Universitatea Ludwig Maximilian din München. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit în data de 1 octombrie 2002 în funcția de episcop de Regensburg. În 20 decembrie 2007 a fost numit membru în Congregația pentru Doctrina Credinței
Gerhard Ludwig Müller () [Corola-website/Science/326832_a_328161]