695 matches
-
el însuși, unicul mijloc de a învinge angoasa față de agresivitatea lumii, cauza plîngerii și a nevoii de revanșă. Pentru mit contează numai semnificația simbolului "mieluli" referitoare la motivele sublime și la curajul etic. Simbolul nu este deloc bazat așa cum înțelege dogmatica pe comparația reală și sentimentală a "dulcelui Iisus", care moare ca mielul, fără să opună rezistență. Exemplul salvator al mitului nu constituie deloc spectacolul lamentabil al unui dumnezeu care suferă și se oferă milei sufletelor sensibile, ci acela al unui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ardoare până când evenimente zguduitoare, dramatice, petrecute la nivel continental și universal aveau să-i spulbere definitiv convingerile. În fond, dacă stăm să ne gândim mai pe-ndelete, Nicolae Labiș - cel care visa și propovăduia prin poezia lui o „Luptă cu inerția” dogmatică, cu birocrația și cu toate celelalte „tare” ale unui timp revolut - a fost și a intrat în conștiința posterității ca un martir. Mircea Coloșenco, unul dintre cercetătorii mai noi ai biografiei scriitorului remarca pe bună dreptate: „Poetul a fost prins
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
botezați, fiind o dovadă a spiritului deschis al evangheliilor. Informația este încă o confirmare că iudeo-creștinismul ca religie nu are nimic cu ideologia mozaică și practicile ei de cult ci cu religia geților atît în practica cultului cît și în dogmatică. Episcopul vorbește de ereticii din sectele mozaice la fel ca Suetoniu și spune că se converteau, deci chiar de sub pana unui prelat iudeo-creștin a ieșit adevărul că religia creștină nu se trage nici din mozaism nici din schisma lor numită
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
facă mai tîrziu sataniștii greci și romani pentru a-și veșnici crima împotriva culturi, religiei și istoriei geților. Dar și lucrarea lui Origene a fost privită cu suspiciune de către clerul care dorea să aibă toată puterea în mînă atît cea dogmatică cît și cea politică și mai tîrziu a fost condamnată ca o scriere eretică și distrusă, pentru că ea nu convenea deloc acelor tartori care erau în fruntea șărpăriilor de la Roma și Constantinopol, așa că s-a purces iarăși la traduceri și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
știe bine de pe unde a izvorît iudeo-creștinismul. Istoricii de astăzi se scarpină pe oriunde se poate să ,,afle adevărul” dar nu sînt în stare să-i dea de capăt. Pentru a-și însuși ideile acestui mare mincinos, primii scriitori ai dogmaticii iudo-creștine: Clement din Alexandria și Origene iar mai tîr-ziu Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Ambrozie și Maxim Mărturisitorul, au imitat scrierile lui Filon fără nici o reținere iar plagiatul lor ne este prezentat cu nerușinare drept teologie creștină cînd ea este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Filon fără nici o reținere iar plagiatul lor ne este prezentat cu nerușinare drept teologie creștină cînd ea este toată numai făcătură mozaică în cea mai mare parte chiar străină de mozaism sau hoție la drumul mare și se lipește de dogmatica cultului crucii ca nuca de perete. Noi astăzi cunoaștem această jonglerie sub denumirea ,,alba-neagra” dar care nu are pretenții de revelație divină, ci de iuțeală de mînă și de gură. Însă el, iuțindu-și gîndurile pînă n-a mai reușit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dar făcătura numită Apocalipsa - mărturisire, revelație în greacă - a fost admi-să ca scriere sacră în iudeo-creștinism, tîrziu, în anul 419 prin conciliul de la Carta-gina pentru că mulți au văzut-o drept o nebunie și o impietate asupra bunului simț și a dogmaticii, sau poate că erau prea străvezii și proaspete faptele criminale făcu-te împotriva vechiului cult monoteist al geților iar memoria colectivă a popoarelor încă mai funcționa, pînă ce au apărut generațiile îndobitocite în iudeo-cretinism. Mai avem alt izvor tot din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Leo Strauss, care a teoretizat demersul în cartea lui din 1952, Persecution and the Art of Writing, Bloom se apropie de Platon „păgânul”, cel transmis de Al-Farabi și Maimonides printr-o manevră apropiată de ketman, pentru a înșela vigilența dogmaticilor; aici se găsește una din cheile ezoterismului imputat deopotrivă lui Strauss și discipolilor săi; b) traducerea comentată a lui Émile, de Rousseau; în esență, o altă utopie pedagogică, asemenea scrierii lui Platon - în același spirit, Bloom a comentat și Banchetul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acceptarea ofertei venite din partea curții de la Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sine și sămânța desăvârșirii existențiale. Ortodoxia românească include în sieși premisele perfecțiunii culturale: " Noi putem realiza cultura cea mai armonioasă, deci cea mai perfectă de pe lume" (p. 93). Extrema naționalistă a interbelicului continuă în literatura didactică unele axiome centrale în dogmatica identitară elaborată în sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșită în avangarda reflecției social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care revelă noua turnură națională a retoricii oficiale sancționate de către partid este Programul Partidului Comunist de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism (1975). Titlul "rebarbativ", cum îl cataloga istoricul V. Georgescu (2008), anunță noua dogmatică a politicii de stat, Programul... constituind "Carta fundamentală ideologică, teoretică și politică a partidului" (1975, p. 24). Programul PCR, proiectat ca busolă ideologică și "călăuză pentru întregul popor" (p. 214), statuează și "politica Partidului în problema națională" (pp. 142-152). Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al. (1971), s-a menținut periodizarea întocmită de Roller, care poate fi considerată de extracție pur marxist-leninistă. Într-o fază secundă, periodizarea trecutului s-a făcut conform unei scheme duble, utilizându-se în paralel două coduri nominale pentru desemnarea perioadelor: dogmatica formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evoluția pedagogiei românești și în reconstrucția literaturii didactice. Însă această turnură nu s-a produs din senin, ci a venit pe fondul unor evoluții produse în cultura autohtonă. În avangarda reflecției istoriografice românești, glisarea paradigmatică produsă în pedagogia istorică dinspre dogmatica oficială înspre multi- perspectivism a fost amorsată de apariția lucrării Istorie și mit în conștiința istorică românească, semnată de L. Boia (1997). Pregătită la rândul ei de o altă lucrare cu rulaj tipografic redus coordonată de același autor (Mituri istorice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai degrabă al readucerii în câmpul privirii noastre, al „recunoașterii“ sau „reamintirii“ unor lucruri comune. Semnificative în acest sens sunt și unele din referirile lui Wittgenstein la Tractatus. În discuția cu Waismann din decembrie 1931, el caracteriza poziția Tractatus-ului drept „dogmatică“. Dogmatic este punctul de vedere că în filozofie se fac „descoperiri“. Este punctul de vedere care se exprimă în așteptarea că pentru întrebări care astăzi nu au un răspuns vom găsi unul în viitor. „Concepția falsă împotriva căreia aș vrea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îmbinare a religiei cu politica să atragă atenția asupra concepțiilor universaliste ale doctrinei islamiste, împărțind lumea în Dar-al-Islam282 (Casă Islamului) și Dar-al Harb283 (Casă Războiului). Conform doctrinei Jihadului islamul trebuia să fie prezent peste tot in lume, atât ca dogmatica religioasă, cât și ca model de guvernare politică; în virtutea acestei concepții și datorită faptului că imperiul islamic nu prevedea granițe fizice fixe, arabii își vor putea legitimă (ulterior și chiar în prezent) starea conflictuală permanentă. Jihadul este perceput drept o
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
da, ar trebui să răspundem, pe de o parte, urmînd logica acestei dialectici: în absența ei nimic în afara existenței unui Dumnezeu "în sine", niciodată manifest nu ar mai fi fost posibil să fie. Pe de altă parte, în consens cu dogmatica creștină, deducem că dacă, în calitate de "prim principiu nematerial", Dumnezeu trebuie să fie "perfect la maxim", deci să nu-i lipsească nimic în raport cu perfecțiunea sa [Thoma, 1997:82] Creatorului nu-i putea lipsi nici această germinatoare "tensiune esențială"; căci, tocmai o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să îi hulească opera sau să se alieze în mod deschis cu Satan pentru a distruge această operă s-a și întîmplat, de fapt, în realitate. Încercările de răspuns asociate acestor confocale întrebări au generat două alternative extreme, pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tot ceea ce face omul este rezultatul voinței și controlului dumnezeesc, înseamnă că și păcatul lui, minciuna inclusiv, vine tot de la Dumnezeu. Altfel spus, Dumnezeu ar fi "cauza primă" a tuturor relelor și minciunilor lumii, concluzie pe care în mod firesc dogmatica teologică nu putea să o accepte. S-a impus, în consecință, concluzia că nu există un destin pe care Dumnezeu să i-l hărăzească omului la modul absolut. Cea de-a doua soluție a condus la ignorarea oricărei influențe pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1991. Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Humanitas, București, 1998. Cucoș, Constantin, Minciuni, contrafacere, simulare. O abordare psihopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1997. *** Dicționar biblic, Editura "Cartea Creștină", Oradea, 1995. *** Dicționar explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1975. Damaschin, Ioan, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993. Dima, Teodor, Explicație și înțelegere, volumul 2, Editura Graphix, Iași, 1994. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, f.e., București, 1907. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică, București, 1982. Evseev, Ivan, Dicționar de magie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Pease, Allan, Garner, Alan, Limbajul vorbirii. Arta conversației, Editura Polimark, București, 1994. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, Editura Humanitas, București, 1990. Peter, L. J., Hull, Raymond, Principiul lui Peter, Editura Humanitas, București, 1994. Popescu, D., Costache, D., Introducere în dogmatica ortodoxă, Editura Libra, București, 1997. Portelli, Constantin, Religia și metafizica modernă, Casa de Editura "Edimpex-Speranța", București, 1993. Propp, Vladimir, Morfologia basmului fantastic, Editura Univers, București, 1970. Roșianu, N., Prefață la: V. I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Editura Univers
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea fi considerată de mulți drept o "erezie", întrucît amestecă mai mult sau mai puțin conștient precum în scenariul păcatului originar binele cu răul, adevărul cu eroarea. Scopul unei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
curând, la Zolkiew. Ctitor al tiparului, înnoitor al cultului, promotor al culturii și literaturii în limba națională, D. reprezintă în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia (patristica și dogmatica), istoria, filologia și poezia sunt discipline pe care le slujește statornic - ca om de Renaștere - cu voință de a cunoaște și dor de perfecțiune. Citise pe Grigore Ureche și analele în limba slavonă. Pătruns de valoarea documentului, a cărților rare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
lui Paul Diel, perspectiva de analiză a cărții poate fi formulată succint prin expresia ,,critica metafizicii speculative". Ea se face prin invocarea ,,instanței supraconștiente" și a produsului ei cel mai autentic: Divinitatea. În pofida celor susținute de metafizica clasică și de dogmatica creștină, supraconștientul este, conform lui Paul Diel, realitatea ,,care creează imagini metafizice ale miturilor, dintre care cea mai importantă este simbolul "divinității""34. 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică Divinitatea, nu neapărat cea creștină, a constituit subiectul unor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
implicit, a rolului lui Gomułka în cadrul partidului. Un astfel de deznodământ era total inacceptabil pentru popularul (deocamdată) lider polonez. Astfel că, începând cu anul care a urmat alegerii sale în funcție, acesta "a început să atace cu egală vigoare staliniștii dogmatici și reformiștii eclectici". Sensibil la pericolul subminării comunismului printr-un exces de democratizare, Gomułka va declara hotărât că ""Dogmatismul nu poate fi vindecat de revizionism"" (Taras: 1986, 54-55). Scurtul puseu liberal experimentat de către societatea, PMUP și statul polonez va intra
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
XXIX - Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (Partea Întâia), traducere de Preot Prof. D. Stăniloae și Preot Ioan Buga, note: Pr. Prof. D. Stăniloae, indice: Preot Ioan Buga, 1982. Vol. XXX - Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (Partea a Doua). Scrieri exegetice, dogmatico polemice și morale, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, anul apariției 1998. Vol. XXXIV - Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești, traducere Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, introducere, indici și note de Prof. Dr. N. Chițescu, anul apariției 1992
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]