1,677 matches
-
acesteia din cauza unei prea mari preocupări pentru sistematizare). Individul care se contopește cu personajul său este, înainte de toate, o mistificare: într-adevăr, singura miză posibilă în acest context de contacte directe este conflictul (ale cărui forme variază la infinit) pentru dominarea grupului, încercarea de a căpăta o putere oarecare asupra indivizilor. Prin contrast, raportul comercial aruncă în aer universul contactelor directe. De acum încolo, raporturile umane sunt mascate de jocul relațiilor dintre lucruri (bunurile economice). Acest proces de reificare proiectează relațiile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Paris, 1998, pp. 52, 57. 98 Autoarea reia concluziile unei lucrări pe care a prefațat-o, consacrată manifestărilor care au loc în ziua Sfântei Ecaterina în întreprinderi: ceea ce ar fi fost de așteptat, adică o analiză a articulării modurilor de dominare legate de raporturile din cadrul muncii și de raporturile de sex, nu apare nici ca problematică centrală, nici ca interogație periferică. 99 M. Augé, Pour une anthropologie des mondes contemporains, Aubier, Paris, 1994. 100 M. Augé face referire la G. Althabe
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
li se dă o (mai) înaltă apreciere, că sunt lăudați sau avansați, că ies din anonimat sau că obțin mai mulți bani, faptul că resimt o (mai) înaltă stimă de sine, că trăiesc sentimentul importanței, al puterii, al competenței, al dominării (sau al îngenuncherii) celuilalt, sentimentul că prin competiție sunt utili și necesari în lumea care trăiesc, lupta pentru un premiu sau pur și simplu pentru a nu fi aruncați peste balustrada existenței etc. sunt tot atâtea motive pentru care oamenii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
viață sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare"; • gelozia la nivelul al treilea, "cea cu adevărat delirantă" (s.a.). H. Baumgart (2008) vorbește, la rândul său, despre: • gelozia malignă: acea formă a geloziei care deranjează (exprimată prin agresiuni, îngrădiri, dominare), centrată pe tensiune relațională; • gelozie benignă: acea formă a geloziei care nu deranjează și se consumă intrapsihic. De asemenea, este de remarcat faptul că precum arată datele unor specialiști gelozia nu este orientată numai spre viitor; ea poate acționa și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o binecuvântare. Ea ne transformă într-un lotus; începem "să ne înălțăm deasupra mlaștinii de dorințe, lăcomie și furie" (idem, p. 5). În această înălțătoare stare sufletească, îl respectăm pe celălalt ca pe scop în sine. Ea dezactivează dorințele de dominare și de delimitare, pentru a ne plasa într-o poziție frățească și orizontală, "axată mai mult pe asemănarea și colaborarea dintre oameni, decât pe dominare și pe competiție" (André, 2009, p. 475). Prin urmare, compasiunea este "mai degrabă un sentiment
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stare sufletească, îl respectăm pe celălalt ca pe scop în sine. Ea dezactivează dorințele de dominare și de delimitare, pentru a ne plasa într-o poziție frățească și orizontală, "axată mai mult pe asemănarea și colaborarea dintre oameni, decât pe dominare și pe competiție" (André, 2009, p. 475). Prin urmare, compasiunea este "mai degrabă un sentiment al egalității decât unul de superioritate" (Goleman, editor, 2008, p. 34). Ea este o însușire umană elementară. Dalai Lama consideră că "forțele dominante ale minții
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
viața determină conștiința". Karl Marx și Friedrich Engels, L'Idéologie allemande. Conception matérialiste et critique du monde, trad. fr., Gallimard, Paris, 1982, pp. 1056-1057. "Cultura", înțeleasă ca expresie (simbolică), este așadar determinată de tipul de regim economic, de raporturile de dominare și exploatare rezultate din diviziunea socială a muncii. Ea se manifestă prin intermediul fenomenelor de "fetișizare", de "reificare" sau de "alienare". Deosebit de inovatoare în această abordare este nu atât caracterizarea culturii, în continuare asimilată, în tradiție idealistă, suprastructurilor ideale, manifestărilor ideologice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
părut însă mai pertinent să insistăm pe diferențe decât să definim punctele de trecere. Am considerat că putem distinge trei puncte de vedere "teoretice" relativ distincte asupra practicilor culturale: primul caută să dezvăluie, apoi să denunțe mecanismele de alienare și dominare culturale; cel de-al doilea dezvoltă aspectul integrator și emancipator al culturii; ultimul adoptă o perspectivă nici pozitivă, nici negativă, considerând că practicile participă la producerea simultană a identităților individuale și colective. Teoriile critice Alienarea Karl Marx dezvoltă câteva noțiuni
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
altă parte, într-un plus de plăcere, pe care clientul îl recuperează și care, de cele mai multe ori, nu are de-a face cu obiectul. Conceptul desfătării artistice, ca noțiune constitutivă a artei, trebuie eliminat." Theodor Adorno, 1995, pp. 31, 34-35. Dominarea În Ideologia germană. Teze despre Feuerbach (1844), Marx și Engels dezvoltă și ideea unei dominări culturale exercitate de clasa dominantă economic, care își impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cele mai multe ori, nu are de-a face cu obiectul. Conceptul desfătării artistice, ca noțiune constitutivă a artei, trebuie eliminat." Theodor Adorno, 1995, pp. 31, 34-35. Dominarea În Ideologia germană. Teze despre Feuerbach (1844), Marx și Engels dezvoltă și ideea unei dominări culturale exercitate de clasa dominantă economic, care își impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei sale religioase, ea însăși inclusă într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dezvoltă și ideea unei dominări culturale exercitate de clasa dominantă economic, care își impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei sale religioase, ea însăși inclusă într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
economic, care își impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei sale religioase, ea însăși inclusă într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
purtată de un curent mult mai optimist decât cel din Germania aceleiași epoci. Émile Durkheim nu urmează deloc tradiția marxistă când se interesează de problema solidarității sociale. El preferă să insiste pe temele integrării și regularizării decât pe cele ale dominării, conflictului, luptelor sau revoluției. Școala obligatorie este atunci generalizată (1881), și constituie vectorul unei cunoașteri comune tuturor copiilor, fără îndoială actorul principal al liantului social. Durkheim este convins că ea se poate substitui rolului jucat până atunci de religie. Ce
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mai excepționale ale "socialului", înscriindu-le în cotidian și încorporându-le (sub formă de habitus, de hexis corporal sau de etos de clasă). • Rutinizare și raționalizare Charisma religioasă se secularizează adoptând reguli formale și combinându-se cu alte "tipuri" de dominare. Capătă alte forme, ca, de exemplu, contractul juridic "de la caz la caz". Se implică în noi domenii, se birocratizează, se extinde la alte figuri dominante, ca, de exemplu, cea a antreprenorului. Și, la fel cum interacționismul a putut arăta importul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a organizării domestice (cu schimburi fraterne); regăsim aici ofranda, serviciul benevol și sacrificiul (Bourdieu, 1994). Religia este în același timp economică în scopuri și simbolică în mijloace. Ea depune un efort de "transfigurare" a relațiilor economice și a raporturilor de dominare (legături afective, fraterne, charismatice), și asta prin jocul unui cuvânt care eufemizează sau maschează o realitate "obiectiv" fondată pe interes. El vorbește de o "alchimie simbolică". Adevărul acțiunii religioase este că are două adevăruri: adevărul economic și adevărul religios care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și anume că, atunci când ne propunem aprecierea unei reglementări a relațiilor sociale, oricare ar fi natura lor, trebuie întotdeauna și fără excepție să o examinăm din următoarea perspectivă: cărui tip de om îi oferă ea cele mai mari șanse de dominare prin jocul factorilor subiectivi și obiectivi ai selecției?" Max Weber, 1992, pp. 402-403. "Ani de zile am făcut o sociologie a culturii care se oprea la momentul întrebării [esențiale]: dar cum este produsă nevoia de produs? [...] Dacă specificul producțiilor culturale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mai puțin integrate pot fi studiate ca atare, în autonomia lor relativă (în cadrul unui comunitarism politic, un fel de transpunere a segmentării piețelor), ceea ce înseamnă respingerea paradigmei câmpurilor, potrivit căreia raporturile între grupuri și subculturi sunt întotdeauna de subordonare și dominare. • Subiectivism și intelectualism Această reprezentare a socialului duce, inevitabil, la o "hipertrofie" a sensului trăit, ceea ce Bourdieu numește "subiectivism", chiar "intelectualism". Capacitatea reflexivă a actorilor este supraestimată, la fel cum capacitatea sociologilor de a se rupe de sensul comun este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
78. 98, 110, 124, 174, 178, 206, 211, 213, 217, 241, 263, 274, 299. Dispozitive, 39, 56, 65, 102-103, 115, 120, 224, 228, 273. Distincție, 66, 74, 81, 175, 257, 278, 282-283. Diviziunea muncii, 172, 174-175, 277. Domesticire, 149, 158. Dominare, 35, 146, 149, 151, 184, 271, 279, 305. Donație, 49, 226, 228, 232. Dreptul la cultură / de autor / culturii, 51-53, 203, 215. E Economia culturii, 50, 65, 94, 108, 121. Economism, 283-184. Editare, 65, 98, 173, 193, 200, 245. Educație
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de altul" diferența dintre două euri dispare, abia prin această dispariție fiecare găsindu-se ca eu propriu. Eu îmi găsesc eul pierzîndu-l și îl ajut pe celălalt să și-l piardă pentru a și-l putea găsi. În această reciprocă dominare și supunere liberă, fiecare își câștigă libertatea pierzînd-o totodată. Spre deosebire de raportul maestru-discipol, în care cel mai liber îl eliberează pe cel mai supus, aducîndu-l la gradul lui de libertate, aici libertatea lipsește și este dobândită în aceeași măsură. Fiind deopotrivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o învolburare a ideii, care nu mai era stăpânită stilistic - cazul lui Eliade, nu mai vorbesc de Comarnescu -, fie de o excesivă ținere în frâu a ideii, care lua forma unei simplități afectate - cazul meu. La voi există o splendidă dominare a gândului, un control care strânge totul atât de bine laolaltă, încît nimic nu mai poate fi clintit. Poate e o acumulare de celule de la o generație la alta, poate am contribuit și noi cu ceva la asta." Seara următoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de-a cerceta istoria istoriei, atunci ar fi putut băga de samă că procesul întru scrierea istoriei la orice națiune se începe mai Întâi și constă din cronografie, cu sau fără tendința, din culegerea de prin toate părțile a materialului. Dominarea critică asupra acestuia și câștigarea unui punt de vedere universal din care să judecăm faptele e fapta unor timpi mult mai târzii decât aceia a căror caracteristică și espresiune a fost Șincai; deși nu i se poate disputa că, chiar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prin războiul dintre cercetători pentru credite, dacă e să credem sociologia științei scrisă de un Bruno Latour (1995). "Știința" violenței în școală nu e ferită de efectele concurenței pentru creditele alocate, pe de o parte, iar pe de alta, pentru dominarea teoretică a câmpului. Am putea, bineînțeles, să ne ofensăm pentru aceste jocuri de putere pe un asemenea subiect. Totuși, cum bine a arătat Bourdieu (1997), pe urmele lui Max Weber (1919), comunitatea științifică își face treaba tocmai deschizând controversa și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
catastrofic: globalizarea economică accelerând inegalitatea între țări și în interiorul țărilor, inclusiv al celor dezvoltate, va împinge spre violență un număr mare de școli și de zone urbane. Cum spune Bourdieu (1997), violența celor dominați este reproducerea unei violențe sociale de dominare. Nu-i vorba așadar de a-i stigmatiza pe "săraci" sau de a înrădăcina violența lor, ci de a sublinia că violența este o construcție socială, care nu poate fi deconstruită decât social. Ea devine o problemă globală, într-o
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
adesea doar un agent de reproducere socială, oprindu-se la limitele universului imediat fără să atace structurile de dominație, departe de a fi în ruptură cu nedreptățile lumii, ea le întărește. Opresiunea cotidiană a violenței este tot o formă de dominare și de nedreptate, dacă nu cumva credem, ca bătrânul Engels, că violența pregătește vechea societate pentru nu se știe prea bine ce zori luminoși sau pentru un model social alternativ. Rămâne așadar mult de lucru pentru a interpreta corect aceste
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]