1,794 matches
-
zilei și nu numai. Autorul are o dexteritate aparte, un talent nativ demn de admirat, în a „boteza” diferitele personaje, astfel că numele lor induc cititorului anumite trăsături temperamentale și de caracter ale acestora. Desfășurarea acțiunilor în ritm alert ori domol, proprie fiecărei situații în parte, este construită exact pe „croiala” acestor eroi, astfel încât cititorul să pătrundă cu siguranță în lumea lor, în trăirile interioare ale acestora, să simtă umorul ascuns printre cuvinte, dar și pildele ori învățăturile pe care domnul
UMORUL LA EL ACASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378491_a_379820]
-
dedicate naturii (capitolul „Cuvinte”), în care „fragilitatea” autorului transpare și ne duce cu gândul la tainice sentimente din toate perioadele vieții sale: „Toamna roditoare/ mi-a lăsat răcoare/ presimțind în aer cum/ amurgul pustiu și rece/ grabnic se rotește/ - nu domol ca vara -/ ci grăbit cu picuri/ reci/ și cu zvonul iernii -/ vânt zorit le cerne/ nici nu știi când/ cu steluțe reci căzând/ frunzele/ se rotesc în aer/ cad cuminți în straturi/ viscolindu-le sălbatic/ le privești, de nu te
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
Emoție > ANOTIMPURI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fie-ți mângâierea mea, adierea-ți de care ai nevoie, a verii incandescente ce-ți clocote dorințele în suflet ! Când iarnă îți ninge domol a reveriei minte, expirația mea fie viscolul ce-ți împrăștie gânduri pentru piesă muzicală ! O, expirație ... o, ce inspirație ---parfum de primăvară și cireși înfloriți ! Verdele crud al vieții, ajuns albul curat al petalelor spre bucuria rodului în toamna aurie
ANOTIMPURI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378646_a_379975]
-
i se adresa dintr un motiv sau altul, pentru a și arăta disperarea generată din varii necazuri ori neîmpliniri, sau pentru a și arăta marea dragoste prin gesturi teatrale. Gestul de binecuvântare făcut de înaltul ierarh cu brațul drept era domol, liniștitor, aducător de pace, iar brațul stâng, în care ținea Cârja specifică rangului său ierarhic, era lăsat să fie mângâiat și uneori sărutat de oameni, fie ei bărbați, femei ori copii. Era un semn de smerenie din partea lor, un semn
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
tulpini de flori, dorind să mă vindec de cuvinte când nimic nu mai este de făcut. Păcatele curg între malurile deșertăciunii până-n marea unde bate vântul speranței visând la cochilii pline de perle. În ființa ei s-au pârguit curbele domoale culorile au căpătat un luciu metalic, cad abrupt din unghiuri de apă până ce i se desprind din răsuflare și respiră adânc aroma gutuilor din fereastră. Întreaga uitare se forfeca în somn dezlegând singurătatea de durerea cu noduri îmbrățișând splendoarea ca
TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378820_a_380149]
-
au mai trecut anii... Ultimii i-au luat puterea, Iar, dintotdeauna, banii I-au lipsit precum vederea. Trec oameni grăbiți de nevoi, Niciunul cu dare de mână. Omenescul e putred în noi, Iar răul întruna se-adună. Amurgul se lasă domol Pe urbea noastră cea mică; Tremură pe piatră sub țol, Amărâtă, o bătrânică. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CU PAS DOMOL Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu pas domol Prin ochii tăi trecea un cer spre mâine. Prin mine doar un dor spre nesfârșit... Și vorba ta cu gustul cald
CU PAS DOMOL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378938_a_380267]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CU PAS DOMOL Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu pas domol Prin ochii tăi trecea un cer spre mâine. Prin mine doar un dor spre nesfârșit... Și vorba ta cu gustul cald de pâine Iubirea-n suflet mi-a desăvârșit! Și m-a blagoslovit cu neuitarea Când inima-ți bătea-un
CU PAS DOMOL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378938_a_380267]
-
de culori Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie Cu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul de vioară, Când treci prin gând, cu pasul tău domol În mine cerul îngerii-și coboară! de Gabriela Mimi Boroianu 24.05.2016 Referință Bibliografică: Cu pas domol / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Mimi
CU PAS DOMOL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378938_a_380267]
-
iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul de vioară, Când treci prin gând, cu pasul tău domol În mine cerul îngerii-și coboară! de Gabriela Mimi Boroianu 24.05.2016 Referință Bibliografică: Cu pas domol / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CU PAS DOMOL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378938_a_380267]
-
Acasă > Poezie > Imagini > VENEA UN OM CU DOUĂ VACI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului venea un om cu două vaci, trecând domol pe cale, împleticit, mergând stângaci, ținându-se de sale agale, vaci se legănau păscând iarbă uscată, cu pași împleticiți mergeau spre casă dărâmată pe prag, doar mata îi așteaptă și-o droaie de scaieți, tăcerea-i țanțoșa și coapta, ce poți
VENEA UN OM CU DOUĂ VACI de DORA PASCU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379040_a_380369]
-
pe întuneric! Ce-i cu liniștea asta, sper că nu s-a întâmplat în lipsa mea, nimic rău! Unde-i Ionuț, la ora asta el încă zburdă prin casă! Neliniștea puse stăpânire pe ea, Gabi îi simți panica și cu voce domoală încercă s-o liniștească. -Nu te speria, nu s-a întâmplat nimic grav, flăcăul nostru a făcut puțină febră, iar gâtul îi era inflamat, îl durea rău. Mami m-a chemat urgent, dar ea îl doftoricise deja cu comprese cu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379088_a_380417]
-
cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. DEX] în gură. Zău că pot lua anafură, uite, asta mi-e sfânta cruce, mai zise ea închinându-se. Imediat așez masa și vă ostoiesc foamea una, două [ A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. DEX] - Ce-ai gătit femeie așa special pentru noi? Hai să zicem că de domnișoară nu aveai habar, cum nici eu nu auzisem, că tot astăzi am aflat de ea la spital, dar de noi doi știai
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
întâi a ma iubi pe mine, a mă-ngriji de bunăstarea mea? * În definitiv, dacă-ți iubești aproapele că pe tine însuți, de ce dai dovadă : de un pur si binecuvântat altruism, sau de un subtil și nefericit egoism? *** TE LEAGĂNĂ DOMOL *** Glasuri cerești Te leagănă domol... Un monolog comic, Unul dramatic, Îl spui, îl joci... Nimic nu te apasă. Deodată, esti alt om. * O piesă bună Te cufunda În ape tulburi, În ape tumultoase, Din alte lumi, Din alte vremuri. Tu
IUBESTE-TI APROAPELE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379918_a_381247]
-
mine, a mă-ngriji de bunăstarea mea? * În definitiv, dacă-ți iubești aproapele că pe tine însuți, de ce dai dovadă : de un pur si binecuvântat altruism, sau de un subtil și nefericit egoism? *** TE LEAGĂNĂ DOMOL *** Glasuri cerești Te leagănă domol... Un monolog comic, Unul dramatic, Îl spui, îl joci... Nimic nu te apasă. Deodată, esti alt om. * O piesă bună Te cufunda În ape tulburi, În ape tumultoase, Din alte lumi, Din alte vremuri. Tu esti Doamna Care dansează twist
IUBESTE-TI APROAPELE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379918_a_381247]
-
ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare. Teodor Dume e un halucinat al unei copilării adânci, ireversibile. Cred că cele mai autentice sunete pe care le scoate fragilul său instrument poetic, făurit de însuși junele-i posesor,în domoală uitare de sine și în fecundă naivitate, sunt cele închinate vârstei matinale, zorilor ființei. Simțământul copilăriei apare cu finețe conotat în misterioasa lui tăcere luminos-umbroasă, raportată la profunzimi: "Copilăria, -/tăcerea ei mă înspăimântă,/ umbrele luminii se sting/ adormite pe brațele
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
animale multe: vite, cai, oi, măgari, animale de curte. Localitate aflată într-un ținut de dealuri blajine, pline de păduri, de poieni și ape ce erau binecuvântări ale Cerului pentru locurile acestei țări. La marginea localității, nu departe de munții domoli de la Apus, se aflau mai multe gospodării, printre care una a săteanului Dragoslav Vlahovic, o gospodărie înzestrată de Cel de Sus cu de toate: multe oi, vite cât de abia puteai număra, ogoare frumoase și roditoare. În preajma gospodăriei se întindeau
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
Vlahovic, o gospodărie înzestrată de Cel de Sus cu de toate: multe oi, vite cât de abia puteai număra, ogoare frumoase și roditoare. În preajma gospodăriei se întindeau pajiști verzi, cât vedeai cu ochii, pornind chiar de la capătul satului, și urcând domol spre culmile mulților împăduriți din zare. Din loc în loc, pășunile erau întrerupte de cursuri de apă, și chiar de mici heleșteie, sau ochiuri de apă limpede, în care mijeau păstrăvi viguroși. Cei din familia Vlahovic erau oameni de ispravă, vânjoși
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
părea că nu prea îi plăcea să i se atragă de atâtea ori atenția, să fie muștruluită la orice pas pe care îl făcea sau de câte ori atingea câte ceva. - Mănâncă, băiete! îmi zise grijulie stăpâna casei, oricum, cu vorbe mult mai domoale decât cele adresate fiicei sale. Așa-i când ai atâtea treburi prin gospodărie!... Sfârșisem micul dejun. Soarele răsărise și deja lumina vesel împrejurimile pe afară. Simțeam că nu mai avea niciun rost să lungesc șederea mea, așa că mi-am pregătit
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
față. Fratele mai mic, Gavrilă, o solicita zi și noapte pe maică-sa. Nu dormea dacă nu era legănat, ținut în brațe. Mai apoi, nu se culca decât după ce i se cânta ori i se vorbea mult timp cu voce domoală și mângâietoare, după ce era dezmierdat și pupat. La treaba asta se pricepeau bine de tot bunicii, mai ales că Ioana îl mai repezea pe copil, că era și ea obosită de câte făcea zilnic, ori chiar plictisită de toanele permanente
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
nu-i azvârlisem hrana în uliță, nu, i-o făgăduiam în ogradă, pe locul stăpânit de mine. Încrezător, împinsese c-o labă portița și se-apropiase cu oarece semeție, dar și cu încrederea că nu-l voi dezamăgi. Îi aruncai domol demâncarea pe care o prinse dintr-un foc. O lăsă pentru o clipită jos, mi se păru, ca să-mi mulțumească, dar fără ajutorul cozii. Asta mă făcu să cred că era lipsit de mult de prietenia omului, căci nu mai
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
tot gândesc să facem un „comment” amândoi, (Să fie-o noapte albă când e lună plină!) Vei fi TU „versul” cu „pas metric” și vioi, Iar EU voi ține „ritmul” până se lumină ! Și dacă, în final, „rima” va fi... domoală, Vom merge cu „poemul” nostru (iar) la școală! deci... Te provoc, PRIETENE de vers, Să scriem ce nu s-a mai scris!... Să ne facem casă-n Univers Și să trăim ca-n Paradis! Vom face vâlvă printre aștri, Cu
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381851_a_383180]
-
Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile, însemnându-le cu arătătorul mâinii drepte și pronunțând doar din buze numele celui găsit. Și, după fiecare identificare, arunca spre
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
ea nu s-a împotrivit, s-a lăsat dusă printre arbori și frunze până într-un loc unde arborii păreau să înnoade ramurile într-un tunel de culoare și verdeață. - În locul acesta, unde dealul Cocin din partea nordică a localității coboară domol din Munții Poiana Ruscăi, natura ți-a pregătit și ție sala de dans. - E un loc feeric. Arborii s-au îmbrățișat într-un tunel al dragostei. - Privește atent! Copacii din dreapta și-au plecat fruntea spre copacii din stânga invitându-i la
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
de peri, Trag de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și scoate fumul pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-nlăuntru - Un ocheșel încearc-o lăută, Iar alții joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma. Chiote răsună pe drum Și ninge, și ninge întruna! ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382043_a_383372]