1,226 matches
-
se oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința și smerenia cu care se sărută picioarele însângerate ale Mântuitorului, la mătănii, îngenuncherile la semnul Sfintei Cruci și la rugăciunile repetate obsesiv pentru a domoli zbuciumul sufletului și pentru a apela la mila lui Dumnezeu. Toate aceste gesturi nu au nimic mecanic sau ostentativ. Superstiția începe atunci când se recurg la practici ce țin de dimensiunile magicului: descântece, farmece, incantații pentru a se feri de duhule
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl priviră În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul ultim al lui Satanovski nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stimează părinții. Cu drag, Popescu. Notezi că sintaxa bătrânului Începuse de atunci să scârțâie nejustificat pentru un om care Încă mai era Învățător și nu se pensionase pentru boala de cap pe care acum se zice că și-a mai domolit-o. Mai constați și că nici În scrisorile de acum zece ani nu avea obiceiul să pomenească vreun cuvânt despre fiul lui, Niculaie, sau despre alte rude Întâmplătoare (nepoți, spre exemplu). De ce să se apuce el aseară să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu flori de cireș în livadă ninge cu arome savante din ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
un pas de el, lotrul a întins brațele și a prins-o de mijloc. În clipa următoare, cele două trupuri au devenit unul singur, iar focul din suflet l-au liniștit cu un sărut disperat... Când strânsoarea s-a mai domolit, hangița s-a tras într-un loc întunecos: ― Doamne, bădie! Ești nebun, nu alta! Cum să vii noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
găsească unele răspunsuri în colțul lui delimitat de paravane, în vreme ce alți trei detectivi, cu cel puțin zece ani mai în vârstă decât el, băteau la mașina de scris sau sporovăiau la telefon, iar zgomotul șiroia spre el din toate părțile, domolindu-se apoi într-o curgere estompată, care nu mai era nici măcar un zgomot. Fotografia mărită, de pușcăriaș, a lui Harlan „Buddy” Jastrow, ucigașul cu toporul din conitatul Kern și motivul pentru care se făcuse polițist, îl privea cu ochi reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
celebru. . . unii te plac la cap, alții la picioare. Ți-atn spus! Formula cea nouă! și râse, râsul ei sonor dar fără veselie. Mini fu jignită. - Nu s-a schimbat Mika-Le! zise apoi. - Nu! Drept concesie civilizației europene și-a mai domolit stuful cu un pieptene și dă cu pudră Rachel de proastă calitate. Mini își închipui peste tenul sarbăd al lui Mika-Le praful acelui ciment gălbui; linia pătrată a frunței, pe care pieptenele o dezgolea din vîlvoiui negru al părului, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te, Conceit din muzica de Bau., Diurnul ascuns Mini se aștepta să-i vadă dispărând la stingă pe prima stradă. Știa că într-acolo e locuința Elizei. Nu cotiră, dar se uitau jur în jur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
care toată lumea din palat, de la cel mai rigid englez până la cel mai mlădios dandi, de la curteanul aspru până la cea mai timidă moștenitoare, poate lua parte fără discriminare. Masacrul păsărilor de la lacul Fatehpur este doar o eliberare, un ritual complex, care domolește pasiunile ce domină viața din interiorul palatului. O partidă de vânătoare de la Fatehpur este întotdeauna o petrecere veselă. Chiar și una sau două femei de la zenana au voie să participe, și astfel se face că și Pran ia parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar simte că pielea i se face de găină sub uniformă. Apoi, tresărirea este domolită de un acces de mândrie. El, Wyndham, este egal ca putere cu orice maharajah. De sus, de la o fereastră, Pran urmărește cum cei doi Braddock sunt scoși din howdah în dreptul Porții Elefantului de la palat. Sunt așteptați de o delegație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scurta distanță dintre verandă și salonul de recepție, unde oferta sa de răcoritoare - alt sifon cu lămâie - este refuzată. Acest moment scurt are un potențial crescut de intimitate (conversația, privirea în ochi, acel abia șoptit „cum vă merge cu adevărat?“), domolit de prezența celor șase slujitori ai nababului. Trei însoțitori duc sceptre în forma penelor de păun, alți trei poartă cozi de iac montate în argint, toți foarte serioși, așa cum se cade la o astfel de ocazie. Sir Wyndham îi ignoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sankt Petersburg, clădirea strălucitoare a Ermi ta jului, atât de europeană ca arhitectură, și comorile dină untrul ei, țin minte plimbarea cu vaporul pe Neva. Ce să-ți spun despre Italia? — Oprește-te puțin! am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute troiene de zăpadă, Iar visele-mi nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
actori din Peking, până la numele celui care ascunde cel mai mult aur în propria grădină, de la reforme militare la căsătorii încheiate din rațiuni politice. Recenta promovare a lui Su Shun ca mâna dreaptă a împăratului Hsien Feng a reușit să domolească frustrarea Majestății Sale legată de birocrația Curții. Curtea este atât de coruptă, încât majoritatea oficialilor nu fac nimic altceva decât să se împăuneze cu titlurile și să își ia salariile. Mulți sunt descendenți de viță nobilă care au luptat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă vede. E zi de duminică, dar el a lucrat de dimineață la pădure, la niște puieți. Mă uit la el și-mi dau seama că ideea care a pus stăpânire pe el acum douăzeci de ani nu s-a domolit și că nu-l va părăsi până n-o să-l devoreze în întregime. ― ...Asta e, îl aud mestecând parcă printre măsele, ar trebui aici în sat la noi un Felix Edmundovici Dzerjinsky, să bage groaza-n ticăloși și-n contrarevoluționari
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea, povestea unul care avusese vitejia să se Îndepărteze de sat, Își domolise curgerea și părea că dă să se oprească. În toată liniștea asta cu iz de morticică - așa zisese Primarul, ca să mai Îndulcească și chiar să ia un pic peste picior cuvântul moarte - oamenii, ca și cum sar fi Înțeles Între ei, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-un coș pe bicicletă și se pornea către școală, cam când știa el că trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu coșul În brațe. Cucoanele navetiste săreau pe el ca viespile. El le domolea avântul și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De sub cireșul amar de pe fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe culme, care apăruse acolo semeț ca un palat de Împărați. Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe nărăvașă, care cu greu se lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din ceremonialul păgân de Înmormântare. Când Repetentul de mai târziu Își dăduse seama că Întâmplările și poveștile apucaseră să prindă formă și greutate ce puteau fi simțite cu trupul și că multe dintre ele Începuseră să-și piardă sfârșiturile, Își domolise gândurile și-n fața ochilor goi ai minții Îi apăruse, liniștit, acel cais stingher, plantat cândva de către bunicul său, notarul sătesc, În fundul curții, foarte aproape de via ce sfârșea undeva În preajma casei vecinului izolat care strigase cu mândrie și deznădejde ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că acolo nu plouase: țărâna era uscată. Își propti capul pe brațul drept și Încercă să-și domolească bătăile inimii și răsuflarea zbuciumată. Nu știu cât timp Își pierduse acolo. Nu se mișcă și nu luă În seamă nimic În juru-i, nici măcar atunci când pașii de uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cincea. La Nagahama, Hideyoshi ascultă rapoartele despre situația din Gifu. După Kitanosho, Castelul Gifu era principalul care-și continua atacurile împotriva lui Hideyoshi dar, odată cu marea înfrângere a clanului Shibata, spiritul războinic al lui Nobutaka și al ostașilor săi se domoli vădit. Ca pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, în Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele din urmă, situația deveni atât de extremă, încât, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mîini, dar rupsese cătușele și sfărîmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. 5. Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipînd și tăindu-se cu pietre. 6. Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat, 7. și a strigat cu glas tare: "Ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]