6,786 matches
-
prosti atâta! Nu ti temi di nica, nu ni diranjazî niminia!” Ștefan s-a liniștit și a râs de moldoveneasca fetei. Multe camere mari, curate și aerisite, multe flori, porțelanuri, candelabre, mult lux și bun gust. Au ajuns Într-un dormitor splendid, Amina a chemat o rusoaică blondă și foarte frumoasă, i-a dat un ordin, aceasta a plecat și a Încuiat ușa pe dinafară, apoi cei doi s-au iubit cu Înfrigurare și cu patimă de parcă numai atâta ar fi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a băiatului Își căuta perechea iar unul dintre genunchii săi pătrunsese Între cele două pulpe calde, fata Îi prinse mâna și o conduse către cel mai minunat loc, se sărutară cu frenezie, se dezbrăcară reciproc și precipitat, fata arătă către dormitor, Rică o luă În brațe și cu o delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
altfel nu am de ce mă teme. „Domnișoara” a Întârziat puțin, nimeni nu a Întrebat nimic, Rică a prins-o de mijloc, s-au Îmbrățișat și În timp ce băiatul o săruta aprins, poate prea aprins, o luă În brațe, o duse În dormitor și ... Începură acaparatoarele „lecții” . Totul se desfășura natural, erau frumoși și se iubeau cu pasiune și cu patimă. Timp de trei patru săptămâni au urmat același ritual și același program pigmentat cu noutăți care de care mai calde și excitante
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
visările sale poetice, lux și bun-gust. Au gustat ceva și au băut câte puțin iar Rică Olaru a surprins În ochii neasemuitei frumuseți feminine o luminiță de bucurie și tristețe simultană, atunci când Ger a făcut gestul de a arăta către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă și dispusă a dărui tot ceea ce era mai de preț În făptura sa mirifică și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Mulțumesc, eram sigură! Rik nu știa dacă i s-a părut că vede o lacrimă delicată alunecând pe obrazul ei, sau chiar așa era. Fata continuă: Servește-te cu un Martini și după zece minute te rog să vii În dormitorul turcoaz, bine? Așa voi face! Trecuseră cele zece minute când Rică Olaru Își făcu apariția În dormitorul slab luminat și rămase interzis În fața spectacolului absolut nou pentru el și total de neînțeles, o mie de Întrebări Îi acaparară mintea și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe obrazul ei, sau chiar așa era. Fata continuă: Servește-te cu un Martini și după zece minute te rog să vii În dormitorul turcoaz, bine? Așa voi face! Trecuseră cele zece minute când Rică Olaru Își făcu apariția În dormitorul slab luminat și rămase interzis În fața spectacolului absolut nou pentru el și total de neînțeles, o mie de Întrebări Îi acaparară mintea și se văzu incapabil să-și explice și să accepte cele văzute. A făcut gestul de a părăsi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
slab luminat și rămase interzis În fața spectacolului absolut nou pentru el și total de neînțeles, o mie de Întrebări Îi acaparară mintea și se văzu incapabil să-și explice și să accepte cele văzute. A făcut gestul de a părăsi dormitorul dar o voce sfântă pentru el Îi reaminti: Rik, ai promis! Te asigur că nu se moare din aceasta, ba dimpotrivă ar putea fi o Încoronare a „operei” mele! Fii rezonabil! În timp ce se liniștea, Încrederea deplină În Gertrude Își făcea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Când întunericul cuprinse toată celula, Janvier rosti, parcă adresându-se unui servitor: —Chavel! Povestește-mi despre casa mea! Iar acesta se supuse. E cam la trei kilometri de sat. — Câte camere sunt? —Păi, e o sufragerie, biroul meu, salonul, cinci dormitoare, încăperea în care-mi primesc clienții, baia, desigur, bucătăria... și camera servitorilor. —Spune-mi cum arată bucătăria. — Nu prea știu cum e bucătăria. E mare, pardosită cu piatră. Menajera mea era mulțumită de bucătărie. Și unde-i menajera acum? Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prezența unei persoane tinere în casa aceea în care nu-și amintea să fi fost decât servitori bătrâni, ruginiți și demni de toată încrederea. Oameni tineri nu se vedeau decât în fotografii: mama lui în ziua nunții în portretul din dormitorul mare, tatăl lui în ziua când își luase diploma în drept, bunica lui ținând în brațe primul ei copil. Mergând după Thérèse își spuse cu tristețe că era ca și cum și-ar fi adus mireasa în această casă veche. Fata îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
niște apă. Scările scârțâiau sub picioarele lui, dar, spre deosebire de urmele lăsate pe drumul spre Brinac, acum pașii lui nu aveau nici o semnificație, erau niște hieroglife noi pe care nu le descifrase nimeni. Cu un etaj mai jos era fostul lui dormitor; acum nu dormea nimeni acolo, poate pentru că purta încă prea clar amprenta locatarului de altădată. Intră. Locul era exact așa cum îl lăsase cu patru ani în urmă. Deschise un sertar și găsi un set de gulere îngălbenite de timp, întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sa de la etaj Charlot urmărise zgomotele care însoțeau scena morții: pași trecând încolo și încoace, clinchetul unui pahar, clipocitul apei curgând la robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și simplu într-un trup și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
corect. Ce faceți cu spectatorii, dacă nu mor? — Ne cerem scuze, n-ar fi prima oară. Batem palma? Ce-ar trebui să fac în show-ul ăsta? — Nimic. Noi instalăm niște camere de luat vederi în living, în baie, în dormitor... — N-am dormitor, stau într-o garsonieră. — Vedeți, o să vă prindă bine banii ăștia, vă mutați la două camere. Și, la cum merge piața imobiliară, parcă văd că vă luați trei camere. Lionel își face toate socotelile, după care răspunde
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu spectatorii, dacă nu mor? — Ne cerem scuze, n-ar fi prima oară. Batem palma? Ce-ar trebui să fac în show-ul ăsta? — Nimic. Noi instalăm niște camere de luat vederi în living, în baie, în dormitor... — N-am dormitor, stau într-o garsonieră. — Vedeți, o să vă prindă bine banii ăștia, vă mutați la două camere. Și, la cum merge piața imobiliară, parcă văd că vă luați trei camere. Lionel își face toate socotelile, după care răspunde ferm: — Nu mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ghimpată din jurul vieții, cu greu dusă mai departe de fapt învârtită pe loc, într-un dans de neoprit te aleargă ghepardul cu dinți de oțel care sfâșie rochii și vise frumoase te grăbește ceasul care se scurge de pe comoda din dormitor te silabisesc dali și buñuel. mai trist e că va fi cum se va decide că este deja. tablete albastre de pe case vor cădea peste gâtul meu de girafă care a înghițit cu plăcere și fără pic de distanță această
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cărui taine numai tu le stăpânești mătasea rochiei mele se transformă în petunii biroul meu în bisericuța marii-mele-speranțe canarii în vulturi uriași, cu ghearele cât un cap de om pisica mea într-un tigru alb, agil și protector țânțarii din dormitor în albinuțe campioane la polenizare grădina mea în grădina suspendată a dragostei mele. trebuie să fac și eu o vrajă, la schimb să iau toate poemele tale, să le amestec într-un joben din care să ieși tu, în carne
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o tăia scurt, încerca să mă convingă că mă uit la chestii de proastă calitate. Sau caca-maca, cum spunea el, mult mai expresiv. Oricum, la un moment dat, după ’90, avea două televizoare color, unul instalat în sufragerie, altul în dormitor. Se uita alternativ, o oră la unul, o oră la celălalt, ca să nu se prăpădească prematur. Dar faptul că își cumpărase televizor color, ba chiar două, dovedește că televizorul spune foarte multe despre statutul posesorului. Chiar și pentru un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
te grăbești? Și de ce ții degetul așa? - Care deget? - Degetul mic! Numai țoapele țin degetul așa... să se vadă. Ține mâna strânsă. Și pleacă. Fata răsuflă. De data asta a scăpat ieftin. Uneori se întâmplă să nu audă clanța ușii dormitorului și e surprinsă tocmai în clipa de relaxare când, scos din raftul lui, caleidoscopul o încântă cu jocul culorilor și luminilor. În acest al cincilea caiet, în sfârșit apar și chestiunile cu tangențe religioase. E descris un preot local, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Fără alte vorbe, a luat-o înainte, iar noi după el. Abia atunci am băgat de seamă că mergea cam greu. „Să știi că-i invalid” i-am șoptit lui Costăchel. „Așa cred și eu” mi-a răspuns el. În dormitorul unde ne-a dus se mai găseau câțiva bărbați. Da’ mai tineri ca noi... În zori, un plutonier, și acela cu semne de invalid, ne-a luat în primire și... direcția gara. „Care-i sergentul Vultur Costache?” a întrebat plutonierul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Deși era acasă, consumându-și fără nici o eficiență cele zece zile de concediu atribuite de director, se hotărî să nu răspundă la nici un telefon. În casa lui vorbea doar cu Beatrice. Doina venea, mânca, spăla vasele și se cuibărea în dormitor cu o carte în mână, rămânând la aceeași pagină îndoită de câteva luni. Vestea schimbării din funcție a soțului ei ajunsese repede și la farmacie. Colegele o tratară cu înțelegere. Îi evitau privirea din care lipseau doar lacrimile și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și de multe ori falsificam pe geam semnătura dirigintei, și tot trăgeam o fugă până acasă. Se obișnuia pe atunci, ca la cămin, În fiecare seară, doi elevi să facă de planton, până dimineața. Asta Însemna: prezența tuturor elevilor În dormitoare până la ora 21.00, curățenie la vestiare și Întreținerea focului În sobele de teracotă. Cum stăteam așa În fața focului, mi-a trecut prin cap o idée năstrușnică și i-am propus colegei mele T. o “mică evadare”, ținând cont că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o făcea să simtă lumea mai urâtă, să-i fie rușine fără să știe de ce. Da, da, parcă începea să se dumirească. În clasa a cincea, în vacanța de vară fusese într-o tabără la munte. În prima seară, în dormitor, s-a stârnit o zarvă mare. Una dintr-a șaptea era "bolnavă". O boală suspectă, profesoara a luat-o sub protecția ei, era scutită de înviorare și nu mai făcea duș cu ele. Cele mici au început să cârcotească. "A
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația... Vrea să urle, dar pășește încet spre rafturile de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi murit bucuroasă pentru o oră de dragoste, împărtășită, cu acest om. Dar el se juca. N-am închis ochii toată noaptea. A doua zi și a treia zi, știam că va sta doar trei zile, m-am închis în dormitor, le-am spus tuturor că sunt bolnavă. De trei ori pe zi, înainte să vină musafirii mei la masă, trăgeam o fugă prin bucătărie, restaurant și hotel pentru ca lucrurile să fie perfecte, i-am amenințat pe șeful restaurantului și al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de departe, dintr-un fel de călătorie hipnotică. Se simțea liniștită, îi era somn. Se îndreaptă spre dormitor fără o vorbă. Se simte ca o găină inutilă. O găină de care, din când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu miros și mai rău se apleacă peste ea, o lovește, în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]