1,019 matches
-
ai despre ea? Nici o părere. O americancă sfrijită. — Nu prea are accent american. Mai curând de școală bună englezească. — Aiurea! — Eu găsesc că-i drăgălașă. Tu nici n-ai fi putut-o găsi altfel. Ea l-a găsit pe Zet drăgălaș. — De ce ești atât de furios? — Eu sunt întotdeauna furios. — Ai fost destul de brutal cu ea. — Și tu la fel, salivai de curiozitate. — Vai, dragă... — Și ce naiba te-a apucat să-i dai tarta noastră? — Putem cumpăra alta. — S-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când Dumnezeu apare sub forma unui copil. Franciscanii, fideli "exemplarismului" sfântului Bonaventura, adică atenți la forța imaginilor, au pus în scenă marea slăbiciune a copilului-Dumnezeu prin ieslea (presepio) prezentă în cadru. Copilul Iisus este înconjurat acolo de ființe inofensive și drăgălașe: Fecioara, bătrâni, măgarul, boul, mieii. Dumnezeu se încarnează sub forma unui copil. Metaforă frumoasă ale cărei efecte continue le putem vedea. În aceeași ordine de idei, sfântul Bernard vedea în Satan spiritul rătăcitor care nu se întoarce niciodată la punctul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
semn de „Da”. Pălăriosul împărți și lor câteva firimituri apoi, de obosit ce era, se lungi pe mușchiul moale și adormi. Cred că e timpul să adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise. E Moș Ene pe la gene... Care vine alene, alene Abia suflă pe la gene. Alte întâmplări cu piticul singuratic Draga mea, Povestea Piticului Singuratic, zis și Pălăriosul, s-a încheiat când Moș Ene
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o îmbucătură, de dragul meu... Înghite odată! - Nu mai pot! Nu mai pot! Strigă furioasă Ingrid. Deodată aude un foșnet: Miauuuuuu, miauuuuu! - Sunt eu prietenul tău. Doresc să fii mai veselă, să nu mai plângi. Ingrid este încântată de pisoiul ei drăgălaș. - Dar tu de unde ai apărut? - De după gard. Am fost hai hui prin cartier. Știu că nu-ți prea place să mănânci, ceea ce o supără tare pe „Buna”. Când nu-ți place mâncarea îți stau la dispoziție. O să te-ajut, crede
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă docul în miezul pufos. Ne uitam la ea încremeniți, fără a clipi din ochi, până când s-a hotărât să-și schimbe locul și a zburat pe șifonier. ― Bravo, drăgălașo, mi-a plăcut îndrăzneala ta, i-am spus micuței musafire. ― Sssst... nu vorbi... mi-a închis Mihaela gura cu mâna. ― Tu, Aimée, ești mai fricoasă decât musafira noastră mititică. Aveam dreptate. Numaidecât cinteza coborî din nou la masă și ciuguli
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai sus de nivelul Bosforului, până se pierdeau în văzduh. Încercasem s-o învăț pe Mihaela să înoate, o țineam de mijloc ca să nu-și piardă cumpăna. Ea zvârlea din picioare, dădea din mâini, și mișcările ei erau așa de drăgălașe că mă prăpădeam de râs. Până la urmă ea se supăra și fugea pe plajă cu trupul muiat și sclipitor. Odată i-am tras fără să vreau o spaimă: m-am avântat în larg, ca să ajung la malul celălalt. Trecusem Bosforul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
soarele grijuliu și darnic! Rotariu Daniel Școala Gimnazială Rediu Compoziție descriptivă: Fantasmele mamei- naturi E liniște! Totul de jur împrejur e liniștit! Soarele a înghițit ultimele pâlcuri de zăpadă. E primăvară în toi. În afara codrului, culmile întinse aduc bucuria mieilor drăgălași cu blana deasă și moale. Câte-un iepuraș, pe ici, pe colo, aduce și el bogăție și optimism întregului tablou de primăvară încă timidă și ușor încurcată de grosul strat de zăpadă ce a plecat cu greu... Gospodarii caselor au
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în Betleem nu sa găsit nimeni care să judece cu inima, așa cum faci tu.” „Mie îmi este milă și de bietul măgăruș, care sigur era obosit și flămând,” spuse la rândul ei Andreea, suspinând. Bunica o mângâie pe căpșorul ei drăgălaș și o liniști. „Dar acum, dragii mei, fiindcă văd că vi se închid ochișorii de somn, eu zic să mergem la culcare. Iar mâine seară vom continua minunata povestire.” Copilașii trecură pe rând în brațele bunicii, care-i strânse cu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
tăi. Nu rimează bine, gentil[l]esse absolue, dar nici mînile noastre nu rimează, căci a mea-i urâtă ș-a ta albă și subțire, și tot se strâng câteodată într-o singură strofă de zece degete. Astfel - dulce și drăgălașă amică - m-am prostit cu desăvârșire și sperez de la îndurarea cerului că nu mă voi cuminți niciodată, cel puțin față cu tine nu. Și n-am măcar un portret bun al tău. Sub un portret bun aș înțelege unul fără
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Iartă că nu-ți scriu mult, dar am treabă la club azi și e aproape 8. Însă n-am voit să te las făr-un răspuns imediat; mâni, duminecă fiind, îți scriu mai pre larg. Te sărut de multe, multe ori, drăgălașul meu copil, și-ți mărturisesc că mi-e dor de tine ca și ție de mine. De pe acum am aranjat deci, și aranjamentul e definitiv, că până la sf. Dumitru mă mut în Podu Mogoșoaii în două-trei odăi unde ai să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
stat până la 10 1/2 oare la doamna Humpel. Nu știu cum să te rog să-mi răspunzi macar de primirea acestor acte. Dorindu-te, te sărut. Veronica 23 oct. [1879] Duminică cred că mă mut. [VERONICA MICLE] Al meu iubit și drăgălaș Eminescu mititel, Nu-ți poți tu închipui câtă liniște și plăcere mi-au adus scrisoarea ta, eram deznădăjduită, nu știam ce s-a întîmplat, dar scrisoarea ta m-a mângâiat și m-a făcut fericită. Ieri am fost la judecătoria
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ți va conveni mai bine. [... ] Îți pare rău că te budez, ah de ce n-am și eu cine să mă necăjească în modul acesta! Știi tu ce va să zică a trăi fără să-ți spună nimeni nimic, nici un cuvânt de reproș drăgălaș - când vei ajunge să știi: alors ta vie sera vide. Întreabă-mă dacă sunt în lună sau pe pământ, dacă sunt teafără sau nebună, dacă te-am urât sau dacă te iubesc mai mult ca oricînd? Desigur că amorul face
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
inimă, că am viață. Fă inima mea mai mare, ca a unui îngeraș, ca să am viață de îngeraș, să aduc numai bucurii!... Vis împlinit În sfârșit, a devenit școlar și Dorinel, băiatul brunețel cu gropiță în bărbie! Era așa de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță. Acum se întorcea mândru de la școală, cu ghiozdanul în spate, îmbrăcat în uniformă bleumarin și cămașă albă. Abia aștepta să ajungă acasă, să se schimbe, să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
povestirilor, într-o ipostază tristă, din motive diferite, însă pe parcursul derulării epice, tristețile lor inocente își regăsesc rezolvarea prin credință și prin practicarea iubirii. Fragmentele de portret potențează parcă ideea de copii-înger. Dorinel, personajul din Vis împlinit, era „atât de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță”, iar Dumitrel, un alt personaj, este surprins prin câteva trăsături definitorii: „Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
o vioristă de excepție. Treceau, pe sub mâinile și prin degetele sale, sute și sute de pagini, conținând mii și mii de litere, incluzând nenumărate idei,în propoziții și fraze, nu odată memorabile! Chiar dacă nu izvorau din capul ei mic și drăgălaș, chiar dacă, din tot ce dactilografia, nu-i rămânea mai nimic în memorie, din cauză, că, nici nu avea interes, pentru așaceva, nici nu avea timpul necesar, pentru a o face, totuși, era de admirat, și, mai întotdeauna, era admirată, de către
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a urcat în pătuc, și s-a culcat, cu obrăjelul stâng pe punctul negru, de pe portretul desent, de ea, al iubitului bunic. Așa au găsit-o, dimineață, vecinii, care au venit să vadă ce face, și cum și-a petrecut, drăgălașa de ea, noaptea. Prima noapte, din viață, petrecută, fără bunicul ei cel sfânt! ALCOOLISMUL DUCE LA BEȚIE Telefonul mobil a anunțat încheierea partidei de undit. Aproape în același moment, cu semnalele telefonului,în spatele celor doi coechipieri, participanți la competiție, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
venea Juan Lucas. care desigur știe foarte multe lucruri despre negri... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling, unchiul Juan Lucas e pus mereu pe glume: o doamnă Îl mîngîia pe creștet pe un copil negru, ce drăguț, ce drăgălaș, Îi spunea și știi ce i-a răspuns copilul? CÎnd sîntem mici ne spuneți că sîntem drăgălași, dar cînd ne facem mari ne spuneți pleacă de-aici, negru scîrbos... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling. Cobora printre ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spune, darling, unchiul Juan Lucas e pus mereu pe glume: o doamnă Îl mîngîia pe creștet pe un copil negru, ce drăguț, ce drăgălaș, Îi spunea și știi ce i-a răspuns copilul? CÎnd sîntem mici ne spuneți că sîntem drăgălași, dar cînd ne facem mari ne spuneți pleacă de-aici, negru scîrbos... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling. Cobora printre ultimii și putea să stea de vorbă cu el pe Îndelete. Măicuța de serviciu nu Înțelegea prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În curînd avea să apară maica stareță ca să le țină un discurs. CÎțiva, micuți de tot și tare drăgălași, soseau plîngînd În hohote și țipînd ca din gură de șarpe că nu voiau să se despartă de mama pentru nimic În lume. Atunci mamele le arătau alți copii la fel de mici care veneau singuri la școală și se obișnuiau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tare, dădu la o parte cuvertura de mătase și scoase brațul diform pentru a-i oferi o țigară lui Baby. În clipa aceea se ivi Julius, care se Întorcea de la școală. Baby Richardson mărturisi că se topise văzîndu-l atît de drăgălaș, apoi spuse că pe zi ce trece se făcea mai mare... Julius suportă aprecierile astea stînd țeapăn, cu mîinile lipite de corp, cu vîrfurile picioarelor depărtate și simțind că o urăște pe Baby Richardson. Ea ținea morțiș „să se cunune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dragă... — ...am fost chemată de cîteva ori să fac injecții după ora unsprezece noaptea și am fost nevoită să intru cu mașina prin hîrtoape, fără să văd nimic, Într-o beznă Înfricoșătoare... N-o să uit niciodată un băiat nespus de drăgălaș... — Pepone, doamnă? — Nu; pe ăsta Îl cheamă Santos. Acum, cînd știu că s-a făcut sănătos, Îmi amintesc noaptea În care delira de febră și după ce i-am făcut o injecție s-a simțit mai bine. Poate că eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio și Esteban... Dar uite-o că venea, trecea din nou fetița foc de drăgălașă, toți voiau să-i vadă fața dar nu puteau, rîdea, sărea, se Învîrtea, tot părul blond Îi cădea pe ochi, se Împiedica de rochia largă de tul, fotografii o orbeau, acum pleca, dispărea chemîndu-l să vină, pe Julius Îl chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i păsa, petrecea de minune, se Învîrtea, schimbînd ritmul ori de cîte ori profesorii schimbau ritmul. Și acum tocmai trecuseră la ritmul de raspa, dansați!, dansați!, dansați!, dansul popular raspa!, toți se uitau la ea văzînd cît era de drăgălașă, cu mîinile delicate puse În șold, ca un ulcioraș, ca o păpușică, sărind ca o căprioară, nici nu mai știa care-i era perechea, se Întîlnea cu toți În drumul ei, dansa cu toți, se trezea În fața iugoslavilor, Îi chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și acuma Julius voia să se ducă, dar trecu Bobby În goană, zburînd, luînd-o de mînă pe Rosemary, toți se Învîrteau În horă, se prindeau de mîini, Își dădeau drumul, schimbau perechile, dansau cu cine se nimerea și fata cea drăgălașă dispăruse, o luaseră de mînă și porniseră iar roată spre fundul curții și raspa se terminase, Julius o căuta ca un nebun umblînd printre perechi, Susan se uita la orchestră, nu voia să se oprească, o căuta printre perechi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fundul curții, acum nu mai era. Din nou maestrul Lobo schimbă ritmul, Susan zîmbi spre orchestră, acum cîntau „Butoiaș de bere“, „Polka!“, strigau Iugoslavii, perechile alergau țopăind, alergau de la un capăt la altul al curții, din nou apăru fetița cea drăgălașă, era nebună de fericire, „Veniți!“, Îi striga, pe toți de data asta și iarăși se Îndepărta, dispărea undeva În fundul curții țopăind, „Polka!“, strigau Atilio și Esteban, „fiecare dansează cum Îl taie capul!“, comenta fericit Juan Lucas, „tinerețea!“, exclama Luiș Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]