1,032 matches
-
să îndure un evreiaș furios de treisprezece ani, crescut lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil, cele mai tulburătoare ceasuri din viața mea - învăț înțelesul cuvântului a tânji, învăț înțelesul cuvântului tulburare. Iată că drăgălașele de ele au țâșnit spre rambleu și acum pășesc zăngănindu-și patinele pe aleea cu pietriș mărginită de brăduți - așa că, hai și eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult de tot, totul e purpuriu (inclusiv proza mea), iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă descurc cu nasulia asta de nas? „Pari o persoană drăguță, domnule Porte-Noir, dar de ce-ți acoperi întruna mijlocul feței?“ Fiindcă mijlocul feței mi-a luat-o subit în sus! Fiindcă năsturașul din primii ani ai copilăriei, chestioara aia drăgălașă pe care o admirau toți când eram în cărucior, la care nu se mai săturau să se uite, mijlocul feței mele a început să se înalțe spre Dumnezeu. „Porte-Noir și Parson din părți, băi, puștiulică, îți stă scris E-V-R-E-U pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vrea s-o fac? — ...Păi, de ce nu? — ...Ți-ar plăcea să te uiți? — ...Așa cred. — ...Atunci, am putea aranja un număr. — ...Da? — ...Da. — ...Ei bine, s-ar putea să-mi placă. — Aha, a conchis ea cu o undă de sarcasm drăgălaș, sunt convinsă că ți-ar plăcea. Mi-a povestit că, doar cu o lună în urmă, când făcuse o viroză, primise vizita unui cuplu de cunoscuți, care se oferiseră să-i gătească cina. După ce au luat masa, i-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toată fervoarea lui mesianică, și cu tot farmecul lui ebraic... Iată ce s-a întîmplat în cele din urmă în Parcul Irvington: într-o sâmbătă, pe înserat, m-am trezit, practic, singur pe suprafața înghețată a lacului, cu o șiksele drăgălașă, de paisprezece ani, la care mă tot uitasem cum face opturi încă de după prânz, o fată care mi se părea înzestrată cu farmecele clasei mijlocii, așa cum apăreau ele la Margaret O’Brien - agerimea și gingășia ochilor ei strălucitori, a năsucului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcut de unul singur! Măi, ignorantule! Mă, inimă congelată! De ce crezi că ești înlănțuit de-un closet? O să-ți spun eu de ce: pentru că asta meriți! Așa că n-ai să-ți decât iei strumeleagu’ la labă în vecii vecilor! Freacă-ți drăgălașa aia de gămălie la nesfârșit! Dă-i înainte, Șefule, bagă mare, și-așa singurul lucru la care ai ținut cu adevărat toată viața e puțulica ta puturoasă! Sosesc tras la smoching în timp ce ea e încă sub duș. Ușa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În orice caz, e un goi. Lincoln e cu totul altceva! Îmi vine să plâng. Uite-l cum șade acolo, e așa de oisghemitșet 1. Cât a mai trudit pentru cei urgisiți - așa cum o să trudesc și eu! Un băiețel evreu drăgălaș? Ce știi tu, sunt cel mai drăgălaș băiețel evreu care-a existat vreodată! Uită-te numai la visurile lui, așa de dulci și mesianice! Recunoștință față de părinți, loialitate față de seminție, devotament față de cauza justiției. Ei, și? Ce-i rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e cu totul altceva! Îmi vine să plâng. Uite-l cum șade acolo, e așa de oisghemitșet 1. Cât a mai trudit pentru cei urgisiți - așa cum o să trudesc și eu! Un băiețel evreu drăgălaș? Ce știi tu, sunt cel mai drăgălaș băiețel evreu care-a existat vreodată! Uită-te numai la visurile lui, așa de dulci și mesianice! Recunoștință față de părinți, loialitate față de seminție, devotament față de cauza justiției. Ei, și? Ce-i rău în asta? Muncă pe brânci într-o profesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o pe Maia să pufnească în râs fericită. A strâns-o cu dragoste mare în brațe. În salonașul cu vedere spre grădină, tata, bunicul, bunica și preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face semn unui ospătar rotofei și cu mustață subțire. Uite așa se duce romantismul! Țuguiind ostentativ buzele, Smaranda pufnește înciudată și pentru câteva clipe chipul ei capătă expresia drăgălașă a unei fetițe bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă ceva ușor ... da, înghețată cu stafide. Ospătarul încuviințează tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în doi peri, concentrat pe o gazelă descrisă de două linii sinuoase, care dispăru în secunda următoare. Gazele în vopsea, ce porcărie. Ca și cum i-ar fi ghicit gândul, Margareta se apropie, i se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bărbie. Pe Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul și tropăia în podea de plăcere. După ce se sătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de mâță. Între un pui de gâină și un câine, cine o să moară primul? Puiul. Așa e legea firii, cel puțin așa o înțeleg eu, pentru că mă enervează puii de mâță și nu suport păsările, dar toată lumea zice că sunt drăgălași, iar satisfacția mea vine din vulnerabilitatea lor, care o să le grăbească sfârșitul. Nu-mi plac sfinții (nu că Hector ar fi sfânt. Există mai multe tipuri de sfinți, unii sunt de treabă, alții sunt oribili. Sfântul de treabă e omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
evident că din toate aceste milioane de antagoniști numai jumătate au dreptate în cazul cel mai bun, și nici unul în cazul cel mai rău. E amuzant. De obicei, o femeie care iubește de mai multe ori, dă bărbaților aceleași nume drăgălașe, fără nici un scrupul de delicatețe, pentru că în amor femeia nu are trecut. Ea trăiește în prezent. Delicatețea este calitatea supremă și cea mai rară a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte: inteligența, bu-nătatea, altruismul, generozitatea, discreția, mărinimia ș
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca perlele, înșiruiți frumos, cu o gură mică, cu buze cărnoase și roșii. Poate nu mă îndrăgosteam de ea, dar timbrul vocii ei semăna cu cel al doamnei de muzică. Și interesant, era afonă! Aveam colege niște fete frumoase și drăgălașe, cu care, în recreație dansam, făceam băieți și fete un cerc, băteam din palme și cântam o melodie cehoslovacă, ce începea cu „Joacă, joacă, joacă băiete/ Că țara este plină de fete/ Căci jocul nostru este format/ Dintr-o fată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al viilor de la Nicolițel. Pe dreapta, același peisaj lunar, sterp, fără viață. Pe drum am întâlnit din nou acei simpatici măgăruși, trăgând la căruțe. Erau parcă niște jucării însuflețite. Ne-am oprit și am mângâiat pe cap un asemenea animal drăgălaș. L-am întrebat pe om: - Se spune că măgarii sânt încăpățânați ca niște catâri, cu care, dealtfel, sunt rude bune. Vă mai face câteodată vreo figură? - Apăi, domnule, ceea ce se spune despre ei nu-i chiar cu totul adevărat. Sunt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mecanice. Paloarea nesănătoasă sugerează boala lui Crohn pe care o s-o aibă mai târziu. Alături de el iată-mă pe mine, cândva sora lui, iată-mi chipul care e deja o enigmă, pâlpâind ca o vedere holografică Între două imagini: fetița drăgălașă, cu ochii negri, care eram pe vremuri și persoana severă, cu nasul acvilin, gen monedă romană, care sunt astăzi. Și așa am plutit noi doi de când lumea, așteptându-ne indicațiile regizorale și privind spectacolul din jur. De exemplu: Milton Stephanides
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Winston Churchill, la care lucrează Myron În timpul nopții, când se opresc, stă pe măsuța de cafea. Myron e un vânzător de piese de schimb ieșit la pensie, iar Sylvia a fost asistent social. Din profil, femeia seamănă cu un clovn drăgălaș, cu obrajii expresivi, fardați, și cu nasul sculptat pentru cine știe ce efect comic. Myron Își plimbă buzele În jurul trabucului, mânjindu-se de intimitatea propriilor lichide. În timp ce Myron conduce, Sylvia Îmi prezintă paturile, dușul, camera de zi. La ce școală sunt? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vezi peste suprafața apei. Așa că, dacă voiam, puteam să stăm cu capetele afară din apă și să vorbim În timp ce lucram. Câtă vreme stăteam de la mijloc În jos În apă, clienții noștri erau mulțumiți. Nu vin aici ca să-ți vadă fețișoara drăgălașă, Îmi spusese Presto. Toate acestea nu făceau decât să-mi ușureze treaba. Nu cred că aș fi putut lucra Într-un peep show adevărat, față În față cu voyeurii. Privirea lor ar fi supt sufletul din mine. Dar În bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj ciudat - să-mi imaginez chipul ei blînd și obosit, trupul Îngreunat, nu, trupul ei rotund ca o minge, ochii strălucitori, de ființă mereu la pîndă, și felul În care Își Încrețește nasul, atît de drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi pun o băsmăluță pe cap și i-o Înnod sub bărbie, și cred că, dacă zic adorabil, am spus tot. Mama ! În partea cea mai de sus a unui perete erau două ferestruici. Geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
reușit să supraviețuiesc, chiar dacă la mustață. Nu mai trebuie să mă aplec peste marginea prăpastiei reprezentate de nașterea mea pentru a da de mama. Acum pot să stau culcat pe spate pe stratul plăcut de confetti, cu piciorușe rozalii și drăgălașe Încolăcite În aer deasupra mea, și să mă uit la trupul ei rotofei. Și fac asta foarte des. Și totuși, imaginea pe care am păstrat-o despre mama În aceste momente, În afară de gabaritul ei enorm, e doar o ceață informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri lăuntrice. Pe vremea aceea, cocoțat pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că șobolanii n-au avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atunci de ce, vă Întrebați probabil, mă plîng acum cînd mi-a fost oferită o nouă șansă de a-mi camufla adevăratul chip, o oportunitate unică de a mă face mic și nevăzut, deghizat confortabil În chip de animăluț de companie drăgălaș ? Ei bine, am să vă spun de ce : diferența dintre a-ți asuma o mască, Întotdeauna În scopul de a fi liber, și a fi forțat să ți-o asumi, fără voia ta, e diferența dintre un refugiu și o Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lucrurile care s-au petrecut În realitate și care sînt cele pe care le-am inventat. Nu mai știam, de pildă, care dintre chipurile din mintea mea este cel al mamei, cel durduliu și lacom, sau cel uscățiv, obosit și drăgălaș, și dacă o chema Flo, Deedee sau Gwendolyn. Toate arhivele existau doar În mintea mea. Nu aveam unde să verific În exteriorul meu, nici jurnal cu care să le confrunt, nici vreun vechi prieten de familie. Cum aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
știu pe unde, o caleașcă frumoasă de cristal, cu oiștea de rubin și roțile de smarald. Echipajul era tras de patru câini negri, mari cât pumnul, cu urechi până la pământ. Patru cărăbuși, călărind ca jocheii, conduceau cu ușurință acești cai drăgălași. În fundul caleștii, tolănită alene pe pernele de satin albastru, era o tânără becață, purtând pe cap o pălăriuță roz și îmbrăcată într-o rochie de tafta așa de largă, încât se revărsa peste cele două roți. Într-o gheară cucoana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cu șepci și cu fețe emaciate, urlând și ridicîndu-se în picioare când un fotbalist, tot cu părul pe spate și cu chiloți până la genunchi, gen Dinamo Moscova, aruncă în plasa ruptă mingea de piele. Bucureștiul răsunând de cântece mobilizatoare: "Marinică drăgălașul / Marinică zis codașul" sau celebrele "Macarale / Râd în soare argintii / Macarale / în zori de zi", dar și nostalgicul "Și-apoi de mână tu și eu / De la Ateneu / înspre Miorița s-o pornim", Bucureștiul lui Trio Do-Re-Mi, al Mielului turbat, al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]