14,485 matches
-
etc.). Celebrele secvențe din Ion Barbu (In memoriam) oferă trei ipostaze esențializate ale limbii imaginare, evocînd onomatopeele păsărești ("cir-li-lai"), limba stranie ("vir-o con-go-eo-lig") și refrenul muzical ("lir-liu-gean"). Onomatopee animalice și păsărești combinate cu formule magice apăreau deja în Imnul dracilor al lui I. Heliade Rădulescu ("Bîrrr pac, papă Satan, Cronc, cron, ga! meu, chiți-chiți, meau!"). într-o poezie a lui Șerban Foarță e însă inclusă chiar o "înjurătură" - "pe limba păsărilor colibri": "o-rí-o tó-to-bríx i-máx ri-máx/ gal papagal sămînță de
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
de politic, ca parte a culturii, nu de politica partizană de zi cu zi. Am dorit să fim o publicație de atitudine, nu una militantă în sens strict. Politicul reprezintă o noutate, căci înainte de 1989 ne feream de el ca dracul de tămîie. Iar paginile de cult al lui Ceaușescu, impuse nouă, ca și tuturor publicațiilor, numai politice nu erau (în sensul firesc). (Pagini pentru care ne-am cerut scuze cititorilor, în decembrie 1989: nu știu nici o altă publicație care să
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
nu știu ce; o anume expresie a gurii... ochilor... o privire... pieptănătura... glasul... cine știe; o anume intonație... un fel de a vorbi... un cuvânt... o expresie a ei, nimerită... ca să zici că are hazul ei... că elle a du chien,... pe dracu-n ea,... unii bărbați găsind-o și atrăgătoare, dacă nu frumoasă. * * * Gheața prinsă la mal: gingie,... o gingie... totdeauna fragilă.
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
aci să-și ia zborul. Terry și Kingsley aproape că săriră de pe scaune. - Dumnezeule mare, ăștia ca tine mă calcă pe nervi de nu se poate, Terry. Dacă n-ar fi ăștia ca tine, încă ați avea cinematografie, dar-ar dracii. Cînd v-ați pornit voi, isteții, să vă băgați în față - pe la sfîrșitul anilor '50, nu? - a fost începutul sfîrșitului. Intelectuali, tineri furioși, John Osborne, Woodfall Films, stîngiști din clasa de mijloc. Dintr-o dată a trebuit să trîmbițăm cu toții că
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Un sens special - "atitudine de dispreț" - este exemplificat printr-un citat din Convorbiri literare: "se uitau cu un fel de sictir". Formula de imprecație a produs un derivat verbal: a sictiri pe cineva "a înjura" (tot așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată de a sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-au format adjectivul participial sictirisit și substantivul sictirisire. Verbul a sictiri apare cu
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
ce-a trebuit să înroșiți canalele de internet în căutarea de burse și locuri de muncă, de ce-ați cheltuit mici averi trimițînd 'applications' - parcă așa le ziceți, nu?! - în cele patru zări, cu un singur gînd: să faceți pe dracu în patru să nu vă mai întoarceți niciodată, sau în orice caz nu înainte de pensie?" Nu mai vorbesc de indignații de azi, rămași mai ieri în Occident deși aveau bilete tur-retur, sau de cei care-au tulit-o peste graniță
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
parbriz și, pînă să vadă că nu ești bărbat, îți spun meniul și suma. Pe lîngă ele se foiesc peștii și puradeii, deopotrivă, nestînjeniți unii de prezența celorlalți. Patroanele unor bordeluri ascunse pufăie Carpațiul în colțul gurii și scuipă iarba dracului pe pereții scorojiți, pe care doar imensele șolduri par să-i mai sprijine, așteptînd clienții. Cîțiva olteni grăbiți cu papornițele pe cap se amestecă cu cîțiva danezi, la fel de grăbiți, dar fără papornițe pe cap. Nu știu unde este Hotel IBIS. Întreabre mă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
vagonului, acesta abandonează țîța, se uită fix, de jos în sus, la maică-sa, își ridică apoi capul și mătură, cu niște priviri aproape incandescente, întregul vagon după care, din senin, începe să urle. Să plîngă enorm, convulsiv, animalic. Stai dracu, bre și suge, îi șuieră țiganca, printre dinți, și îl smucește spre pieptul ei. Stai liniștit, că acuși ajungem acasă. Urletul se întețește, însă. Are în el ceva disperat și sfîșietor. De fiară înjunghiată sau rătăcită. Lacrimile și balele i
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
prefața antologiei de față). Jocul e un carnaval al firii, dar un carnaval în desen grav, cu figuri ale tragicului amestecate în voioșia aparentă: "Jur-împrejur e vid și nici un vraci/ Să-l mint, să-l îngenunchi, să-l vîr în draci/ Și ce plictis. Voi da din aripioare/ spre unica ființă gînditoare/ Ce-mi mai rămase. Bobul de minciună/ Dintr-o pastilă mică. Noapte bună". Lumea stă sub semnul bătrînului Pan, nebun și textul întoarce obsesiile poetice ale vremii (establishmentul anilor
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
lui Ghiță. Că Veniamin, tocmai isprăvise și se întorsese spre ea, și ea îi văzuse stremeleagul cît un știulete de porumb, și că băiatul ședea cu el așa și nu se rușina de ea, pînă cînd a strigat "dar-ar dracii-n p. ta!" și abia atunci Veniamin se cărase... Și că însuși el, criminologul, după ce baba Anicuța îi spusese ce spusese, îl luase pe Veniamin cu binișorul, era vară, o zi bună de scăldat și îl dusese pe băiat la
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
Internet) etc. Nici bengos nu e un termen absolut specific; caracterul său argotic e mai marcat, cel puțin pentru că i se poate recunoaște relativ ușor originea, ca derivat din benga, înregistrat chiar de DEX, provenit dintr-o denumire țigănească a dracului (de unde și prezența în imprecații); bengos e deci un perfect sinonim al adjectivului drăcos, cu conotații suplimentar-exotice, dar cu aceeași tendință spre utilizare pozitivă, cu valoare admirativă. Îl găsim adesea în mesajele informale din Internet - "cel mai bengos site pe
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
dar are nefericirea să descopere că e homosexual și că îl dorește. Se scîrbește și de acest loc și, pe dată, luă vaporul spre Constantinopole, de unde un vas românesc îl aduce la Constanța. În sinea lui cugeta mult întristat: "De ce dracu mă întorceam eu în România? Cînd voi mai avea privilegiul să evadez spre aceste orizonturi, cărora le încredințasem atîtea speranțe? Iată-mă la o distanță de numai douăsprezece ceasuri de amărâta mea țară siberiană, unde mahalaua mea mă aștepta ca să
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
știe că acesta a înșelat-o și admiră veleitățile poetice ale Craiului Nou. În mintea lui se întîmplă cu totul altceva: "Ce virgulă de aur, ce surîs?! Era leit rînjetul tras spre o ureche, a lui Popeye Marinarul. La cine dracu' se rînjea?!" Pentru astfel de reușite, pentru poveștile sale savuroase, iubitori ai literaturii ("înaltă" sau "de consum") nu o uitați pe Rodica Ojog-Brașoveanu... Rodica Ojog-Brașoveanu, Grasă și proastă, Editura Nemira, Colecția "Ora H", 2000, 240 p., f.p.
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
după o campanie diplomatică istovitoare: " În primul rând că era cultivat: nu citit, cum sunt românii, ci veritabil cultivat, era rafinat și profund serios în același timp și ironia lui, cum i-am zis odată, părea să vină direct de la dracu', nu ironiza decât lucrurile esențiale, alea care ne fac să ne pierdem somnul. Pe urmă, era bolnav, nu doar cu trupul. Apoi, deși patriot, avea puțin în comun cu românii - își trăise toată viața afară, a fost primul european care
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
lui, tocmai lui, gata să-l facă de rușine. Rămăsese perplex în fața avalanșei de cuvinte absolut noi pentru el, care era totuși un dialectician, deși de broșuri. ...Era - dacă mai trebuia, - încă o dovadă că această vizuină cu derbedei, nu știu cum dracu' dar încă mai rezista ca o fortăreață a burgheziei pe cale de a pieri din istorie... Atunci își adusese aminte de ce-i spusese o dată Brummer, la el acasă, în Gabroveni: că acest capitalism nu că n-o să dispară, dar o să dispară
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
detenție" și a altor maladii declanșate la țanc. Atleți plesnind de sănătate, veritabili "cipăndeili" ("Chip-and-Dale", pentru poligloți!) ai partidelor sexuale și ai orgiilor din baruri cu circuit închis, o dată arestați se năruie și exhibă judecătorilor (cu care adesea chefuiseră în draci) psihice labile, boli incurabile și o cumințenie îngerească. Prin gemulețul mizerabil al maladiilor imaginare s-au strecurat mai toți eroii ingineriilor financiare, escrocii deveniți milionari în dolari, asasinii dovediți. Unii dintre condamnați, precum generalul Stănculescu, nici măcar nu ajung să facă
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
popă gras și înzorzonat, ca o curvă. Transpiri ca o vită și-ți curg balele... (Către SFETNIC.) Voi v-ați bătut joc de mine cu umbrela asta, așa-i? MĂSCĂRICIUL: Las-o, că-i bună să te apere de scuipații dracilor. MAJESTATEA SA: Distrează-i pe nobili, ce stai?! Își pune coroana pe cap.) Asta da coroană... CURTEZANA (în șoaptă, către MĂSCĂRICI): Privindu-l, parcă te vedeam pe tine. Ai fi fost mai înălțător... GENERALUL: Înălțimea Ta, solii vor să-ți
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Apoi se uzează, devine capricioasa, superficială, nevolnica. La vîrstnici, e aproape terminată (prețuirea e altceva: un mecanism cu precădere logic). * Păcatul originar al jurnalisticii. Blaga socotește că aceasta a început în Europa, "cînd Luther a aruncat călimara cu cerneală după dracu'". * În casa lui Thomas Morus animalele erau tratate ca membri de familie. * E surprinzător cît de multă idealizare intra în propozițiile noastre. Aproape totul e retușat, apropiat de niște tipare "ideale". Chiar și atitudinile negative, cinismele și sarcasmele noastre, conțin
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
denunțate astfel, într-un pamflet care își epuizează complet obiectul, aberațiile partidului, securității, școlii, bisericii, pervertirea relațiilor interumane, duplicitatea, minciuna, lașitatea, infamia, teroarea, frica etc. Romanul debutează în nota preponderent hazlie a meditațiilor "drolatice" ale naratorului despre prostie, râs, "sexul dracilor" etc.; orice eveniment, oricât de mărunt, îi prilejuiește autorului revelarea unor inepuizabile surse de comic (vizita protocolară la Nașul Tutilă II, ședințele de incriminare stalinistă, prelegerile despre marxism și literatură science-fiction ale fostului profesor genopolitan Candid, intervențiile salvatoare ale Olimpiei
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se în emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea, nevoie de caracter. O știre la BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
almanah despre care bănuim că "merge" încă e acela al Academiei Cațavencu. Și asta fiindcă oamenii sînt totuși dornici să se amuze pe seama netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să se distingă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
grav, la comanda unor personaje din elita intelectuală românească, el declară, la "Antena 1", spre liniștirea nației: de fapt, n-are nici o importanță ce scriu ziarele occidentale, noi să fim sănătoși! Ei bine, tocmai în asta constă ticăloșia: contează al dracului de mult ce spun ziarele și televiziunile occidentale! Dacă la București politicieni de două parale își permit să ignore opinia presei, la Washington, la Berlin sau la Londra așa ceva e de neimaginat. Dacă "New York Times"-ul scrie (cum a și
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
ininteligibile. - Spuneți doar " Nu comentez", strigă MacMordie cînd Piper încercă să le explice unora că nu fusese niciodată în Rusia. Așa nu va înțelege nimeni nimic aiurea. - E deja un pic cam tîrziu, nu vi se pare? zise Sonia. Cine dracu' le-a spus tăntălăilor ăstora că a fost în KGB? MacMordie rînji complice, iar gloata, avîndu-l pe Piper în mijlocul ei, se deplasă spre holul de la intrare. O echipă de polițiști își croi drum printre jurnaliști și-l escortă pe Piper
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
grupurile de irlandezi, care fuseseră informați că O'Piper e un membru de seamă al IRA, Armata de Eliberare Irlandeză. - Polițiștii sînt toți irlandezi, îi explică MacMordie Soniei. Cel mai bine e să-i avem de partea noastră. - Și care dracu' e partea asta a noastră? întrebă Sonia, dar în clipa aceea ușile liftului se deschiseră și Piper, pămîntiu la chip, se văzu împins înspre mulțime de către escorta lui de poliție. În vreme ce mulțimea de afară se împingea în față, reporterii își
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
destinate poeziile didactice. În cea de-a doua secțiune (p. 95-122), Mircea Popa reproduce din manuscrise poeme destul de ample și greoaie, cu o narațiune istorică (Episod războinic, Stâncile strigă Amin), legendar-baladescă (Călărețul străin, Coardele de aur) sau anecdotică (Arabii și dracul, Îngerul păzitor). Din periodice (p. 123-189) provin două categorii de poeme: traduceri cu virtuți de versificație narativă, plus epigrame și ghicitori fără prea mult haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]