4,691 matches
-
autor (!) interesîndu-l mai puțin psihologia și analiza morală a personajului, cît radiografia sistemelor și mentalităților totalitare, pe care o poate obține prin activarea unui instrument atît de "flexibil". În final, numai două cuvinte de la mine pentru comediantul Horia Gârbea: scriitorule! dramaturgule! (Charles Bovary sunt eu, în Teatrul Azi, nr. 4-5, 1995 ) SEBASTIAN-VLAD POPA N ici în contextul generației sale, nici în peisajul mai larg al literaturii contemporane, Horia Gârbea nu poate fi definit ușor. O frază critică sintetică riscă, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aievea să-și însușească plăcerile ...artei”. (Odobescu) In anii studenției mergeam în ziua de spectacol la „un bilet în plus”. Actorii amatori de la facultățile bucureștene au montat o scenetă de avangardă. Textul era în permanentă schimbare.Actori deveneau pe rând dramaturgi.Subiectul era o fină alegorie la adresa moravurilor societății contemporane.Replici ca „Il lăsam să viziteze cetatea,doar pe unde s-a făcut curat!”, „Vântul vine obosit din țara voastră ,unde învârte 14 mori și nu poate să mai învârtă și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Cele mai multe rele nu vin de pe afară,/ Nu le aduc streinii, ci ni le face toate/ Un pămîntean d-ai noștri, o rudă sau un frate." (Gr. Alexandrescu, Toporul și pădurea) Cele mai multe rele pentru prozatorul Vulpescu, ca și pentru poetul și dramaturgul cu același nume, vin din partea traducătorului Vulpescu, ale cărui performanțe excepționale în transpunerea românească a lui Villon și Rabelais, a lui Jarry și Charles d^Orléans, a poeților Pleiadei, i-au umbrit pe nedrept celelalte împliniri creatoare. (Și fiindcă tot
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
cu schițele lui penibile ce amuză doar prin acele automatisme verbale mici. Nu în dramaturgie e mare Caragiale (...) Caragiale își scria comediile construite pe un comic de situație sau de limbaj în 1910, când în Europa erau doi foarte mari dramaturgi: Strindberg și Cehov, care veneau cu un teatru problematic". Sunt de observat aici câteva inexactități, câteva susțineri discutabile și o idee brebaniană care, într-o măsură sau alta, reverberează în toate romanele din tetralogie și aș spune că în toată
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
altfel, primul capitol din cartea lui Anton Adămuț oferă un eșantion pitoresc din aceste mărturii, pe cît de corozive pe atît de verosimile, privitoare la expansivul și neconvenționalul Camil. Oricum, judecînd după destinul cultural pe care l-a avut ulterior, dramaturgul s-a răzbunat postum asupra contemporanilor: luminile batjocoritoare în care a fost înfățișat nu s-au răsfrînt dăunător asupra cotei literare. Faima i se păstrează neștirbită, în pofida umbrelor ce i-au acoperit posteritatea și, mai ales, în ciuda concesiilor servile pe
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
de proliferarea unui soi de critică teatrală "partizană", gata să cadă în extaz dinaintea nimicului, nu ar trebui să ne mirăm că într-o bună zi vom ajunge să avem în una și aceeași persoană, cu lecturi amânate până la pensie, dramaturgul nr. l al țării, regizoul nr. 1, actrița nr.1, cum și o "mumă" de suflet generos cu toți copiii vitregi ai teatrului, gata să facă un nr. 1 din oricine. Produse teatrale hibride cu ambalaj de "alternativă" invadează zi
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
poeziei, pentru cine voia să vadă, părea să fie iremediabilă într-un termen previzibil. O inflație aiuritoare, hrănită de volumele tipărite și difuzate pe cont propriu, devalorizează poezia însăși, ca gen literar. Scriitorul însuși, indiferent că e poet, prozator sau dramaturg, apare din acest motiv, al ușurinței cu care se tipăresc cărți proaste, o personalitate improvizată. Poezia devine, după 1990, religia unei secte din ce în ce mai restrânse. Apar volume însemnate ale unor poeți șaizeciști, șaptezeciști sau optzeciști, dar noua poezie, scrisă de cei
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
formulă. Avându-l ca director pe Dan Cristea și ca redactor-șef pe Horia Gârbea, săptămânalul localizat foarte aproape de România literară a scos, iată, al doilea număr din serie, în care putem citi poeme de Mihail Gălățanu, un interviu cu dramaturgul american Arthur Kopit realizat de Irina Budeanu, rubrica lui Alexandru George, marcată printr-un timbru pe care scrie chiar așa, Rubrica lui Alexandru George, și pagina de Carte străină, girată de Grete Tartler. De-a dreptul curajoase sunt anunțurile inserate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
stins prematur. Putem relua filmul începînd cu sfîrșitul care-l reconstruiește printr-un rapel nostalgic al unei împliniri sub binecuvîntarea unei ficțiuni dezirabile, compensatorii, și nu putem decît să ne amintim că filmul debutează cu tînăra Briony în ipostaza de dramaturg la prima piesă, una desigur melodramatică și care se transformă febricitat într-o povestire gotică cu un maniac sexual întruchipat de Robbie, scrisă în locul care va servi drept scenă violului prietenei sale. Imaginația purtată de dorință și frustrare conlucrează la
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
românesc, este semnat de d-na Libuša Vajdová de la Institutul de Literatură Universală al Academiei de Științe din Slovacia, renumită cercetătoare și traducătoare, căreia i se datorează și selecția textelor. La traducerea acestora și la prezentarea prozatorilor, poeților, eseiștilor și dramaturgilor selectați au mai contribuit două româniste de la Bratislava: d-na Jana Páleníková, istoric literar de la Facultatea de Litere a Universității Comenius și popularizatoare neobosită a literaturii române (printre recentele ei traduceri trebuie amintită Noaptea de Sânziene și un volum de
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
cărții lui Tătaru este - neîndoielnic - tematistă, așa cum o arată cu claritate și examinarea fugitivă a cuprinsului. Întrebările sunt insinuate - cumva - de context, iar răspunsurile răsar, aproape firesc, din arhive. Fie că e vorba despre intens disputatul loc de naștere al dramaturgului sau despre la fel de controversatele adrese ploieștene la care familia adolescentului va locui, succesiv, în chirie; fie că în cauză este neclarul și provincialul eveniment avându-l în frunte pe Al. Candiano-Popescu sau cine știe ce schimb de scrisori cu Petre Missir, calapodul
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
Căpitanul Hauptmann Gerd Wiesler (Ulrich Mühe) sau agentul HGW XX/7 lucrează pentru Stasi, poliția politică a fostei RDG (Republica Democrată Germană). Celibatar, - este de fapt căsătorit cu meseria -, acesta își execută misiunea impecabil, trebuind să-l supravegheze pe poetul, dramaturgul și romancierul Georg Dreyman (Sebastian Koch) și cercul său de prieteni din care fac parte Albert Jerska (Volkmar Kleinert), compozitor, Paul Hauser (Hans-Uwe Bauer), scriitor etc.. Toți fac parte din elita culturală a Germaniei de Est, sunt principalii formatori de
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
o foarte posibilă interzicere a operei sale, așa cum se întîmplase cu opera lui Albert Jerska. Wiesler ia parte la tensiunile fa-mi-liei, ascultă muzica pe care cei doi o ascultă, gustă tensiunea unor momente mult mai dramatice decît ceea ce oferă piesele dramaturgului, este prezent la un spectacol care bate teatrul: viața. Agentul lucrează 12 ore, fiind înlocuit de colegul de tură, pînă cînd reușește printr-o mișcare abilă să se debaraseze de el. Totul decurge conform planului pînă în momentul cînd agentul
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
autonomă: Comunitatea din Madrid, centrală: Ministerul Culturii și locală: Primăria madrilenă. De la inaugurarea teatrului s-au prezentat 25 de spectacole, producții proprii, autorii contemporani alternând cu cei clasici, montările fiind semnate de regizori importanți, unii dintre ei fiind actori și dramaturgi celebri ca: José Luis Gómez, Ernesto Caballero, Antonio Álamo, Joaquin Hinojosa etc. Din 2005, Abadía a preluat și Corral de Comedias, un teatru construit în 1601 - cu numai patru ani înainte ca Miguel de Cervantes să-l facă celebru pe
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
de vedere al performanței, îl are aici Vava Ștefănescu. Care duce mai departe și adîncește ce a făcut în acest teatru, la "Woyzeck", nu de mult, cu regizorul Mihai Măniuțiu. Fiecare pas al confesiunii creatorului, fie el scriitorul, regizorul, actorul, dramaturgul și așa mai departe, fiecare pas este studiat, iar mișcarea exprimă concret mesajul scriiturii, tăcerea, acțiunea interioară. Cuvintele poveștii, cu accente autobiografice, a lui Imre Kertesz sînt pregnante în versiunea lui Visky Andras. Sînt suportul coregrafiei, tipul de limbaj predominant
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
scrise în limbile franceză și engleză, în epoca modernă, încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, impunându-se pe plan universal, ca romanul Batouola de René Moran, publicat în 1921, încununat cu Premiul Goncourt, iar poetul, prozatorul și dramaturgul nigerian Wole Soyinka a fost distins cu Premiul Nobel în 1986. în literatura negro-africană, subliniază Constantin Carbarău, cea mai de seamă dezvoltare a avut-o romanul, "dezvoltare prin care se înțelege nu numai o creștere cantitativă, nu numai o substanțială
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
cântului și a dansului, a suflului și a mișcării. Al treilea și ultimul exemplu despre care aș vrea să vă vorbesc este cel al lui Kantor. Kantor ocupă un loc aparte în teatrul contemporan, căci el este deopotrivă regizor și dramaturg, atunci când realizează marile sale creații din anii '70, Clasa moartă sau Wielopole, Wielopole, opere ce încheie strălucit un lung itinerar artistic. Itinerar dominat fără întrerupere, așa cum Kantor însuși o spune, de o căutare: "necesitatea de a găsi trecerea de la lumea
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
adevărat revelatorii a schimbat decisiv destinul în posteritate al autorilor lor. Jurnalul lui Mihail Sebastian și Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt au dat, practic, o nouă identitate literară și culturală acestor autori. Astăzi se mai vorbește prea puțin despre dramaturgul și romancierul Mihail Sebastian și aproape deloc despre criticul literar N. Steinhardt. Dar jurnalele acestor autori, probabil cele mai citate scrieri literare apărute în anii din urmă, au devenit principalele lor acte de identitate în istoria culturii române. Orice carte
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
puțin, Sebastian nu a însemnat de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
Teatru 74, cu finanțare de la primăria locală și de unde se mai poate, fără să ne copleșească cu producții, aduce, din cînd în cînd, în atenție, spectacole peste care nu se poate trece. Cum este și "Geniul crimei". Pe textul acestui dramaturg canadian, având cotă nu doar pe meleagurile domniei sale, propus în premieră la noi, tradus extrem de inspirat de Theodor Cristian Popescu și Cristina Toma, și ei canadieni prin adopție. Piesa este foarte bine scrisă, foarte bine structurată, cu umor negru din
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
la vremea aceea, adică prin '83, '84, '85. Ion Caramitru n-a reușit s-o "plaseze" la Bulandra, deși declarase chiar în presă că dorea s-o monteze. Alexandru Repan i-a citit-o directorului de pe atunci al Teatrului Nottara, dramaturgul Horia Lovinescu, cu intenția de a-l convinge s-o accepte. Regizorul Nicolae Scarlat a încercat s-o monteze la Piatra Neamț, dar n-a reușit decît după decembrie 1989. Faptul că piesa n-a fost acceptată de cenzură nu m-
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
echilibru statornic între evenimentele exterioare și trepidațiile interioare. Există ceva iremediabil liric la începutul oricărei reflexii filozofice"- vorba aceasta a lui Noica din Pagini despre sufletul românesc i se potriveșe întocmai lui Blaga. Ba mai mult, ele se potrivesc deopotrivă dramaturgului, filozofului și de ce nu, romancierului Blaga, atît cît este el de găsit în Luntrea lui Caron. Lectura cărții e contagioasă, căci, citind-o, te molipsești de candoarea lui Blaga, de forma aceea unică de blîndețe contemplativă și de gingășie lipsită
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
pare - de la oricât de mare distanță - Vlad Zografi. Poate cel mai important, de altminteri, dintre cazurile particulare. Un risipitor, în primul rând, și nu un arhivar. Iată formula corectă, în deplin acord cu ritmurile de publicare. Fără a fi un dramaturg prolific, așa cum se dovedește a fi Matei Vișniec, Zografi scrie rar și scrie bine. Volumele sale de teatru se pot număra, din 1996 încoace, fără vreo dificultate: Isabela, dragostea mea, Oedip la Delphi, Regele și cadavrul, Viitorul e maculatură. După
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
Ioan Holban La 13 mai 2007 s-au împlinit cincizeci de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Camil Petrescu - prozator, dramaturg, eseist, teoretician al artei, publicist, una dintre personalitățile cele mai complexe ale culturii noastre. A fost o comemorare săracă, jenant de discretă, cum s-a întîmplat, în fapt, în toți anii tranziției, cu evenimentele lumii literaturii, într-o vreme a
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
nesfîrșite, a smintelii, în fond: "tonul" l-au dat tot autoritățile și mass media care n-au avut timp și spațiu tipografic să participe în chip real la ceremonia funerară de la Paris, a lui Eugene Ionesco (Eugen Ionescu). Motivul? Marele dramaturg își luase, în 1990, buletin de "golan" al Pieței Universității și, astfel, era "pedepsit" a doua oară, după ce numele și opera sa intraseră, vreme de aproape cincizeci de ani, sub interdicție. Pe Camil Petrescu l-au "interzis", iată, evenimentele zilelor
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]