2,407 matches
-
Președinte la UAP- Uniunea Artiștilor Plastici, Departamentului Artele Spectacolului și Director Artistic la Teatrul NOSTRUM, teatru afiliat la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România - UZPR și Uniunea Artiștilor Plastici din România- UAP. A absolvit Facultatea de ARTE, București, Romania, Masterantă în Dramaturgie Cinematografică, Stratford Career Institute- Montreal, Canada, Cursuri post-universitare - University of Ontario, Canada. Între 1995-1997 a jucat în celebrul spectacol Danaidele, regizat de renumitul regizor Silviu Purcărete, având reprezentări în multe țări europene, precum și în SUA, la New York, pe Broadway. A
Claudia Motea () [Corola-website/Science/335878_a_337207]
-
august 1943, Valea Călugărească, jud. Prahova - m. 7 iunie 2011, Paris) s-a impus în literatura română ca un excelent diagnostician, relevând cu fermitate, în cronicile, foiletoanele, recenziile și notele de lectură valoarea sau nonvaloarea unor creații aparținând epocii, liricii, dramaturgiei sau criticii și esteticii literare. Cărțile sale, cu titluri semnificative, cuprind, conform unor criterii demne de reținut, o veritabilă radiografie a fenomenului literar contemporan, în care intuițiile critice și disocierile analitice coexistă într-o perfectă concordanță. Perceput, inițial, ca un
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
(n. 7 mai 1969, Düsseldorf ca Henrike ) este o actriță germană. Ea este fiica unui aritect și a unei psihologe, care s-a născut în Rheinland dar a crescut în Hamburg, unde a promovat gimnaziul iar dramaturgia a studiat-o la Scuola Teatro Dimitri in Verscio (Tessin). Între anii 1994 - 1996 a urmat cusurile la școala superioară de muzică și teatru din Hamburg. Deja în timpul studiul a primit un rol în filmul comic "Männerpension". Pentru rolul jucat
Marie Bäumer () [Corola-website/Science/322868_a_324197]
-
Pe 27 martie 2012 primește Order Ecce Homo. În operele sale literare, Mrożek abordează o problematică strâns legată de istoria Poloniei sau de tradiția culturală poloneză, dar și teme universale, cum ar fi libertatea. Această clasificare este bazată pe cartea „Dramaturgia Sławomira Mrożka”, de Małgorzata Sugiera:
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
fost angajată ca actriță la Teatrul dramatic "A.S.Pușkin" (astăzi Teatrul Național "Mihai Eminescu"), aflat inițial la Tiraspol și din 1944 la Chișinău. Ea a debutat pe scenă cu rolul Krucinina din spectacolul "Vinovați fără vină" de A.Ostrovski, din dramaturgia clasică rusă. A interpretat peste 100 roluri, în special de eroine puternice din dramaturgia națională și universală - Aftenia din "Soacra cu trei nurori" de Ion Creangă, Corina din "Ovidiu" de Vasile Alecsandri, Vasilisa din "Azilul de noapte" de Maxim Gorki
Domnica Darienco () [Corola-website/Science/312908_a_314237]
-
aflat inițial la Tiraspol și din 1944 la Chișinău. Ea a debutat pe scenă cu rolul Krucinina din spectacolul "Vinovați fără vină" de A.Ostrovski, din dramaturgia clasică rusă. A interpretat peste 100 roluri, în special de eroine puternice din dramaturgia națională și universală - Aftenia din "Soacra cu trei nurori" de Ion Creangă, Corina din "Ovidiu" de Vasile Alecsandri, Vasilisa din "Azilul de noapte" de Maxim Gorki ș.a. Domnica Darienco a debutat în cinematografie în anul 1955 în filmul "Andrieș", turnat
Domnica Darienco () [Corola-website/Science/312908_a_314237]
-
în Păcală și Tândală la București, cu Ion Manu și Aurel Athanasescu) e reluat într-un lungmetraj al cărui subiect „e lăsat, cu bună știință, să curgă liber, fără lovituri de cinema” (cf. G. Saizescu), adică renunțându-se la rigorile dramaturgiei, contopind proverbul și snoava, cu balada și basmul. Ca inovație, Saizescu și scriitorul D. R. Popescu introduc o variantă feminină, Păcălița, amuzându-se, alături de Păcală, pe seama nerozilor. Dar ansamblul e incoerent, umorul „caraghioz” și trivial, campion al schimonoselilor fandosite fiind
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
la un volum despre patru dramaturgi contemporani (Wedekind, Pirandello, Shaw și Claudel). A condus catedra de istoria literaturii dramatice la Conservatorul de Artă Dramatică și Muzică din București. Conferințele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă și drama elisabetană (cu precădere Shakespeare). A ținut și cursuri de sociologie la Înalta Școală de Asistență Socială, militând penru emanciparea și educarea femeilor. În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Doi ofițeri români, ce trebuie să dinamiteze, în 1944, un viaduct, sunt capturați de inamic și vor plăti cu viața misiunea de pe muntele Sf. Tereza. Obișnuitele coincidențe „emoționante”, care mobilează dramaturgia scriitorului-cineast, asezonate cu stridențe: compoziții aberante ale cadrelor și banalități triviale ale dialogului aduc a improvizație de cămin cultural uitat de lume.”"
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
auzit de Ștefan Furtună, pe care mitologia comunistă îl consacrase erou în 1877 și în 1907” Numele Ștefan Furtună apare în piesa „Nepoții Gornistului” scrisă de Cezar Petrescu împreună cu Mihail Novicov. Piesa a fost distinsă cu Premiul de Stat pentru Dramaturgie (1952) si ecranizată in 1953 (regia Dinu Negreanu, cu Liviu Ciulei, Marga Barbu, Iurie Darie, George Vraca). În 1959, Wilhelm Georg Berger (1929-1993) scrie Oratoriul pentru tenor, bariton, cor mixt și orchestră „Ștefan Furtună” (libret de G. Dan). În București
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
perioada 1965-1975, au fost radiodifuzate peste 15 scenarii SF ale celor doi autori. În anii '80, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a preluat controlul asupra cluburilor de fani Anania și Bărbulescu. George Anania a continuat colaborarea cu Romulus Bărbulescu în dramaturgie, realizând împreună cu acesta piesele SF "Despărțire la marele zbor" și "Fântânile", precum și scenariul filmului "Mireasma ploilor târzii" (1984). Din punct de vedere literar s-a concentrat asupra unor proiecte personale, publicând romanele "Test de fiabilitate", "Acțiunea Lebăda" și "O experiență
George Anania () [Corola-website/Science/304771_a_306100]
-
legate de natura colaborării și a procesului de lucru la spectacol, de documentare a locurilor și oamenilor pe care i-am întâlnit prezentând spectacolul ăsta. În acest cadru, cursul și evenimentele vieților noastre se transformă în material de lucru și dramaturgie. Boala, gândul că toată convenția de-a ne întâlni cu noi în 30 de ani este foarte fragilă, au fost atunci zone de speculat artistic. Zdruncinătura bolii a generat atunci și un maraton de dans de 8 ore, numit Hematopoesis
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
în 1942, la Moscova, unde îi apar volume care cuprind versuri violent antiromânești. Este orientarea pe care a păstrat-o patru decenii, răstimp în care a tipărit enorm. Poligraf industrios, Bucov colportează clișeele propagandei sovietice în versuri, în romane, în dramaturgie, condus de principiul - versificat tot de el - potrivit căruia „Ni-i Moscova soare, iar Kievul frate". În jurul vieții și scrierilor sale, oficialitățile sovietice au creat o legendă profitabilă. A tradus și din I. Ilf, E. Petrov și Serghei Esenin.
Emilian Bucov () [Corola-website/Science/321675_a_323004]
-
11, 1959, p. 111. NICOLESCU 1960: G. C. Nicolescu, "Discuții în jurul simbolismului", în "Studii de literatură universală", vol. II, Ed. Științifică, București, 1960, p. 363. OLTEANU 2010: Aurică Gheorghe, "Poezie simbolistă românească", Editura Lucman, București, 2010. ONU 1999: Eugen Onu, "Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției", Editura Imago, Sibiu, 1999, p. 6,86,106,107,109,112,119,147-149,171,222. OPREA 2004: Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. ORNEA 1970: Z. Ornea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
unei glume literare improvizate în comun de un trio de scriitori ardeleni, cineastul improvizează, la rându-i, în serios însă, un thriller tip Buftea pe relația Anne-Dillinger. Pentru a disimula linia narativă săracă, realizatorul recurge la tertipul sofisticării inutile a dramaturgiei, povestea Annei devenind rezultatul anchetei angajate, peste decenii, de tinerii regizori, după modelul celor doi „oameni”, de marmură și fier, ai lui Wajda. Format în exerciții de cinematecă, autorul „leonizează” (ca în Once Upon the Time in America) mirifica adolescență
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
de valoare aproximativ echivalentă. Este dificil de alcătuit o listă, dar din Evul Mediu pot fi amintiți poeții și ; în secolul al XVI-lea, romancierul , eseistul și poeții Du Bellay și care au marcat Renașterea. În secolul al XVII-lea, dramaturgii , și Molière, poetul , fabulistul și neclasificabilul au menținut și au restabilit ordinea cu ajutorul rațiunii; în secolul al XVIII-lea, autorii luminilor Voltaire, și , romancierii , și Sade și dramaturgii Marivaux și au criticat societatea epocii, abordând subiecte până atunci interzise. În
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și , dar nici celelalte genuri nu au încetat, având ca reprezentanți pe memorialistul și pe poeții , , , , și . În secolul al XX-lea, este și mai dificilă identificarea unor figuri majore; pot fi însă amintiți, printre alții, poeții , , , și , romancierii , , , , și , dramaturgii , , și Eugène Ionesco. Împărțită în Evul Mediu între o artă religioasă inspirată din cântecul gregorian și cântecul profan al trubadurilor și menestrelilor, muzica franceză a atins un anume apogeu începând cu perioada clasică, cu compozitori ca și în secolul al
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
toamna anului 1906. Moare la 38 de ani la data de 28 noiembrie 1907, înmormântarea sa devenind manifestație națională. Wyspiański a fost îngropat în cripta Bisericii Skalka . Activitatea artistică a lui Stanislaw Wyspiański este eterogenă, chiar eclectică. Printre poezii și dramaturgie, se regăsesc peisaje din Cracovia, autoportrete, portrete, desene, picturi în ulei, desene în tehnica pastelului, vitralii, ilustrații, proiecte de mobilier, grafică, proiecte pentru interioare și exteriore, etc. Stanislaw Wyspiański este cel mai cunoscut pentru desenele sale, cum este autoportetul său
Stanisław Wyspiański () [Corola-website/Science/324582_a_325911]
-
activitatea numeroși artiști, precum: Tizian, Holbein cel Bătrân și Holbein cel Tânăr, Rafael, Durer, Leonardo da Vinci, Bruegel, Botticelli și Michelangelo, care au conceput noi viziuni și modalități realiste de a le reprezenta. în Anglia a luat avânt literatura și dramaturgia, în special datorita operelor lui William Shakespeare. Publicul a început să aibă acces la arte și să le aprecieze în mare măsură, acestea nemaifiind un apanaj al regelui și Bisericii. Noile clase de mijloc, negustorii și meseriașii, plăteau sume importante
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
se pune accentul pe relația dintre artă și realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realității și reflectarea ei veridică, obiectivă în creație. Realismul a avut un impact major în epică, în special asupra romanului și în dramaturgie. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor dintre om și mediu, dintre individ și societate. Elementele unui stil realist pot fi identificate în diferite culturi și epoci istorice. În cea de-a doua parte a
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
11 august 1911 s-a născut Mioara Laurenția, rodul iubirii lor. În anul 1912, poetul scoate pe piață o nouă revistă, Insula. Printre colaboratorii apropiați erau George Bacovia, Nicolae Davidescu și Claudia Millian. În afară de versuri, Minulescu a scris proză și dramaturgie. Se pot aminti volumele: Roșu, galben și albastru, Casa cu geamuri portocalii, piesele de teatru Manechinul sentimental și Pleacă berzele. Alături de Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu a scris câteva cuplete pentru un reușit spectacol de revistă. Pe linie administrativă a
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
Zimbrului" (1971); "Poeme cu măști" (1972). Acestea au fost puse în scenă de o serie de teatre ale țării: "Barbu Ștefănescu Delavrancea" din București, "Alexandru Davila" din Pitești, "Dramatic" din Baia Mare ș.a În anul 1982 a obținut "Premiul pentru Dramaturgie" al Uniunii Scriitorilor din România. In anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Alegerea sa ca arhiepiscop nu l-a făcut să abandoneze scrisul. I-au apărut volumele de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
din România Înainte de a deveni un scriitor consacrat, Mircea Bradu s-a remarcat încă de pe băncile liceului în poezie, proză și jurnalistică, prin reportaje, eseuri, interviuri și anchete, atât în ziarele locale și în cele cu răspândire națională. Debutul în dramaturgie poate fi marcat în 1970 prin apariția în revista clujană „Tribuna” a piesei „Turnul sinucigașilor”. • Vlad Țepeș în ianuarie, Teatrul de Stat Oradea, 26 octombrie 1972. „Vlad Țepes în ianuarie, o capodoperă a genului.”, Dumitru Chirilă, prefață la volumul „Turnul
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
blestemat ( 1979), Cișmeaua roșie ( 1982) • Premiul Uniunii Scriitorilor din România, volumul Hotărârea, teatru, 1983 „Un dramaturg remarcabil.”, acad. D.R. Popescu, revista Tribuna, Cluj, 1971 „Succesiunea pieselor consemnate în antologie, florilegiul dramaturgic al lui Mircea Bradu, evidențiază remarcabila sa personalitate în dramaturgia contemporană, constituindu-se drept garanție a unei continuități,consacrând constanța și consecvența în scrisul teatrului istoric.”, Ion Zamfirescu, 1986
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
repertoriu, cu personalitate distinctă în peisajul artistic românesc. Datorită valorii echipei sale, Teatrul Nottara a reușit să atragă un public fidel. Fără a-și nega o clipă caracterul popular, teatrul a reușit să mențină între cele 320 de titluri din dramaturgia română și universală, propuse în peste 50 de ani de existență, un echilibru benefic între divertisment și tematica filosofică, între râsul eliberator și gravitatea problemelor esențiale. În peste două decenii legate de prezența lui Horia Lovinescu, Teatrul Nottara și-a
Teatrul Nottara () [Corola-website/Science/308862_a_310191]