1,717 matches
-
dintr-o valiză plină cu bani, iar un om de-al lui Mickey și un om de-al lui Jack testau o pudră alb-bejulie, îndesată în pungi de hârtie, dintr-o altă valiză. Zâmbetele lor atestau calitatea mărfii. Buzz trase draperia și se alătură sindrofiei, vârând un glonte pe țeavă, ca să atragă atenția. Zgomotul determină câteva capete să se întoarcă, iar niște farfurii și pahare căzură pe jos. Dudley Smith zâmbi. Jack Dragna se uita fix la țeava retezată. Buzz remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
potrivi plasa și își simți brațul tensionat. Dudley Smith îi făcu senin cu ochiul. Buzz zise: — Mă întorc după tine, flăcău. Pentru Diaz și Hartshorn. Dudley râse. — N-apuci să trăiești tu ziua aia! Buzz se retrase cu spatele către draperie. — Nu vă repeziți la ușa din dos. Are o bombă. Mickey Cohen zise: — Te rog! Nu poți fugi cu ea! Nu-i voi clinti nici un fir de păr din cap. Buzz dispăru. *** Johnny Stompanato îl aștepta la motel, întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din goană dulama, prea groasă pentru o vreme atât de călduroasă. Iar soarele răsărise din nou asupra casei de la Albești. Căpitanul fusese instalat În camera de jos, iar Erina Își reluase rolul de stăpână a casei, poruncind curățenie, așternuturi și draperii noi și deschizând ferestrele ca să intre aerul cel proaspăt al noii primăveri. Peste Încă o săptămână sosise o herghelie de cai păzită de un tânăr care avea aproape același nume cu el, anume Ionuț, slujitorul Erinei de la moșia Murgeștilor, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat, e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa de rotund și gălăgios ca succesele lui. Greg îi arăta cu elogii mari, într-un colț al atelierului, o schemă stilizată după Wagner - in negru, ca de obicei - a lui Mika-Le. Ceru încă altele și eleva, ascultătoare, ridicând o draperie, trecu alături să le aducă, familiarizată cu domiciliul. 117 Perdeaua aceea trasă asupra intimităței sufletești a unui artist, mare și mânuită astfel dezamăgise pe Mini asupra misterului sacru al artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asemănat al modelului căutau a evidenția cit mai bine caracterul sufletului lui. Sau, sub trăsăturile lui convenționale, încercau să exprime o idee, un sens. - De ce o fi având doamna asta o ciută lângă ea și de ce o fi căzând o draperie de catifea peste o vedere de pădure? se mira Eliza neobosit. Hallipa își număra unghiile bine lustruite. Doamna Eliza îi șopti ceva într-o franțuzească aproximativă. Răspunse încet că-1 doare capul. Eliza avea probabil oarecare preocupare de conveniențe dar Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ploaie. Îl va ocroti pentru că e forma sub care i se arată Dumnezeu și, chiar dacă i-au înghețat și oasele de frig, peștișorul năzdrăvan e un semn că va supraviețui. N-au venit după ea. Apa a îmbibat palanchinul, draperiile și pernele, scurgându-se în șiroaie pe cadrul de lemn. Amrita nu are șal, iar sariul subțire i se lipește de piele și n-o protejează deloc. Nu se așteaptă să vină s-o ia de aici. Moti Lal o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hijra; să însoțească zenanaua la plimbare. În fața intrării principale, sunt aliniate Rolls-Royce-uri, ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate, cu garnitură roz, culoarea caracteristică Fatehpurului. Doamnele și servitoarele lor, urcă în primele șase mașini închise, cu draperiile lăsate, astfel încât să fie ascunse privirii pe drum. Valizele, geamantanele de pai, echipamentele de badminton și eunucii urmează în cele patru mașini. Odată ce fiecare și-a găsit locul și hijra au fost trimise înapoi după eventualii piepteni uitați, bijuterii, medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cineva s-o găsească și s-o aducă, înainte să intre în vreun bucluc. În întunericul acelei ore dinaintea ivirii zorilor, nababul, cu ochii cârpiți, dă ordine șoferului să pregătească mașina. Își urcă necazurile în compartimentul din spate acoperit de draperie și este purtat pe un drum cu gropi, alunecând dintr-o parte în alta pe bancheta de piele. Confuzia de la Fatehpur se depune în straturi, un foitaj plin de vinovății, și încă de mulți ani de zile. Un fost nabab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
călugării și măicuțele de atunci“. Fetele nu speraseră asta, dar fiind într-o dispoziție bună (și pentru că băieții Johnstone erau fii farmacistului și aveau posibilități materiale) tatăl lor le dăduse voie să se ducă. Când fetele dăduseră la o parte draperiile în acea sâmbătă dimineața, lumea exterioară era cenușie și umedă. Nori negri pluteau peste deal, iar apa de ploaie se scurgea în mici pârâiașe pe strada pietruită de sub ferestrele dormitorului lor. Nu aveau ce face. Excursia a fost anulată. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în timp ce este alergat în jurul sălii de pregătire, răzbat sus până la el, urmate de pași greoi care urcă. Evident, Fender Greene este beat. Dă buzna în cameră ca un somnambul, cu cămașa scoasă din pantaloni, atârnând într-o parte, ca o draperie albă, crâmpoțită. — Johnny? Aici erai! — Ce doriți? — Johnny, ce bine că te găsesc! Fără resentimente, Johnny, băiatule. Nu între noi doi. Jonathan nu-i răspunde. — Fără resentimente, Johnny băiatule. Ești un tip drăguț. Și tu mă placi, nu? Ești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ape visează la zboruri bizare. Urucu Țin minte când am văzut-o pe faleza cu mozaicuri de Orozco. Avea gesturi efilate, sigmatice. Aparținea unui ritual ermetic sub un soare convulsiv și egetic. O studiam cu bruschețe și cu seninătate după draperiile de rogoz, gri cu roz. Eram preocupat de antecedentele, de antagonismele pe care le ascundea. Urmăream cum plutea, cum se abandona dizolvată în fragmente de dans. Imita curcubeul și-n balans, râdea, bucurându-se. Fluturându-și rochia în apus. Imposibil
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Apoi, despărțirea și iar... Nu plânge iubire, mi-e bine; E toamnă și plouă mocnit. O veste-ți mai dau dinspre mineUn pic, doar un pic am murit. Vis de martie Ce lene, mă-ntind și ce bine am tras draperia. Ciudat... mi-e sufletul plin, iubirea de tine și ploaia mă ndeamnă la pat. Șoptesc la ureche Î’iubirea’’ îmi spui ne-ncetat Î’te doresc’’ e ploaia de vină, clădirea, ori patul, iubire? firesc, Zîmbești, te alinți mă-nfior. ți-ating
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un hol cu draperii imprimate cu flori de piersic. Veni un grup de eunuci, aducând cu ei centimetre. Corpul îmi fu măsurat de trei eunuci. Am fost înțepată și strânsă. Nu aveai unde să te ascunzi. — Fă-te mai mică sau scoate-ți capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
crudă. Am mai văzut poze cu ei în manuscrisele budiste și în frescele templelor. Sunt considerați simbolul lui Buddha și sunt rari. Aici, asemenea copaci, bătrâni de sute de ani, sunt peste tot. Frunzele lor coboară până la pământ ca niște draperii verzi. În grădină sunt aranjate pietre mari, frumoase, formând un model plăcut ochiului. Când îmi ridic privirea, între chiparoși văd ascunse pavilioane magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
parte din Majestatea Sa și reprezentați estetica și principiile imperiale. Casa voastră e o ofensă la adresa imaginii Fiului Cerului! Capul meu n-ar mai fi la locul său dacă v-aș permite să faceți ce vreți. Ia uitați-vă la draperiile astea! Sunt confecționate din bumbac! Nu v-am spus eu că bumbacul e pentru oamenii de rând și că mătasea e pentru familia imperială? Vorbele mele v-au intrat pe-o ureche și v-au ieșit pe cealaltă? Zgârcindu-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În spatele doamnelor e un cârd de animale vopsite în roșu. Pare un râu de sânge. Când mă uit din nou, văd oi și gâște. Se zice că aceste animale simbolizează norocul bine păstrat, iar roșul - dragostea de viață. Las jos draperia, ca să-mi ascund lacrimile. Mă pregătesc sufletește pentru vremea îndelungată când nu-mi voi mai vedea familia. Asta e ceea ce își dorește mama, încerc să mă conving singură. Îmi vine în minte o poezie pe care mi-a citit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
privește fericit. Amintirea despre noi, E dulce și desăvârșită. Amintirile mele sunt într-adevăr dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine. De îndată ce simt că palanchinul se deplasează constant, deschid o fantă în draperia din spate și privesc afară. Familia mea nu se mai vede. Priveliștea e inundată de praf și de gărzi de ceremonie. Pe neașteptate, îl zăresc pe Kuei Hsiang. Este încă în genunchi, cu capul lipit de pământ. Inima mă trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare. În colțurile încăperii sunt lampioane micuțe, iar pereții sunt împodobiți cu draperii brodate cu flori albastre și albe. Am mare nevoie, dar nu pot să fac. Nu există fereastră care să lase mirosul să iasă. Servitoarele stau în jurul meu, fixându-mă cu privirea. Le spun iar și iar să mă lase singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ac de păr. Stăm în iatacul principal. Are un pat mare, cu stâlpi decorativi înalți până în tavan. Patul e făcut din lemn roșu și e sculptat cu bujori, vinete, roșii, banane și cireșe, care sugerează organele sexuale bărbătești și femeiești. Draperiile sunt albe și parfumate. Pereții laterali au rafturi încastrate pe care sunt expuse sculpturi în miniatură, majoritatea zeități budiste în toiul împerecherii. Acțiunea este înfățișată măestrit, iar pozele sunt elegante. Femeile stau deasupra bărbaților în poziții de meditație. Ochii amanților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mulțumiri, îi spun patroanei, înclinându-mă ușor. Ea linge acul de păr: — Cu ce fel de bărbat o să te vezi, dacă nu te superi că te întreb? Asta aș vrea și eu să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă în cascadă glicine purpurii, iar în tufișuri cântă păsărele, greieri și alte insecte. A sosit momentul mult așteptat: împăratul Hsien Feng a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mă învelesc cu cearșafuri calde. În tot acest timp, chipurile lor rămân lipsite de orice expresie. Când îmi ating trupul cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În cameră se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În cameră se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur, care traversează râul. E un uriaș cu o burtă enormă și stă călare pe o frunză de lotus. Nu se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]