665 matches
-
(d. 15/26 august 1714) a fost un boier român, care a deținut mari dregătorii în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Ca om de încredere al voievodului Țării Românești, i-a împărtășit soarta, urmându-l la Constantinopol în aprilie 1714, unde a fost executat de otomani în 15/26 august 1714. Deși "Istoria generală a Daciei
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
născut patru copii, printre care și Maria, viitoarea soție a lui Constantin Brâncoveanu. Documentele consemnează că în 1688 a primit poruncă de la noul domn, Constantin Brâncoveanu, să construiască un pod pentru trupele otomane, care erau în război cu imperialii. În dregătoria de vătaf de copii, a fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Când Brâncoveanu a fost nevoit să părăsească scaunul pentru a-l întâlni pe sultan în 1695, la Dimirikapi, Târgoviștea a fost lăsat în paza stolnicului Constantin Cantacuzino și a vel agăi (comandant de infanterie și miliție) Ianache Văcărescu. În această dregătorie era și 1703, când după a fost îmbrăcat de domn în conteș cu samur, după periculoasa chemare la Adrianopole. Din acel an, Văcărescu a fost capuchehaie a lui Brâncoveanu la Constantinopole pentru mai mulți ani, și a întreprins mai multe
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Constantin Costache a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. Odată cu prima domnie a vărului său Grigore II Ghica, marele boier Sandu Sturza a avut un rol politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
a fost o familie boierească din Țara Românească, descinsă din Basarabești. În secolul al XVII-lea, cel mai important reprezentant al familiei a fost Preda Brâncoveanu, personaj apropiat și înrudit cu voievod Matei Basarab. Preda a deținut mari dregătorii și a fost stăpânul unor moșii considerabile, care i-au revenit moștenire nepotului său Constantin Brâncoveanu, care a ajuns voievod al țării, menținându-se în domnie peste 25 de ani. Acesta a fost mazilit și decapitat cu fii săi la
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
tot Constantin care a supraviețuit evenimentului de la Constantinopol și s-a stins în 1832 cu Grigore Brâncoveanu. Deși familia n-a mai dobândit niciodată domnia țării, reprezentanții s-au plasat totuși în secolele XVIII și XIX în cele mai înalte dregătorii. Grigore Brâncoveanu a adoptat o rudă a soției sale (rudă care era descendentă pe linie feminină a voievodului), numele fiind astfel transmis mai departe după 1832. , purtând același numele ca și moșia de baștină, a început să se impună pe
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
înconjurată de un șanț de apă care era alimentat din râul Olt de un canal lung de câțiva kilometri. Preda Brâncoveanu era unul dintre cei mai influenți boieri din divanul țării pe vremea lui Matei Basarab și a ocupat înalta dregătorie de mare logofăt pe vremea lui Constantin Șerban. Boierul Preda era de asemenea cel mai bogat om din Oltenia, renumele mergându-i până la Constantinopol, unde făcea negoț cu animale și bunuri. Pe fiul său Papa l-a căsătorit cu Stanca
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
atenție specială, întrucât era singurul continuator pe linie masculină al familiei. Familia Brâncoveanu a ajuns prin el (după căderea bruscă din 1714) din nou în prim-planul vieții politice. Constantin a ajuns mare ban în Țara Românească, cea mai înaltă dregătorie după domnie. A fost căsătorit cu Maria, fiica lui Toma Crișant Coflogeanu (căsătorit cu o fiică a lui Mihai Cantacuzino). Constantin a avut doi fii, Emanuel și Nicoale. Nicolae a fost căsătorit de trei ori, însă nu avut la rândul
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
Iași, pentru a-i scăpa de la moarte pe boierii Toma Cantacuzino și Iordache Cantacuzino, care fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan. În 1660, Bălăceanu a mers în Moldova, unde a comandat straja trimisă împotriva lui Gheorghe Ghica. Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în 1665), mare sluger (în 1666), mare serdar (1667-1668). În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat. În 1683, Bălăceanu a mers împreună cu Grigore Ghica la Hotin, unde i-a pârât pe boieri fiindcă ar fi pactizat cu polonezii. Mai sunt atestate și dregătoriile de ispravnic al scaunului București, mare vornic (1678-1687). În 1678, după numirea lui Șerban Cantacuzino și până la venirea sa în București a fost locțiitor (ispravnic-caimacan) al acestuia, îndeplinind apoi în cursul domniei de mai multe ori această funcție (ispravnic al
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
fi arestați în iulie 1680 la închisoarea din Iernut. După ce a fost eliberat în schimbul unei sume de 1000 de taleri, Gheorghe s-a refugiat în Țara Românească, unde a fost primit cu mare cinste de domnul Șerban Cantacuzino și de dregătorii Constantin Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. Presiunile lui Șerban au dus la eliberarea mitropolitului. În următorii ani, Brancovici a întreprins eforturi pentru a-l câștiga pe Șerban Cantacuzino de partea imperialilor, pe o parte, și pentru înființarea unui stat sârbesc, în
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
Mihai Viteazul, fiul lui Pătrașcu cel Bun (domn al Țării Românești între 1554-1557), a urcat toate treptele dregătoriilor, de la ban de Mehedinți, mare stolnic, mare postelnic, până la mare ban al Craiovei (1593). În septembrie 1593, devine domn al Țării Românești (1593-1601), cu sprijinul unor puternice familii boierești precum Buzeștii și Cantacuzinii, precum și al principelui Transilvaniei Sigismund Bathory. La
Mihai Viteazul, ziua în care a fost asasinat de oamenii generalului Basta-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104868_a_106160]
-
albanez de neam (aceste îmrejurări aveau să-i atragă porecla de „arnăutu” sau arbănașu); numele mamei sale era Irina. La puțin timp după nașterea copilului familia trecea Dunărea și se aciuește la București, unde intră în admistrație și ajunge până la dregătoria de vel agă. Lupu trece în Moldova, iar în timpul lui Gaspar Gratiani (1575/1580;1620) ajunge vistiernic. Dibaci în mânuirea și sporirea banului, este prețuit de domn care îl și cunună, ca naș, cu Tudosca, fiica marelui vornic Bucioc. Dar
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
îi lipsesc „o samă de bani a visteriei” e pus în închisoare, ba chiar și „muncit” și chinuit spre a recunoaște, fiind „ars pe piept cu fierul roșu”. Trece și de această prigoană și după ce mai îndeplinește o serie de dregătorii, precum, cele de vel vornic, pârcălab și hatman își cumpără domnia de la turci, instalându-se, ca stâpănitor local, la Iași, la 27 aprilie/7mai 1634. Va fi o domnie bogată în evenimente, în concurență deschisă cu cea a lui Matei
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
tot din aur flori înalte de un deget; avea două perechi de nasturi de diamante splendide. Veșmântul era căptușit cu soboli”. Numai nasturii dulamei prețuiesc mai mult de 100.000 de galbeni, iar giuvaierurile Doamnei trec de 400.000. Toți dregătorii sunt îmbrăcați „splendid”, are o gardă numeroasă și frumos echipată; grajdurile sale, sub raportul numărului și caității cailor, întrec „cu mult” cum scria un călător englez contemporan, pe acelea al ducelui de Florența sau ale regelui Angliei. „Mândru de bogăția
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]