755 matches
-
Da, exact, am zis, bucuros că Pete chiar își amintise. Eram pe drumul cel bun. De unde-ai procurat-o? Puteam să jur că dădea din umeri. - O relație. - Cine? - De ce? - Trebuie să știu, Pete. Cine? - Ești sigur că nu ești drogat, omule? Dându-mi seama că vocea mea suna răgușită și forțată, am încercat să trec pe un ton neutru. - E important, bine? Nu trebuie să-mi dai nume, nimic în genul ăsta. Relația ta a căpătat-o de la un lanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părea să mă ia în serios. Continua să noteze, mai ales atunci când un anume detaliu îl incita, și nu părea să-l deranjeze nici cel mai bizar dintre amănunte. N-aveai cum să-i descifrezi expresia feței - tipul putea fi drogat. Întreagă povestire întortocheată, absurdă, lui îi apărea ca ceva obișnuit. Unde era surpriza? Unde era uimirea? Dar imediat mi-am dat seama că, luând în considerare scopul venirii lui Miller aici, era o dimineață obișnuită pentru el. Am înțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aleargă pe patine cu rotile, echipați uniform: șorturi negre, tricouri de culoare roșie, cotiere și genunchere din piele neagră. Muzică, accente arabe. Câțiva tineri așezați pe bordură, cu bărbia rezemată pe genunchi, nemișcați și cu privirea absentă. Cred că sunt drogați. „Peisajul” îmi displace profund și caut pe hartă o gură de metrou situată în apropiere, pe unde să dispar. Cât cercetez harta, se apropie de noi un individ cu tenul tăbăcit și spune cu voce tare, ca să-l audă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că ăla e ratat fiindcă-și bea mințile, sau fiindcă n-are succes critic. Numai cel care simte că s-a ratat trebuie crezut fie deoarece n-a reușit să-și publice cărțile la timp, fie că are slăbiciuni trupești, drogându-se (așa își pierde luciditatea; dar sunt scriitori care pun bază pe lipsa de luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ajunsese Într-o fază În care putea să modifice Înfățișarea lucrurilor astfel Încît să corespundă nevoilor lui și cînd se uita pe sală, vedea o clientelă distinsă și diversă, probabil bine Îmbrăcată, În stilul de la 1910, nu o grămadă de drogați cu aspect ponosit, veniți să-l facă de o rețetă pentru morfină. Roy pleca pe mare la intervale de două sau trei săptămîni. Călătoriile lui erau În Transporturile Militare și, În general erau de scurtă durată. CÎnd era În oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu ansa apă sub pămînt. Mă plimb și dintr-o dată marfa din celulele mele se mișcă și se zbate ca nuiaua căutătorului: „Aici e marfă!” N-am văzut pe nimeni pe-acolo și, În plus, voiam să nu mă mai droghez - sau cel puțin mi se părea că vreau să n-o mai fac. Într-o seară eram În bar la Frank’s, pe lîngă Exchange Place, și beam rom și Coca-Cola. Era un loc dubios: marinari și docheri, pederaști, dealeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din dependența de droguri o infracțiune. Nu specificau ce și cum se Înțelegea prin dependent de droguri. Gaborii au Început să oprească dependenții pe stradă și să le examineze brațele, căutînd urme de ace. Dacă găseau urmele, Îl constrîngeau pe drogat să semneze o declarație În care să-și recunoască starea, astfel Încît să poată fi acuzat În baza „legii cu privire la dependenții de droguri”. Dependenților li se promitea o sentință cu suspendare dacă pledau „vinovat” și ofereau astfel material de pornire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din cap. - Nu, a zis el. Nu crește bine lîngă porumb. Trebuie să crească singură. Apoi s-a-ntors spre McCarthy, vorbindu-i peste umăr. - O să te trimit la penitenciar În Angola. - De ce, domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să facă haz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mi-am făcut propriul program. O perioadă m-am ținut de program, dar fără tragere de inimă. Luam marfă pe din dos de la Ike și-mi găseam scuze pentru dozele În plus. Știam că nu vreau să continuu să mă droghez. Dacă aș fi putut să iau o singură hotărîre, aș fi hotărît să termin cu marfa pentru totdeauna. Dar cînd se ajungea la procesul renunțării, n-aveam ghes. Mă cuprindea un sentiment teribil de neajutorare cînd mă vedeam Încălcînd toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a-mbătat și a căzut În apă și era să se-nece cu alea două pistolas ale lui. Ne-am chinuit o grămadă să-l scoatem. Ike a suflat prin ac. - Acum e curat. L-am văzut pe unu’ care se droga la Lupita. Îi ziceau El Sombrero fiindcă-și scoate mălaiu’ trăgînd pălăriile din cap la oameni și fugind. Se duce lîngă un tramvai gata să plece din stație. Se-ntinde și ia o pălărie și zvîrr! a tăiat-o. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
es muy, muy...” Căuta un cuvînt. Fetele au chicotit. Conversația avea o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă, totul pare tern, dar Îți amintești orarul dozelor, oroarea statică a mărfii, viața scurgîndu-ți-se-n braț de trei ori pe zi. Am luat o pagină de ziar cu benzi desenate de pe o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scuturate ale grâului; colaborarea se va relua deci la anul, cu sau fără voia omului. Nu degeaba macul e “floarea iadului”. Morfina pe care o conține Întreaga plantă face ca ierbivorele să-l ocolească; spre deosebire de unii oameni, animalele nu se droghează, iar macul Își avertizează ostentativ prezența prin culoarea aprinsă a florilor, culoare de altfel nu prea necesară În atragerea insectelor, căci el e În stare să se autopolenizeze. Dar asta protejează și grâul de atacul ierbivorelor. Însă ce-i oferă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
scula de nu se putea când o vedeam cum înfige acul în curul lui Marian, apoi abia așteptam să-i simt mâna care îmi tatona pielea fundului ciuruit de înțepături. Avea mâinile calde, catifelate. Pe mine mă tachina că mă droghez. Mă bănuia că am față de drogat. Eram suspect, diferit. Și diferența asta trebuia pusă în seama a ceva. Îmi plăcea să cred că îmi făcea curte cu asta, deși poate era doar datoria ei, avea în fișa postului trecută să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o vedeam cum înfige acul în curul lui Marian, apoi abia așteptam să-i simt mâna care îmi tatona pielea fundului ciuruit de înțepături. Avea mâinile calde, catifelate. Pe mine mă tachina că mă droghez. Mă bănuia că am față de drogat. Eram suspect, diferit. Și diferența asta trebuia pusă în seama a ceva. Îmi plăcea să cred că îmi făcea curte cu asta, deși poate era doar datoria ei, avea în fișa postului trecută să ne dea speranțe. Pregătire psihologică. Multora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
agenții de publicitate din asta. Pentru mine erau o plăcere anagramele. Să descoperi adevărul despre un om în ele. Am avut ocazia să lucrez, dar mi s-a părut prea frivol. Doar copii de bani gata, cărora, ca să nu se drogheze, le găsește tăticu’ un job. Și mi se părea un soi de colaboraționism. Dacă până în ’89 să ai caracter însemna să reciți poezele cu nea Nicu, să nu scrii lucruri care ți-ar face mâna să putrezeasă, azi o dovadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Beldie, la care participau C. Rădulescu-Motru, N. Vătămanu și Narly. El Își amintește că „Beldie era impetuos, cult, frumos. Nu-i rezista nimeni În dialog; avea o atitudine de frondă. Era un crea tor: gândea și vorbea. Costică nu era drogat cu literatura; o analiza și critica. A fost prieten și cu Simion Mehedinți. Era preocupat de biografiile oamenilor celebri și cunoștea multe despre ei. La una din Întâlniri, Mircea Florian povestea o scenă din redacția Ideii Europene. Costică Beldie o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel al Maurice Halbawchs, La mémoire collective chez les musiciens, text publicat în 1939. Altfel nu-mi pot explica de ce ființa mea toată este proiectată în trecut, sunt cuprins de o dulce somnolență și o avalanșă de senzații hipnotice. Mă droghez cu muzică nostalgică, ieftin, eficient, dar distructiv ca efect. Împart biroul post-doctoranzilor (un statut ciudat, între profesor începător și student perpetuu) cu alte cinci persoane. Michelle B., o franțuzoaică specialistă în "Picioarele Negre" (Pieds-Noirs), numele generic al francezilor născuți în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în ocean” (ziarele). - Vreau să vă spun ceva... - își începe cuvântarea, în Hyde Park, Mike Jagger, conducătorul grupului Rolling Stones, în fața a 500.000 de persoane adunate pentru un adio în memoria chitaristului Brian Jones (descoperit la 3 iulie mort - drogat în piscina casei sale). Vreau să vă spun ceva. E pentru Brian. Nu știu prea bine cum. Am să încerc. Vă voi citi ceva scris de Shelley: „Pace, pace, el nu e mort, el nu a adormit, s-a trezit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
medalionul de pe tub. Aveam unul roșu închis, cu o tipă tapată și machiată puternic, și unul galben, cu o blondă diafană. Îl preferam pe cel roșu. Căzusem în plasa publicității, fără să fi consumat măcar un strop de parfum. Mă drogam cu imaginea femeii rebele, aspirând urma de parfum subversiv din tubul gol. Îl scuturam - pentru a câta oară? - implorând un miracol. Primul impuls nu era revolta împotriva vidului olfactiv. Nu știam pe atunci că drepturile omului includeau printre altele și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tot, dar indivizii, dirijați din umbră, au mizat pe faptul că nu o să-mi mai amintesc. Deci, pe lângă radiații care se părea că nu sunt suficiente ca să mă doboare complet, indivizii au încercat (cine știe în ce măsură au reușit) să mă drogheze! După 3 săptămâni de internare, medicul specialist dr. Alexinschi Ovidiu-Eugen mi-a pus diagnosticul de ,,demență alcoolică” (deliriim tremens- exact ce voiau torționarii), iar eu mam întors la casa părintească. Aici mă simțeam mai bine, dar lucrurile tot nu erau
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ce ai asupra ta. Unii caută prietenia ta apoi cu prima ocazie te invită la o așa zisă cafea. „Fac eu cinste acum iar tu altă dată”. Iar altă dată nu mai există. Cu iuțeală și nebăgare de seamă te droghează, te îmbată cu cine știe ce, îți fură tot din buzunare și te trezești că ai fost aruncat în stradă. Tot timpul sunt în grup de doi-trei. Și câți nu sunt păcăliți la colț de stradă când se încumetă să schimbe valută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cred că fiecare dintre noi ar trebui să nu uităm de unde am plecat, ce ne-au învățat părinții și să învățăm din greșelile altora. - Ar fi mult mai simplu așa. Dar nu vezi, sunt o mie de nebuni care se droghează și fac rău tuturor. E un război psihologic, care dacă îl începi nu se mai termină. - Eu îmi doresc totdeauna să fiu eu însumi. Nu omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri care mă uimesc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spun alb. Probabil. Am comandat aproape tot ce se găsea în magazin. Am un flash rapid cu mine la trei dimineața legănându-l pe Ernie în poală, ca Suze să apuce să doarmă și ea un pic, uitându-mă ca drogată la ecranul televizorului. — Ai cea mai vagă idee cât de jalnice sunt emisiunile TV din Anglia, la ora trei dimineața? Mă frec pe obrajii uscați. Și n-are nici un rost să urmărești vreun film, pentru că, exact în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Simuț, Editura Minerva, București, 1989 (prima ediție, 1933). 457. Ion Creangă, „Moș Nichifor Coțcariul”, În vol. Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri, Editura Eminescu, București, 1980. 458. Constantin Racoviță-Cehan, domnitor În Țările Române la jumătatea secolului al XVIII-lea, care se droga cu afion și vin pelin (139, p. 66), a murit pentru că, „În fierbințeala boalei - zice cronicarul -, a băut vreo trei-patru sticle de spirt de melisă ; peste șase ceasuri a murit”. 459. Nicolae Iorga, O gospodărie moldovenească la 1777 după socotelile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ei romantice : îți amintești noaptea aceea... ?. O, Lica ! Cum aș putea să uit ? Re :Publik, aprilie 2006 Cronici 50 Violul Second-Hand (Romînia, 2005), de Dan Pița Petre (Mihai Călin) e un om rău. Petre ține un club dubios. Petre se droghează. Petre pare să și vîndă droguri. Petre violează virgine. Petre pare dornic să demonstreze, prin mimică și ținută, că face cît doi Nași la un loc Al Pacino și Andy Garcia. Petre abuzează de briantină. Petre abuzează de simbolism are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]