1,425 matches
-
om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lână, perdele, preșuri, batiste, bluzele fetii, fotele, hainele, pantofii, ciorapii, două fețe de masă, tot... Dogarul avea o față veselă de om ușurat. Adăugă și el: - Eu sânt om cinstit, ceea ce am zis, fac! Dădea, scăpa. Soacra se uita cu dușmănie la străin. Ea, ca femeile, se gândea la lucruri, că erau făcute cu greutate, și veneticul le punea pe spinare și le ducea, cu fată cu tot, la casa lui. Cârciumarul le numără și le așeză deoparte. - Bun! mormăia. Simțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o pa Lina de limbă. Cu el nu era chip de vorbit, părea omul dracului. Au aflat de pe la lucrători și gunoieri ce voiau să știe. Se dusese vestea - că așa e gura lumii, slobodă. Toți îl vorbeau cu patimă și dușmănie. Socoteala nu era rea, se gândea Chirică. Când ai bani, tot pe rachiu îi dai, să mai uiți. Pentru ei nu era altă scăpare. Se sculau dimineața la cinci, se spălau la pompă, în stradă, îmbucau ceva la repezeală, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu chiu, cu vai spre casă. pin asta i s-a tras lăptarului, pentru că 1-a mirosit negustorul când s-a întors. I-o fi șoptit cineva, a deschis el ochii, nu putea să știe bine. Lina nu-i purta dușmănie. Bărbatului nu i-a spus nimic, se gândea numai cu spaimă la îndrăzneala lui Cristu. Într-o zi cârciumarul a dat peste el cu ochii pe nevastă-sa. A stat să glumească cu Stere, dar acesta a pus palmele pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul ei se ridica, se potolea și începea din nou. Când îl privi Gheorghe, pezeyenghiul avea o față încruntată. Îl zgîndări: - Auzi cum nechează... O dușmănie necunoscută îi cuprinse inima lui Paraschiv. Îi venea să se ridice și să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de bucurie și de mânie. Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-mbrace, să te-ncalte, să-ți cumpere ce vrei și să-l iubești. - Și ăla cine-ar fi? - Păi cine să fie? Eu! Ochii ei se așternură într-o parte. Paraschiv ședea la masă și-o privea. Bea tăcut, în dușmănie. Uitătura lui era verde și rea. Îi fu frică țigăncii, dar îi și plăcu. Simțea gura fierbinte a meșterului lângă obraz, palma lui lată și plină care-i umbla pe spate și i se făcu a dragoste. Străinul vorbea într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin în spinarea mea și vă dau să mâncați și să beți. Ei împărteau restul. Atunci îl priveau cu dușmănie pe Stăpân, dar nu crâcneau. La o petrecere, când le cântau lăutarii, ucenicul a cerut și el de băutură. S-a supărat Bozoncea: - Mă mucosule! De ce faci zaur? Aici eu comand! Vrei molan, vrei crăpelniță? Cere! De plătit, eu plătesc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frecat de pantalonii lustruiți și a tras un fum adânc în piept. - Cum e, Treanță? întrebă Paraschiv. - Rău, vai de oasele noastre, ni le paradesc ăștia! își șterse sângele de pe ochi. - Te doare? - Nu că sânt obișnuit... și scuipă în dușmănie. Las', că ieșim noi de-aici! Celălalt tăcea. Nu simțea nici o frică. Numai o mânie grea îi ținea inima. Îi fusese rușine să treacă bătut pe sub nasul negustorilor. Asta nu le-o ierta el așa de ușor. Ăl bătrân rumega
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-a ajuns ura ta... În glasul lor era și groază, și milă, și dușmănie. - Dați-vă aproape, nea Dumitre, le spuse Anghel. Dați-vă aproape și cântați mai departe. Nu se poate să nu scăpăm de aici... - Să nu ostenești! îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mașina i-a lăsat la capul Cuțaridei. De acolo au luat-o spre groapă, că ieșise soarele. Pământul maidanului scotea aburi calzi, și ei umblau osteniți de bătăi. Gheorghe nu spunea nimic. Îl ținea o scârbă de om și o dușmănie. - Ce-i, gîlmă? îl înghiontea cel tânăr. Ce-ai pus capul în noroi? Scăparăm, scăparăm! Noi să fim sănătoși și să-l găsim pe cumnatul nostru, mînca-i-aș zilișoarele... Și, fericit că mai vedea soarele, se rigli la cerul albastru. Codoșul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar să desțelenești propriul neant, să te înstăpînești cu greu în vrăjmășia sufletului tău, să faci drum iubirii tale spre tine însuți! Războirea aceasta - care te azvârle cu dușmănie împotriva ta - explică de ce nicicând n-ai vrea să te omori mai crunt ca în fiorurile dragostei. În Beethoven nu e destul farmec moleșitor și nici destulă oboseală... Ultima subtilitate a diavolului e diferența între iad și inimă. Numai în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o dezorientare care este sursă de probleme, de neliniști și de întrebări. Într-un spirit urgisit de excesul de gânduri, dezmierdările și horcăiala consecutivă împreună planuri divergente și lumi ireconciliabile. Se împacă în rosturi orizontale cele două fețe ale universului, dușmănia duhului și a cărnii. Se împacă pentru un moment. - După aceea, încep din nou, cu o tărie mai crâncenă și mai nemiloasă. Important este că te poți încă mira. Și nici un prilej de acesta nu trebuie scăpat. Ceilalți oameni se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mîni-sa și cu părul cel negru al tătîni-său, cu fața albă și gingașă de-ai fi tăiat-o c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el. Fără a mai vorbi de invidia aproape senzuală pe care o încearcă văzîndu-și mama cum alăptează copilul. Gîndiți-vă și la primii "fani" ai unei vedete în ascensiune și devenind din ce în ce mai populară. Aici ei nu vor simți decît gelozie și dușmănie față de noii "fani" care le răpesc afecțiunea idolului lor. În ambele situații, copilul sau fanul ar dori pur și simplu să-l îndepărteze pe intrus, pe cel care-i strică socotelile, pentru a rămîne doar el cu ființa iubită. Poți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nici astăzi nu le-aș putea abandona. Onestitatea e foarte, foarte importantă pentru mine, probabil am absorbit-o mai mult decât pe alte valori. Cred că de-acolo mi se trage. Alți oameni semnificativi? N-a existat niciodată o mare dușmănie între mine și alte persoane. Am avut multe prietene. Totul a început în clasa a VIII-a. Cu fiecare prietenă pe care am avut-o am fost împreună multă vreme - niciodată doar o săptămână sau două și gata. Tot timpul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
profesorul nu cunoaște tendința elevului de a se afirma, de a câștiga aprecierea adulților, se creează o tensiune puternică, o „anxietate de dependență”, care, în loc să-l apropie de educator, sub forma frustrantă, îi poate produce o supărare, un sentiment de dușmănie. Anxietatea apare atunci când, în astfel de împrejurări, atitudinea părintească a profesorului nu-i permite dezvoltarea deschisă a agresivității. Copilul anxios se identifică cu normele impuse, le transformă în propriul său sistem de valori, neputându-le însă realiza. Insuccesele sale sunt
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
feminismul au avut întotdeauna o mare legătură. La început a fost indiferentism, ba chiar bătaie de joc din partea bărbaților pentru nepriceperea și, mai ales, pentru imposibilitatea femeilor de a lua parte la conducerea afacerilor generale. Mai apoi se iscă o dușmănie înverșunată, după care urmează o conciliere.” (Maria Buțureanuxe "„Buțureanu,Maria", 1919) Feminismul românescxe "„feminism românesc" al valului I a fost relativ sincron cu cel apusean și pleca de la mari asemănări doctrinare 3. Dezvoltarea acestuia s-a datorat unor femei foarte
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
se foloseau de el pentru treburile umilitoare, inclusiv pentru cea de a goli oala de noapte a Starețului și a călugărilor mai bătrâni. Aproape nimeni nu ținea la el, toți se temeau de el, deși era doar un puștan. Simțea dușmănia în refectoriu, în biserică, în timpul plimbărilor, în bibliotecă, în grădină. A încercat să-i spună duhovnicului, dar răspunsul a fost ca de gheață: Poate nu capeți decât ce meriți. N-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, s-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în stare, încuviințase pe mutește, trăsese perdelele, n-ar fi fost nevoie, oricum, casa lor era în fundul curții și gardul era mai înalt decât privirile trecătorilor. Se ascundea în magazie când venea poștașul cu pensia, poate că de-aia prinsese dușmănie pe bietul băiat, uneori mai dispărea în crucea nopții și se întorcea în zori, sleit. Într-o noapte a plecat și s-a întors după un an, cu fața tăbăcită și privirea crucișă de om care trecuse prin pușcărie. Acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas, fiecare nepotri veală stârnea un sunet în pieptul ceasornicului, ca și cum i-ar fi plesnit o coardă. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pe noi... continuă Isaia, iar Iadeș agită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
schimb afecționat familiei, spirit casnic. Moralizator și chiar cicălitor. Foarte formalist. Nu cunoaște oamenii, se impresionează repede de calități superficiale. Econom până la avariție și totuși personal dezinteresat. Caracter dificil și oscilant, combătut de contradicții. Ieșiri aspre câteodată, iritând și producând dușmănii. Să se păzească de inamici înverșunați." Al doilea document este o scrisoare-raport, scrisă de mână și semnată cu o inițială conspirativă, cam în genul chestionarului asupra lui Ioanide, însă mai familiar, slujind probabil la comunicarea unei impresii personale. Scrisoarea a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel, 1 Apărute în 1954 și, respectiv, 1960. Gonzalv Ionescu, Saferian, filistini nevertebrați, dispuși să accepte orice compromis pentru asigurarea propriului confort, nu poate fi vorba. Înconjurat de indiferență ostilă, neputîndu-și înfăptui planurile mari de creație, având de întîmpinat invidie, dușmănie, șicane demoralizatoare ori de câte ori i se oferă prilejul de a-și valorifica, fie și parțial, capacitățile, arhitectul a dobândit o psihologie curioasă, violent contradictorie. El trece brusc de la concentrări profunde, distanțări severe de prezent, la trăiri intense în cotidian. Calm, absent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de pe 11 septembrie.219 Tot felul de opinii absurde se alimentează reciproc, iar paranoia se poate dovedi contagioasă. Atitudinea americanilor față de străini se înăsprește, iar noi începem să credem că restul lumii chiar ne urăște. Unii americani încep să poarte dușmănie, își pierd încrederea în musulmani, boicotează vinurile franțuzești și modifică denumirea cartofilor prăjiți sau răspândesc zvonuri false în care și ajung să creadă.220 La rândul lor, străinii îi cred pe americani neinformați și sensibili doar la propriile interese. Ei
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
nemulțumirile. Ne simțim mai în siguranță atunci când interacționăm cu cineva (sau când știm că putem oricând să interacționăm cu cineva). Împreună cu alții, speranțele noastre cresc, se-nmulțesc, sunt mai solide, mai convingătoare. Ne putem gândi și la altceva (chiar cu dușmănie, prin respingere, prin delimitare), ne putem raporta la alte universuri și la alte opțiuni, nu numai la noi (doar la noi!), într-o închidere surdă și rapid sufocantă. Pentru mulți, se instaurează o stare de liniște care îi deschide, le
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mare ca preînchipuire a Botezului creștin, scrie: „Cum a preînchipuit marea botezul? Prin faptul că a separat (pe israeliți) de faraon, după cum baia aceasta (separă) de tirania diavolului. Aceea ucidea în (valurile) ei pe dușman, în această (baie) este ucisă dușmănia noastră, cea către Dumnezeu. Din aceea, poporul (Israel) a ieșit nevătămat; din apa (Botezului) noi ne ridicăm ca înviați din morți, mântuiți prin harul celui care ne-a chemat. Cât despre nor, el era o umbră a darului Duhului, (dar
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]