1,046 matches
-
pline cu fluide călduțe, la straturile de țesuturi granulare și fibroase din interiorul capului. Ceea ce simțeai ca gust, mîngîiere, vis și gînd putea fi vizualizat ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și zise nerăbdător: — Nu ai terminat încă? Ești aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uneori așezau, ca din întîmplare, câte o palmă grea, mirosind a unsoare de strung, pe pulpa fetei de lângă ei. De multe ori, din cauza "nebunilor", surorile trebuiau să se mute dintr-un loc în altul în sala întunecată, făcând să troznească dușumeaua dată cu petrosin. Se mai duceau pe la bâlciuri, la periferie, traversând șine ruginite de cale ferată și câmpuri de mușețel, ca să se înghesuie într-o mare de oameni, în fața panoramelor pictate ca de copii, cu animale sălbatice și înghițitori de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu adevărat obiectul erotic și metafizic al mani himere din fața mea. Dar autismul ei era total și doza de crepuscul injectată sub pielea ei - letală, așa că pătrundeam, deschizând lame adânci de lumină rubinie, în fanta dintre aripile clădirii, glisam pe dușumele vopsite-n chihlimbar, mă lipeam de peretele încins la roșu de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți nevăzuți. Mă lăsam scăldat de amurg, incendiat de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
numele de munte. Nici pietre nu se prea vedeau... Severus pomenise însă ceva despre o trecătoare periculoasă și cei trei bărbați se gândiseră mai degrabă la felul în care urma să o străbată decât la coliba cu secrete ascunse sub dușumea. Abia în cea de-a treia zi văzuseră munții și ajunseseră o dată cu înserarea la intrarea în gura defileului. Kasser privi cu admirație locul. Era o locație în care un tactician profesor și-ar fi putut educa învățăceii despre avantajele terenului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ușa cu mare grijă. Dinăuntru răzbătu un miros stătut care le arătă că de multă vreme nu mai locuise nimeni acolo. Se apucaseră imediat de săpat și, după numai câteva secunde în care Mos și Mas scoseseră scândurile putrede ale dușumelei, găsiseră acolo unde le spusese Severus un fel de cutie din aluminiu, închisă cu o încuietoare care, din pricina construcției ei primitive, cedă eforturilor lor de a o deschide după ce folosiră un laser la intensitate minimă. După cum se așteptau, înăuntru erau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cuiva planurile? Fiul lui Bogannus a ajuns duce după ce a ținut piept de unul singur, preț de o noapte întreagă, asediului armatei federale... Poate că a distrus apoi planurile. Uimiți de implicațiile acestor vorbe, cei doi se așezară direct pe dușumea, gândind în tăcere. Ca și cum liniștea care se lăsase în colibă, ar fi fost un semnal, bătrânul împărat realiză că nu mai putea sta treaz nici o secundă. Adormi și visă zeți. Când se trezi, cei doi tovarăși ai săi erau cufundați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
optime, în ciuda dificultăților cu care se confruntau. Temperatura și umiditatea aerului din spațiile de depozitare trebuie să oscileze în limitele a 18-21 grade C și respectiv 40-60% umiditate. Dacă umiditatea poate fi dirijată prin aerisirea permanentă, prin spălarea periodică a dușumelelor, temperatura poate fi menținută, iarna, prin dirijarea surselor de căldură, iar vara prin acoperirea geamurilor cu perdele protectoare. Lumina în exces este extrem de dăunătoare hârtiei. Detalii pot fi consultate pe situl IFLA: Adcock, Edward P. Principii de păstrare și mânuire
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de plastilină modela în format piramidal soldăței și o întreagă infrastructură cerută de imaginația sa creativă. Pentru a-i diferenția, folosea mici artificii în modelarea plastilinei. În felul acesta luă naștere mai întâi în mintea sa, apoi în fapt pe dușumea ori pe pat, un adevărat teatru de operații militare la care eram părtașă și eu. Numai că la frate-meu, „toată lumea se bătea cu toată lumea” și tare se mai amuza tata de acest aspect. Era un „conglomerat” de conflicte militare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Fiind totuși o perfecționistă, mama nu accepta astfel de lucruri sau le accepta cu mare greutate și doar la insistența tatălui. Ne spunea doar atât: „Mariana, Adi, un singur pion de plastilină dacă se mai lipește de mâini, covor ori dușumea, v-arunc cutiile de soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de plastilină modela în format piramidal soldăței și o întreagă infrastructură cerută de imaginația sa creativă. Pentru a-i diferenția, folosea mici artificii în modelarea plastilinei. În felul acesta luă naștere mai întâi în mintea sa, apoi în fapt pe dușumea ori pe pat, un adevărat teatru de operații militare la care eram părtașă și eu. Numai că la frate-meu, „toată lumea se bătea cu toată lumea” și tare se mai amuza tata de acest aspect. Era un „conglomerat” de conflicte militare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Fiind totuși o perfecționistă, mama nu accepta astfel de lucruri sau le accepta cu mare greutate și doar la insistența tatălui. Ne spunea doar atât: „Mariana, Adi, un singur pion de plastilină dacă se mai lipește de mâini, covor ori dușumea, v arunc cutiile de soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
așezată lângă soba zidită în care se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată dușumeaua. A trebuit să ies pe terasă, o suprafață de ciment delimitată prin plăci de granit de peluza de iarbă și de un brad bleu-argintiu. Apoi „camera de duminică“ fu din nou încuiată. Ne-am întors în bucătărie, la bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă, e la mintea cocoșului, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toate unitățile de pompieri, pentru imoralitate, brusc reîntors din vis. Cum poate omul să zboare, să plutească, și este atât de ușor, practic fără greutate, doar Împingând ușor cu degetele picioarelor? Întrebarea asta aproape obsesivă, stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe ăia care vând caramele pe stadion.” Promisiunile tatălui sunt sfinte, mai ales când este trist, și beat pe deasupra. „Fir-ar mă-ta a dracului de hoț” și-i trage nevesti-si o palmă, Îi sar plăcintele calde din farfurie pe dușumeaua ascunsă de preșuri Împletite din cârpe. „Te tunzi la zero, Vasile, și de doi lei cumperi două kile de gaz, nenorocitule. Poate iar fugi la acrobații ăia cu banii”, atâta Îi spune În timp ce Își scoate cu greutate cartușele din Încărcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se ridică În aer În față. Un, doi, trei, și! TU mergi după amiaza la Club. Învățați. Leșeasca și Țarina de la Abrud. Clubul este Într-o baracă de lemn din spatele Bisericii Bălăneanu lângă cimitir. În Club miroase a bradolină de la dușumea, iar la acordeon cântă un orb din orchestra orbilor. Instructor de dans este nenea Kolea redactor la Revista orbilor care este groasă pentru că e făcută din carton și este scrisă În alfabetul braille pe care Îl citesc numai orbii. Nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
totul e lin. Ca În deșert. A nins. Părinții tăi s-au Întors de la Revelion. Au făcut Revelionul la un prieten pe Avrig. Toată noaptea au dansat tango, iar dimineața perinița. Tatăl tău este vesel și bate cu cizmele În dușumea, o feciorească. În cizme bate cu palmele. Și strigă: Bine taie cuțâtu’ / Că l-am ascuțât amu /. TU tropăi alături de el. Te bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din parcul Tolbuhin. Mai vorbește de furtunul ăla, lung negru și greu. De stropit florile. Panseluțe, zorele, crăițe și trandafiri. În fine pe Ilarie Chendi la nr. 49 lângă Munca Orbilor, fabrica de perii și bidinele. Casă la comun cu dușumea și WC În curte. Mulți oțetari și un dud. Totul aproape de grădiniță, aproape de școală. Grădinița este pe strada Fluierului. Aici ai participat la un concurs de triciclete. Și te-ai clasat pe ultimul loc. Școala este pe strada Avrig. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau a doua zi, e apucat de tovarășa lui care-i roade Întâi ceafa, după datină, cu Îmbucături mici, tacticos, Îl mănâncă lăsând numai aripile. Moarte și ele. În fereastră, mere, gutui. Putrezesc În soarele de februarie, ce redesenează pe dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne. Tocilărie. Colț cu Văcărești. Pe care suie tramvaiul 1 venind dinspre cinema Tomis. Camera Înaltă, călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
le lăsase În urmă cu aproape treizeci de ani. Pe dinafară, nici o schimbare. Casa netencuită. Cișmeaua la locul ei. Dudul creștea mai departe, jumătate În curte, jumătate În stradă. Scările de lemn erau murdare. Tapetul din camere era scos, lemnul dușumelelor era aranjat cu grijă Într-un colț. În pod erau stivuite plăcile teracotei albastre. Stăteau acolo ca și cum cineva ar fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorobanți. Atât. Zamfira oftă. — Mă gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte brocardul greu și privi în întunericul de afară. Ninge, ninge tare, unde să pleci pe o vreme ca asta? — Ce-ți pasă? Cât îmi dai? — Știu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luași sângele ăsta?” Așa vorbește tot neamul lor când e la ananghie, oltenește. „Aoleou, taică, ce făcuși, de ce nu-ți ținuși capul cu mâna, uite-l colea jos...” se zvârcolea doamna Stanca arătând cu degetul o floare din scoarța de pe dușumea. „Ce făcuși, taică, de ce-i trăseși pe Constandin și Ștefan și pe Radu după măria ta? Taică, pe Mateiaș lasă-l, lasă-l, că eu nu avui coconi și-l crescui de mic, și-l învățai slovenie, ce făcuși taică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumânările, apoi își trase jilțul în dreptul focului. Pe rând făcură la fel și ceilalți. Radu se trezise de-a binelea. Nu se știa de unde soseau boieri de ranguri mari sau mai mici cu perine de brocard roșu, le puneau pe dușumele și se așezau în fața focului turcește. Cine le spusese să vină poate nici ei nu știau, dar veneau dintr-un sentiment de solidaritate sau de compasiune, ca la un fel de priveghi. Amintiri, povești vesele și triste prinseră a se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe lângă turci cu aur? Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău! Facă-se voia Ta! Părintele Gherasim redeschise ușa, se strecură înapoi în odaie vinovat că trăsese cu urechea, se așeză jos pe dușumea la picioarele voievodului, îi luă mâna în ale sale. Așa i-a găsit doamna Marica, dormind amândoi cu capetele aplecate înainte, fără să se sprijine; dormeau adânc, împletindu-și respirațiile rare, liniștite. Întrase să vadă dacă soțul ei dorește să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]