850 matches
-
de construcție și pavaj, lemne de foc și de construcție, etc. - este cea mai importantă pentru economia orașului. Chiar unele cantități din vinurile care se consumă în Huși sau se exportă în interiorul țării, sânt aduse din podgoriile de la Păhnești, Arsura, Duda și mai ales Șchiopeni, Leoști, Averești și Armășani. Moara sistematică „Prutul” din Huși își acoperă aproape complet nevoile de măciniș cu cerealele colectate din aceste două zone. Zona III-a, care este și cea mai întinsă, are o formă neregulată
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a gutui și scorțișoară. Am mâncat cu poftă, era bunica lângă mine. La începutul verii, ne-am mutat "în pustietate, la o moară care era departe de sat într-un loc unde începe Valea Rece, la moara asta veneau satele Duda, Pătruești, Epureni și de multe ori, cei de pe marginea Hușului, din Corni. Tata meșterea acolo, cu un neamț bătrân, Johan, și la fierărie. Locuința noastră era alcătuită din două odăi și un antreu lung ce se mărginea cu fierăria, în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mă gândesc că, după tot ce s-a întâmplat, el s-a ales cu o parte din proprietățile „Casei regale” și cu palatul în care și-a semnat încă o dată actul de abdicare, iar noi ne-am ales cu prințul Duda. Nu m-am numărat din capul locului printre monarhiști, deși, în 1971, când am publicat eu volumul Inima reginei, nu mai scria nimeni despre regina Maria. Nu sunt nici antimonarhistă. Uneori m-am gândit că poate ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
pumnii sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune pentru fiere!“ Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era mai vie. O rază de soare, reflectată în apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
moment, deja după Înmormântare, aveam să ne regăsim, În casa și familia Titel, câțiva dintre prietenii lui Sorin În deceniile național-socialismului bizantin de tip Scornicești. În afară de Raicu și Sonia, mi-amintesc că se aflau la masa funerară Katy și Virgil Duda, Doina și Valeriu Cristea, Ileana Mălăncioiu. Amintirea celui dispărut pe neașteptate dintre noi persista. Nu cred că aveam imagini divergente despre cel care fusese și mai era, Între noi, Sorin. Personalitatea sa marcantă, memorabilă, coalizând detaliile În focarul unei coerențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să ne cărăm». Suna ca o Înjurătură În gura lui. În ultimul an, chiar Înjura, și anume tot timpul. Moartea lui nu m-a surprins. Știam că are pancreatită, ca să nu mai vorbim de infarctul de acum câțiva ani.” Virgil Duda Îl Întâlnise, cu doar câteva zile Înainte de a muri, la o șezătoare literară la nu știu care mare uzină din București. Radu la o uzină! Era furios și o arăta. „Genocid. Trăim un genocid, domnu’ Duda.” Moartea lui Radu Petrescu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
infarctul de acum câțiva ani.” Virgil Duda Îl Întâlnise, cu doar câteva zile Înainte de a muri, la o șezătoare literară la nu știu care mare uzină din București. Radu la o uzină! Era furios și o arăta. „Genocid. Trăim un genocid, domnu’ Duda.” Moartea lui Radu Petrescu m-a zguduit. Totul se prăbușea, rapid, În mocirla fără fund a neantului tiraniei. Muriseră deja câțiva prieteni, ne Înghițea bezna pe fiecare și pe toți, clipă de clipă. Frumusețea sucomba, oripilată de proximitățile pernicioase, adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sunt atât de obosit Încât să nu mai fiu În stare de sentimente și vă rog, iubite Domnule Norman Manea, să primiți asigurarea adâncii mele afecțiuni recunoscătoare. Aș vrea să vă rog să transmiteți aceleași mulțumiri prietenului nostru, Domnul Virgil Duda. Eu nu Îi cunosc adresa spre a-i scrie și a-i mulțumi pentru rândurile scrise despre mine În ultimul număr din 1973 al Luceafărului. Vă rog să credeți, scumpe Domnule Norman Manea, că pentru mine, ca pentru toți cititorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
câteva zile, fără voie, În luminile și aroma paradisiacă a mării, acolo unde am fost totdeauna cu adevărat fericit, acum lângă un manuscris părăsit de mult, din care o parte a avut onoarea de a place prietenului nostru, Domnul Virgil Duda, Încercând să-l duc mai departe. Am prezent În minte admirabilul Atrium și o mare dorință de a vă revedea. Radu Petrescu ș6ț București 29 iunie 1975 Mult stimate Domnule Norman Manea, Vă mulțumesc pentru atât de prieteneasca Dumneavoastră scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe”. Am subliniat În exemplarul meu cuvântul „mentolate”. Admirabil! Prezența și traiectoria În carte a Verei sunt, am impresia, triumful artei Dumneavoastră. August se panotează foarte bine alături de Al doilea pasaj de Domnul Virgil Duda. Simona este o scriere de alt ordin, de Înscris la capitolul literaturii detențiunii, Împreună cu cărțile Domnilor Buzura și Țoiu, deși la Dumneavoastră tot ce privește detențiunea soției lui Hariga are, sunt sigur, un sens simbolic, privind condiția fundamentală a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de destin. Nu, al Marianei Marin nu era ultimul. Zestrea ei nu ruginește. New York, ianuarie 2004 (Familia, nr. 4/2004) Înainte și dupătc "Înainte și după" „Virgil Duda este unul dintre cei mai buni romancieri ai noștri”, scria Paul Georgescu, el Însuși un extraordinar om de litere, critic și prozator de primă mână. După un sfert de veac, verdictul nu doar se confirmă, ceea ce nu este puțin, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
doar se confirmă, ceea ce nu este puțin, În orice perioadă, În orice literatură și pentru orice scriitor, dar Își capătă o sporită semnificație. Ar fi, poate, fastidios să recapitulăm din nou condițiile În care și-a scris și publicat Virgil Duda, În România socialistă, cărțile sale „subtil sobre” pe care Paul Georgescu și atâția alți lectori de autoritate le considerau parte dintr-o „operă majoră, atașantă și profund contemporană”. Chiar și un simplificator colaj de titluri ar putea sugera, probabil, universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru a crea propria sa lume și oglindă. Opera despre care, pe bună dreptate, se putea vorbi atunci a sporit substanțial Între timp, deși auspiciile n-au devenit, ulterior, mai favorabile. Prăbușirea comunismului În Europa de Est l-a găsit pe Virgil Duda departe de locul și limba În care Își găsise expresia literară. Migrase de la o societate subdezvoltată și Închisă, În tipar așa-zis socialist, la una capitalistă, cosmopolită, deschisă. Schimbarea Însemna Însă și o drastic nouă geografie culturală și lingvistică. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Țara Cărții, În funcție de necesitățile retoricii, dar care rămânea, mai ales, străină. Până și calendarul devenise din solar lunar, transferat din textul biblic În uimitorul Babilon modern de etnii și limbi al Israelului de astăzi. Naratorul ultimului roman al lui Virgil Duda, Viața cu efect Întârziat, care ar putea fi chiar autorul sau un interpus-delegat al său, descrie memorabil ciclul despărțire-revenire-despărțire, procesul traumatic, adică, al pierderii și al regăsirii, fie și parțiale, de sine. Efectele deloc Întârziate, dar remanente ale dezrădăcinării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca și În situații precedente, complice teribilelor dezarticulări. Cât despre literatură, ea fusese deja evacuată de câteva decenii spre spectacolul de larg consum și chemată, sub reflectoarele pieței planetare, doar să aureoleze și ea, ca ingredient pitoresc, reclama momentului. Virgil Duda a stat În fața adversităților noi, ca și În fața celor vechi, fără alt scut decât consistența de caracter. Inteligența, vocația, stăruința exploratoare și lipsită de iluzii au conlucrat În rezistența intelectuală din care s-a hrănit și În anii strămutării creația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
originală și importantă. Scriitorul și-a continuat munca „În pofida” a tot, cum spunea Thomas Mann despre eroul său Aschenbach, și nu este singura racordare la marele german, dacă ne amintim că acesta considera „spiritul epic - spiritul ironiei”, ceea ce proza lui Duda confirma atât de convingător. Neobișnuita forță interioară, amploarea și profunzimea talentului său merită, cu siguranță, un mai vast omagiu decât i-l putem aduce noi astăzi, aici. Deceniile deloc puține de prietenie, nu doar literatură, care ne leagă mă Îndreptățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dialogul nostru prim, Întâmplător și deopotrivă surprinzător, deschisese șansa unuia real și durabil, În care sensibilități diferite aveau să se dovedească stimulante și complementare, ca și cerebralitatea, probabil. Restul este istorie, cum se spune, și chiar una fericită. Cu Virgil Duda am debutat cam În aceeași vreme, cărțile noastre s-au succedat În România, În ritm oarecum asemănător, ca și alte evenimente majore ale biografiilor noastre. Diferențele firești de temperament sau opinie nu ne-au separat, nici distanța la care livrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ne-au separat, nici distanța la care livrăm fiecare, de peste un deceniu, În locuri atât de diferite, impozitul pe supraviețuire. Nu este puțin, vreau să cred, nici În cazul său, cum nu este nici În al meu. Romanele lui Virgil Duda au sporit nu doar ca număr În acest ultim deceniu. În ciuda vicisitudinilor de tot felul, valoarea lor n-a diminuat, dimpotrivă. Autorul a contrazis negrele prevestiri privind inevitabilul eșec al scriitorului În exil. Ritmul de apariție a volumelor sale este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
românești la furtuna din paharul cu zoaie ceaușiste. Mircea Iorgulescu, aflat la Paris, Îmi scria: „Coane Nikișor, gândește-te ce ai de făcut - dacă nu ți-au dat premiul, ăsta e un semn clar. Și cine știe ce va mai fi...”. Virgil Duda califica din București anularea premiului drept „mizerabilă grosolănie, ordinar abuz șovin, fără precedent”, iar tatăl meu, informat și el, probabil, prin „Europa Liberă”, de brusca mea celebritate, Îmi scria din Suceava, În stilul său de discretă admirație: „În legătură cu premierea cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apoi se apleacă mai În detaliu asupra câte unuia. Cine sunt autorii analizați? În Colegiale (I și II): Radu Petrescu, Gabriela Adameșteanu, Paul Georgescu, George Bălăiță, M.H. Simionescu, Costache Olăreanu, Augustin Buzura, Radu Cosașu, Maria Luiza Cristescu, Mihai Sin, Virgil Duda, Al. Paleologu, Lucian Raicu, Al. George, Mircea Iorgulescu, Mircea Martin, Ion Vartic, Octavian Paler. Nume noi, după o privire comparativă globală a două generații („60” și „80”), tot cu ample enumerări, se opresc la: Ștefan Agopian, Mircea Nedelciu, Ion Iovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
muști cât pot/ să-ndur.” New York, iunie 2001 (Familia, nr. 1/2001) Nobila inutilitate și ardoarea militantătc "Nobila inutilitate și ardoarea militantă" La finele serii literare ce Îmi fusese dedicată la Târgul de carte de la Ierusalim, În vara 1999, Virgil Duda Îmi spunea: „Doi oameni au lipsit astă seară. Paul și Bernard”. Se referea la Paul Georgescu și Lucian Raicu. Într-adevăr, ambii ar fi fost bucuroși, presupun, să-și vadă confirmate bunele cuvinte dedicate scrisului meu și să mă revadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
doar la „reabilitarea” unor importanți scriitori puși la index de cenzura primului deceniu comunist, ci și la lansarea și impunerea „generației 60”, În frunte cu Nichita Stănescu. Scrisese cu farmec, inteligență și participare despre „promoția 70”, Radu Petrescu, MHS, Virgil Duda, George Bălăiță, despre mine Însumi. Îi admira pe Mircea Cărtărescu și pe confrații săi din desantul „În blugi”. M-am plâns, cândva, de excesele și insuficiențele scrisului. „Cum, adică, prea atras de nuanțe? Transa nuanțărilor, zici? Nuanțezi, adică, prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vânătoare, dar el nu fusese decât un biet mitralior de bord pe un bombardier care nu bombardase niciodată nimic. De aia zbura acum, ca să se defuleze. Se Întâmpla uneori să-l ia și pe el. Era vară. Căldura mare usca dudele care se storceau pe asfalt și el plecă singur spre ștrandul Obor. Urcă pasarelele peste calea ferată și privește către ștrand, e lume multă și toți fac baie și ar intra și el, dar nu are bani și, pentru că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
opriți Între etaje, la Opărică, pe factorul poștal. Știți voi o șmecherie cu butonul de la lift. Cu timpul, sătul de asemenea fapte barbare și de instructivul joc de-a hoții și vardiștii, te duci cu prietenul tău Portocală să mâncați dude din curtea bisericii Mătăsari. În acest timp, procesul bandei de sabotori și diversioniști de la Canalul Dunăre-Marea Neagră continuă cu rechizitoriul procurorului militar În ședința de după-amiză: Vasilescu Colorado pus În fața probelor zdrobitoare este nevoit să recunoască o parte din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la pândă o iarnă. Nu sunt bani pentru biletul de tren ca să pleci la țară. Ești În clasa a șasea și la anul o să Înveți o materie nouă, anatomia. Cică o să bage și Constituția. Toată ziua plimbi cercul și mănânci dude. Colegii tăi sunt În tabără, unii chiar În tabăra internațională a pionierilor din Crimeea. Tu, cu cercul. Ai mai multe cercuri. Unul mare pe care-l bați cu lemnul și două mai mici pe care le Împingi cu sârmă Îndoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]