1,184 matches
-
Frățileni... cu vecini și cu tot venitul, și satul Iurești, cu vecini... și șase părți din satul Șendreni,... vie la Cotnari... sălașe de țigani și părți de loc în jurul mănăstirii cu 2 vaduri de mori în pârâul Miculinei, și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene,... satul Hlincea cu vecini și poslușnici... și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutul Iași... de asemenea, 16 poslușnici pentru că... fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
satul Iurești, cu vecini... și șase părți din satul Șendreni,... vie la Cotnari... sălașe de țigani și părți de loc în jurul mănăstirii cu 2 vaduri de mori în pârâul Miculinei, și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene,... satul Hlincea cu vecini și poslușnici... și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutul Iași... de asemenea, 16 poslușnici pentru că... fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi”. Iată ce scrie, părinte, și grămăticul domnesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ținutul Orheiului, și Buhai, la ținutul Dorohoiului, și satul Popenii și Sârbii... și cu vecini... cu patru roți de moară și cu zece pogoane de vie la... Nicorești; la ținutul Tecuciului, și zece sălașe de țigani, și un locu de dugheni aicea, în târgu Iașii, ce este în Târgul de Gios, cu pivniță de piatră.... Așijdere am mai dat svintei mănăstiri și alte dughene... ce sântu în dosul cărvăsăriei Vămii cei domnești... și o pivniță cu dughene și case denapoi”. Iată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pogoane de vie la... Nicorești; la ținutul Tecuciului, și zece sălașe de țigani, și un locu de dugheni aicea, în târgu Iașii, ce este în Târgul de Gios, cu pivniță de piatră.... Așijdere am mai dat svintei mănăstiri și alte dughene... ce sântu în dosul cărvăsăriei Vămii cei domnești... și o pivniță cu dughene și case denapoi”. Iată că la 3 iunie 1695 (7203) și Doamna Anastasia, soția răposatului Gheorghe Duca voievod, dăruiește mănăstirii Bârnova nici mai mult nici mai puțin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și un locu de dugheni aicea, în târgu Iașii, ce este în Târgul de Gios, cu pivniță de piatră.... Așijdere am mai dat svintei mănăstiri și alte dughene... ce sântu în dosul cărvăsăriei Vămii cei domnești... și o pivniță cu dughene și case denapoi”. Iată că la 3 iunie 1695 (7203) și Doamna Anastasia, soția răposatului Gheorghe Duca voievod, dăruiește mănăstirii Bârnova nici mai mult nici mai puțin decât 36 de țigani robi. Bieții țigani! Erau tratați ca niște obiecte! Așa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am să mai spun că bunăvoința voievozilor nu se oprește la cele pe care le-am discutat noi înainte. Uite de pildă la 1 august 1761 (7269) Grigore Ioan Theodor Calimah voievod întărește mănăstirii Zlataust stăpânirea asupra unui loc de dughene de pe Ulița Rusească, loc dăruit mănăstirii la 13 septembrie 1755 (7264) de Iorga Mințea. Iar din hotărârea lui Grigorii Ioan Calimah voievod aflăm că iarmarocul ce se ținea la Sfântul Dumitru „În șăsul Frumoasăi” se va muta la Ciric - loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o mănăstire? Întâi trebuie s-o considerăm pe Stanca țigancă liberă. Asta se vede limpede din ceea ce spune chiar ea în zapisul de la 27 ianuarie 1762 (7270): „Văzând eu că n-am nădejde de viiața mea,... fiindcă am cumpărat o dugheană... în Cizmărie... le-am dat iarăși la mănăstire la Dancul ca să mă grijască, dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”. Și Stanca mai pretinde ca „părintele... Ioanichie... să dea 4
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
1762 (7270): „Văzând eu că n-am nădejde de viiața mea,... fiindcă am cumpărat o dugheană... în Cizmărie... le-am dat iarăși la mănăstire la Dancul ca să mă grijască, dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”. Și Stanca mai pretinde ca „părintele... Ioanichie... să dea 4 lei la Fotoaie și 4 lei la Răducănița cucoana Nastasiica”. Hâtră Stanca ta, fiule. Ca toți țiganii, părinte. Care femeie ar fi putut spune: „dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
părintele... Ioanichie... să dea 4 lei la Fotoaie și 4 lei la Răducănița cucoana Nastasiica”. Hâtră Stanca ta, fiule. Ca toți țiganii, părinte. Care femeie ar fi putut spune: „dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”? Doar nu te-ai fi așteptat să spună așa ceva o „vstierniceasă” sau o „spătăroaie”. Și supărarea ta nu ia sfârșit aici, fiindcă nu mai departe de 1 aprilie 1763, când Ioan, fost cămăraș, dăruiește mănăstirii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
două schituri și șase paraclise... cu toate proprietățile lor. Averea agonisită în timp trecea cu mult peste așteptări. Primea veniturile târgurilor Vaslui, Galați, Tecuci și Târgul Ocna cu exploatarea de sare. Apoi veniturile a zeci de sate, mori, velnițe și dughene. În aceste condiții, într-un veac veniturile au crescut de peste o sută de ori! Administra și susținea 16 spitale, patru ospicii, două aziluri, două orfelinate și două școli de moașe... S-o luăm totuși cătinel, sfințite. Mănăstira abia făcuse ochi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
atâta din sarea ce se scoate din deal cum și din târgu și din câmpu,... să aibă spitaliia omul său acolo să ia din dzece drobi de sare sau steții unul, cum și din țarini și din fânaț,... și din dughenile ce sântu în târgu... Și începându-să a lua vinitul acest hotărât mai sus, întâi să să facă... trebuincioasăle casă, și zidiul împregiurul mănăstirii până să va isprăvi și... domniia... cum a găsi... cu cale, de câti paturi de bolnavi ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
asemenea) de argint, 1 linguriță tij de argint,... 7 candele de argint, 1 cadelniță tij de argint,... 1 policandru mai mic de femei tij de alamă cu 6 fofezi,... 1 lacată mare la ușa bisericii, și o broască mare... 3 dugheni făcute în Târgul Făinii, cu loc cu tot”. Da’ de unde știi tu de „lipscan”? Acest lucru l-am aflat din „Aventarion (inventar) de toate lucrurile mănăstirii Sfântul ierarhu Spiridon și cine au dat, mișcătoare și nemișcătoare, din biserică și denafară
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
împărtășeau și dohtorii domnești... Și... se mai orânduia lefe și pe alte obraze”. Pentru aceea, vodă hotărăște: „Prin acest al nostru domnesc hrisov, înoim și întărim ca de acum înainte... să se urmeze, adică: veniturile a toate moșiile și de pe dughenile și de pe orice alte acareturi a mănăstirii Sfântului Spiridon să se ia după obiceiul pământului”. Stabilește apoi ca spitalul să aibă 40 de paturi. Cât despre doctori, vodă este hotărât să facă ordine: „Doctorul ce va fi... la spitalul acesta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tăt neamu oltenesc - uite-i pe disculțâi de ieri, azi În șaretă: mâine În bihuncă, poimâne În otomobil - c-o’ pus mâna pe moara lui cutare, o’-ntrat În casăle lui cutare, o’ pus japca pe jiile de-acolo, pe dughenele de dincoaci’ - mai răi ca jâdanii! - Bineînțeles, exagera, zic eu. - Bineînțeles, nu exagera foarte. După Războiul cel Mare, România nu avea destui luminători pentru ea, floarea nației era Îngropată la Mărășești, la Oituz, la Cașin... Dar tot adevărat că Basarabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa și În sat: trebuie să ne to-le-răm! Și, dacă n-o ducem tot Într-un cânt și armonie, vorba cântecului, să trăim alături, fără ciocnire: eu, moldovan, fac grâu, brânză; tu, lipovan, faci cârnați și capcioancă; tu, jâdan, ții dugheana din sat; tu, grec... - și așa mai departe, cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre se ciocnesc, unde? : la târg, pe aceeași uliță, acolo intră În concurență Grecul cu Armeanul cu Ovreiul... - ai băgat de seamă: În sat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ți dau, ca să mănânci, tu? - Ciuboțelele roșii!, zic. Bălana trage un: Oi!, speriat-Înveselit, scuipă-n sân, face cruci... Cum să-mi dea ciuboțelele? Dar e iarnă, e frig, cu ce se-ncalță ea când iese după lemne, după apă, la dugheană...? Ciuboțelele - dar ce să fac eu cu ele, sunt prea mari pentru piciorul meu? - Nu pentru picior, zic. Pentru pâță. Bălana nu pricepe. Nici eu nu pricepusem, Întâia oară, cu Tecla dar după aceea, e-he-he! Îi explic. Îi și arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale lui Pinky. De ce să facă așa ceva, când puteau foarte bine să capete de mâncare mult mai ușor, stând pur și simplu lângă Sampath și primindu-i pe oamenii binevoitori care veneau sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și, în general, bine dispus, numai că nu era foarte conștient de ceea ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să mă aflu, Într-o dimineață, În piața din Reghistan. Trecea o caravană, o caravană mică; nu număra decât șase sau șapte cămile de Bactriana, cu părul des, cu copite groase. Bătrânul cămilar se oprise, nu departe de mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aflat În momentul crizei, se adresează din nou lumii pământului”. Ajunserăm. Din afară, cortul părea un edificiu obișnuit: și aici se intra printr-o grădiniță, mai modestă decât aceea de la Bahia, iar În fața ușii așa-numitei barracăo, un fel de dugheană, găsirăm statueta lui Exu, aici Înconjurată de ofrande de propițiere. În timp ce intram, Amparo mă trase la o parte: „Eu deja am Înțeles totul. N-ai auzit? Tapirul ăla de la conferință vorbea de epoca ariană, ăsta vorbește de apusul Occidentului. Blut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la Sud, de peste pod și calea ferată. Spre "Astra"! Spre Rafinărie? "La Mizerabilii"? Dugheana mânjită cu graffiti, unde se vând și lumânări, și coroane, pentru morți? Da' cum să nu cunosc? fu mirat Avocatul. Ei, stai, stai, stai un picuț! Stai să vezi! Aseară, începem eu, Patru Degete, Vali Buletin și cu Bibi le
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată și ea gratuit, de pe net! Pe Avocat îl podidi a mia oară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare își termina armata la artilerie, apoi un plăcintar bulgar cu dugheana în vecini, un croitor rămas văduv de curând cu patru copii mici, un pensionar cu soție tânără, având în gazdă un student... De cum păși în curte, tânărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale doamnei Alexandrescu și înțelese că Jean trebuie să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]