741 matches
-
vadă lucrurile urnindu-se în direcția cea bună. Cu PNL-ul și PNȚCD-ul dovedindu-se mai degrabă partide isterice decât partide istorice și cu un PSD cu, de acum, o probat-istorică vocație a balastului - de orice culoare, de orice duhoare, dar balast să fie - hărmălaia ideologică se întețește. În România, vremea „arborilor doctrinari” pare a fi dispărut. A fost înlocuită de o cacofonie ideologică. Ea face aproape imposibilă folosirea vreunei grile prin care să poți descifra „pedigree”-ul actorilor politici
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ca o revanșă simbolică pentru autodafeul nazist drapelele germane. După cum povestește fata, privit de la balconul ei, spectacolul era magnific. Era un minunat "foc al bucuriei". Parcă ar fi fost pus pe foc Hitler însuși, remarcă Micheline: steagurile germane exală o "duhoare infectă". Mareșalul Pétain, cândva adorat, este și el ars simbolic în seara aceea. Pe 20 august 1944, acesta fusese luat cu forța de germani și dus la Belfort, iar apoi la Sigmaringen, în Pădurea Neagră. Puterea rămasă vacantă este preluată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
perfid strecurat în organismul ros de ani, al unui bătrîn. Este Veneția fără fard, obosită, femeie bătrînă la ea acasă, acolo unde nu așteaptă ca vreun oaspete nepoftit să-i descopere agonia, zdrențele din ferestrele înlocuind neonul magazinelor cu amintiri, duhoarea canalelor și-a peștelui prăjit estompînd larma de pe Ponte Rialto sau din Piazza San Marco. Fondamenta Cabala este la fel de îngustă și de murdară ca toate celelalte "fondamente" de prin partea locului. La numărul 198, intrăm prin ceea ce a fost cîndva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dosarele securității, despre cutare sau cutare dacă a fost sau nu cu securitatea. „Este o excelentă predică la părăstasul comunismulu” observa lapidar Constantin Hușanu valoarea și locul În poezia postdecembrista a cărții scrisă de Tăcu. „Se simte, cât de acolo, duhoarea pestilențiala a cadavrului”..: Și, ducându-ne, fie și numai cu gândul, la placheta din 1979 și la tăcerea de dupa, Îndelungată tăcere, conchide alt adevăr: „...așa ceva nu se poate scrie În două luni după Revoluție. Există aici o tezaurizare”... pentru că „exploziile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
surpat. Este o excelentă predică la părăstasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate În putrefacție, un inventar acid al limbajului ce Încearcă să peticească o mantă făcută ferfenița. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea pestilențiala a cadavrului ce deposedase lumea de dreptul la viață În sensul ei major. Deduc un travaliu mai vechi, acumulat În timp. Așa ceva nu se poate scrie În două luni după revoluție. Există aici o tezaurizare de expresii, etichetări, denumiri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-mi pierd mințile. Este ca-n junglă uneori, mă face să mă-ntreb Cum de nu mă duc și eu la fund... Sticlă spartă pretutindeni, oameni urinînd e scări. Știi că pur și simplu nu le pasă. Nu pot suporta duhoarea, nu pot suporta zgomotul. N-am bani să mă mut de-aici, cred că n-am de ales. Pe parcursul ultimilor ani au existat dezbateri fierbinți în cadrul comunității negre și a culturii media centrale cu privire la așa-zisa celebrare de către negri a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lagărului îl aplica pe scară largă și, din punctul ei de vedere, cu bune rezultate. Zub nu se plîngea. Supunerea corpului față de minte părea totală, în cazul său. Nu îi era foame, nu îi era frig, oboseala nu îl dobora. Duhorile barăcii nu îl atingeau și lăsa impresia că tratează murdăria din jur ca pe un mediu aseptic. Putea fi suspectat că se bucură chiar de luxul de a i se fi luat totul și de a fi fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu greu previzibilă „Înainte”. Politica, virusul ei - combinat, se’nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici - politicienilor de ieri și de azi. Ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altfel; un Doinaș, un Manolescu, un Paleologu, un Pleșu, un Dinescu sau Hăulică! În ce mă mă privește, deși făcusem nițel politică prin anii șaizeci (dar mi-am tras iute piciorul, În văzul tuturor, riscând nu puțin, când am simțit duhoarea și imprevizibilitatea mediuluiă, am preferat să stau deoparte În acei ani, primii de după Revoluție, „mărginindu-mă” să scriu romane, eseuri și să conduc o revistă de cultură, unde am publicat În premieră operele integrale ale unor mari scriitori interziși sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și am Încercat să zâmbesc, dar În mintea-mi strigam: - Oho, prietene sau... fost, cald, prieten, dar de când! Sunt un „lepros social” de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această boală care răspândește o inestimabilă duhoare, Încât, În prostia tinereții și a lungii mele singurătăți, am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi Închipuiam, prostul de mine, că sunt nu un paria al societății, ci al vieții! Or, ha, ha, era tocmai pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la semi-distanță și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de a „o” exprima! Iar Castor, bietul Castor Ionescu, face
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar putea să fac o șmecherie - apoi o rândunică a aterizat pe pervaz și mi-am întors privirea de la stradă. Baia se umplu curând de mirosul specific resturilor unei nopți de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de oaspeți să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am gândit că poate nici nu încercase să intre. Am dus paharul urină cu multă atenție la baie, observând din nou mocheta mai închisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noastră de sub Vechiul Regim, cu canalele de scurgere pe mijlocul străzii. Adăugați carcasele de oi legănându-se în cârlige, gunoaiele descompunându-se la soare, minigrătarele improvizate, trotuarele folosite ca tejghele, și aveți tot secolul al XIV-lea în nări. Această duhoare are drept compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
delăsarea, încă și mai frecvente printre beduinii crescători de cai și de capre care ocupă ilegal bojdeucile de ciment de pe Siloe și-și aruncă pe geam gunoaiele în curte sau în stradă, unde ele se descompun la soare, împrăștiind o duhoare insuportabilă în jur. Mortalitatea infantilă este de două ori mai ridicată în estul decât în vestul orașului. Plimbare prin Ierusalimul de vest în compania unui prieten israelian. Îl întreb: Există un moment prielnic pentru atentatele sinucigașe? Da, dimineața (el a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu mine, dar, într-adevăr, aveam un unchi care divorțase. Șăfu mă trăgea de tricou, hai să mergem, hai că se dă tâmpita în stambă. Părea că îi producea silă femeia. De fapt, așa se purta cu oricine, parcă o duhoare insuportabilă îi muta nasul din loc. Am plecat, ne-am despărțit, el a aruncat același „hai, pa“ efeminat, care atunci mi s-a părut că îl mai umaniza puțin. Făcuse o alegere bună cu formula asta. Ne-am despărțit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
șotrile, sat vechi, aruncat mai departe, la poalele munților, unde am urmat pe preotul Învățător ucis de săteni după dreptatea lor primitivă, zdrobindu-i măruntaiele cu cizmele, ca taurii Înfu riați, de a Împuțit tot satul, luni de zile, cu duhoarea hoitului său viu care nu se mai lăsa să moară. Fusese lacom, bietul popă, după femeile enoriașilor și pofticios după sânii lor Îmbel șugați pe care Îi răscolea, cu mâna lui blagoslovită, sub patra fir, când Îngenuncheau Înaintea lui la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nevoiți să le lăsăm În urmă. Noaptea era splendidă, chiar dacă era Îngrozitor de frig, iar nouă ne-a fost acordat privilegiul unor scînduri pe care să stăm, separîndu-ne de mulțimea de oameni urît mirositori, plini de purici, de sub noi, a căror duhoare puternică, dar caldă, acționa ca un lasou imaginar. Doar atunci cînd vehiculul și-a Început ascensiunea ne-am dat și noi seama de magnitudinea concesiei: mirosul nici nu se apropia de noi și ar fi fost destul de dificil, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
această discuție cu o ușurință pe care mi-o perfecționasem În interacțiunea cu alți oameni de asemenea cultură Înaltă. Revolverul era În siguranță, fiindcă se afla Înăuntrul buzunarului de la geaca de piele, pus Într-o legătură de cîrpe a cărei duhoare i-a Îndepărtat pe agenții vamali. Cuțitul, recuperat cu mari eforturi, a devenit o nouă sursă de Îngrijorare, fiindcă drumul spre Caracas era Împînzit de puncte vamale, iar noi nu eram convinși că vom da peste oameni cu minte suficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în imensa oală ce clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de vaci pe care o pregăteau tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit în untură cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
timpul ce i se cuvine exclusiv. S-a înviorat, îl interesează iar rezultatele la fotbal, dacă lui Tomi i-a trecut amigdalita și dacă poștașul a vrut să-i dea mamei și pensia lui. Săptămâna viitoare speră să vină acasă. Duhoarea de urologie (pipi, clor, lături) îmi rămâne impregnată în haine. Le țin toată noaptea pe balcon, în vântul de toamnă. 10 octombrie Sunt de serviciu la rotativă și aștept să văd semnalul, ca să pot scăpa din hruba asta înghețată. Îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pediatrie, fiindcă noi, cei câțiva copii proaspăt spintecați locuiam în aceeași încăpere cu adulți care nu se puteau clinti din paturi, alături de aparținătorii lor devotați și cu cohorte de vizitatori ce veneau toți deodată și rămâneau până când aerul încărcat cu duhorile cele mai diverse ajungea să capete o consistență verzui-păstoasă. Întrucât era iarnă sau fiindcă majoritatea ferestrelor erau bătute în cuie, se „aerisea“ prin ușa deschisă spre holul spitalului. La mine nu venea nimeni: așa hotărâsem că voi ține minte, indiferent
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
poate face Nimic! Dar eu cred că Se Poate! Să nu-mi spună cineva că mă înșel, că mi se pare, că "tra lala și tra la la" pentru că după 40 de ani de dictatură a analfabeților, simt de la distanță duhoarea de comunist în cuget și nesimțiri. Știu că atât timp cît "d-ra Cerasela" care nici nu este trecută în colectivul de redacție, va bloca anumite materiale, nu se va publica nimic din ceea ce scriu. Am învățat "lecția”. Întotdeauna am fost
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]