863 matches
-
ei în viața familiei creștine, contemporane, precum și despre datoria creștinului de a-L mărturisi pe Domnul Iisus Hristos - Euharistic, în societatea contemporană, secularizată", invitatul din cadrul acestei manifestări fiind Părintele Protos. Dr. Nectarie Petre - Starețul Mănăstirii Crasna - Prahova. 24 Noiembrie - seară duhovnicească cu tema "Jertfa mucenicească a Sfinților Martiri Brâncoveni - pildă autentică pentru familia creștină contemporană, spre dobândirea demnității, curajului și libertății în Iisus Hristos" 05 Decembrie - în cadrul Slujbei de priveghere, oficiată în cinstea Hramului Bisericii noastre - Sf. Ier. Nicolae - Arhiepiscopul Mirelor
RAPORT DE ACTIVITATE – ACŢIUNILE ŞI ACTIVITĂŢILE FILANTROPICE, PRECUM ŞI SERILE DUHOVNICEŞTI ORGANIZATE DE CĂTRE, ÎN CADRUL ŞI LA NIVELUL PAROHIEI „SF. CUV. ANTONIE CEL MARE” – TITAN de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/377754_a_379083]
-
mai bine decât părinții naturali, care ar putea veni cu inerente și firești parti-pris-uri. Nașii pot oferi o sugestie, o povață sau o Îndreptare cu un alt grad de obiectivitate, de realism și de detașare. Nașii sunt un fel de „duhovnici” ai noii familii. La fel ca mirii, ei nu au har, pentru că acesta trebuie căutat În altă parte... 7. Edificare prin cunoaștere, iubire, fericire 7.1. Cunoașterea prin iubire Mai Întâi, vom invoca o constatare vehiculată la nivelul simțului comun
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
când apar voievodate puternice cu reședințe permanente, instituția horepiscopilor nu mai corespundea noii etape istorice. Astfel, susține Pr. Păcurariu, conducătorii politici ai acestor formațiuni urmăreau să aibă în reședințele (cetățile) lor un episcop în toată puterea cuvântului, care să păstorească duhovnicește peste preoții și credincioșii acestora. Era în în tradiția și specificul rânduielilor ortodoxe ca organizarea bisericească să urmeze îndeaproape pe cea politică. Acceptând această premisă, putem susține că în reședința formațiunii respective se afla și o episcopie, pentru hirotonirea preoților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lumii, orgoliul său e de a primi soarta cu ochii larg deschiși, stându-i în față drept, bărbătește. Crucea pe care e răstignit noul Crist, omul arghezian, e teroarea lăuntrică a golului în care se pulverizează implacabil tot ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru graiuri,/ Cu scamă s-a umplut, de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Balaci, București, 1999; Cornel Munteanu, Pamfletul ca discurs literar, București, 1999, passim; George, Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1122-1132, passim; Vârgolici, Portrete, 302-328; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 2003, 26; Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
episcopului Iosif, căci acestuia din urmă, deși încărcat c-o crimă, nu i se luase dreptul hirotoniei; în același edict patriarhul poruncește mitropolitului de-a dispune toate cele de cuviință pentru a instala în toată regula în tot cuprinsul Valachiei duhovnici. Pe zi ce mergea direcția administrației bisericești și poziția ierahilor rânduiți în țară luară calea bătută și normală, iar supremația patriarhatului fu din nou recunoscută de bunăvoie. Cu mult înaintea sfârșitului zilelor sale Mircea ajunse să vadă pace așezată în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poezie: două sonete de Eminescu (Afară-i toamnă... și Trecut-au anii...) sunt transpuse în germană de Lucian Blaga, în aceeași limbă Alfred Margul Sperber dă o versiune a Mioriței, iar Franyó Zoltán una a poemelor Rugă de seară și Duhovnicească de Tudor Arghezi, dar și a altor poezii de Al. A. Philippide, Geo Bogza, Dimitrie Stelaru, Mihai Beniuc. Aici Dragoș Vrânceanu și Giancarlo Vigorelli traduc în italiană De-a v-ați ascuns... și Duhovnicească de T. Arghezi, Victor Kernbach transpune
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
a poemelor Rugă de seară și Duhovnicească de Tudor Arghezi, dar și a altor poezii de Al. A. Philippide, Geo Bogza, Dimitrie Stelaru, Mihai Beniuc. Aici Dragoș Vrânceanu și Giancarlo Vigorelli traduc în italiană De-a v-ați ascuns... și Duhovnicească de T. Arghezi, Victor Kernbach transpune în rusește Pan și Vară de Lucian Blaga. Anda Lascăr semnează versiunea românească pentru Ora de vizită de B. Fundoianu. Trei poeme de Esenin, Cântă, armonică, Nu mai fui așa, Norii de pe șură, sunt
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
s-a străduit să ducă la îndeplinire o seamă de aspirații mai vechi ale ierarhiei ortodoxe, aspirații care nu au putut fi realizate decât sub conducerea unei noi orânduiri politice, cea comunistă, deoarece, așa după cum afirma un articol dedicat „sporurilor duhovnicești“ înregistrate sub patriarhul Justinian, vechile regimuri politice blocaseră dezvoltarea și libera inițiativă a Bisericii ortodoxe 46. • Ibidem, p. 57. • Ibidem, p. 58-59. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 3-6, martie-iunie, p. 277. • Ibidem, Anul LXIX (1951), nr. 1-2, ianuarie-februarie, p. 8
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și aceea a lui Ioan care are loc două săptămâni mai târziu, după ce Varsanufie întrerupe definitiv contactele cu lumea, Dorotei părăsește mănăstirea - nu știm din ce motive - și se duce să întemeieze un cenobiu propriu situat, potrivit lui Ioan Moscovitul (Pajiștea duhovnicească 166), între Gaza și Maiuma. Trebuie să fi murit între 560 și 580. Într-o manieră aproape uniformă, prin intermediul manuscriselor s-a transmis o serie de paisprezece Învățături sau Instrucțiuni ale lui Dorotei, urmate de altele într-un număr și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cotidiană se distanțase. Însă liturghia, ale cărei origini trebuie căutate, așa cum am spus deja în primul volum, chiar în epoca nașterii noii religii, avea nevoie de o poezie nouă. Firește, prin „poezie” înțelegem aici „conținutul” acelor „cântări de laudă și duhovnicești” pe care chiar Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, nouă este cererea de „poezie”, nouă și destinația acesteia (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să explice, dacă e necesar, răspunsurile precedente ale lui Varsanufie unor destinatari care nu au reușit să le înțeleagă. Amîndoi, din cîte se pare fără să fie preoți, revendică și exercită dreptul de a ierta păcatele în calitatea lor de „duhovnici”, un principiu ce va fi foarte răspîndit în Biserica din Orient. în schimb, este aproape absentă - cu excepția schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriu-zisă, fapt ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste, ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceea a lui Ioan (care are loc două săptămîni mai tîrziu) și după ce Varsanufie întrerupe definitiv contactele cu lumea, Dorotei părăsește mănăstirea - nu știm din ce motive - și se duce să întemeieze o chinovie proprie situată, potrivit lui Ioan Moschus (Sivada duhovnicească 166), între Gaza și Maiuma. A murit între 560 și 580. într-o manieră aproape uniformă, prin intermediul manuscriselor s-a transmis o serie de paisprezece învățături sau Instrucțiuni ale lui Dorotei, urmate de altele, ale căror număr și ordine variază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cotidiană se distanțase. însă liturghia, ale cărei origini trebuie căutate, așa cum am spus deja în primul volum, chiar în epoca nașterii noii religii, avea nevoie de o poezie nouă. Firește, prin „poezie” înțelegem aici „conținutul” acelor „cîntări de laudă și duhovnicești” pe care însuși Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, cererea de „poezie” este nouă, destinația acesteia este nouă (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pământ”. Și aici autorul vorbește, fără nici o precizare prealabilă, despre fiara ieșită din pământ, ceea ce arată că destinatarii erau familiarizați cu Cartea lui Daniel (7,3). Trupurile neînsuflețite ale martirilor „vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor. Și din popoare, din seminții, limbi și din neamuri [păgâne] vor privi la trupurile lor trei zile și jumătate” (Apoc. 11,8). Trupurile nu vor fi, așadar, îngropate, semn de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Hrana solidă” (cibus), cea a lui Cristos‑Logosul: Lac nostrum Christum humilis est; cibus noster, idem ipse Christus aequalis Patri. Dar ce înseamnă a mărturisi că Cristos este egalul Tatălui? Înseamnă, consideră Augustin, „a‑l atinge pe Cristos cu inima, duhovnicește”, adică în cel mai profund mod cu putință (corde contingere Iesum spiritalier). A‑l cunoaște real pe Cristos înseamnă a trăi mistic experiența lui, în adâncul cel mai de taină al sufletului. Tema autenticității credinței străbate întreaga omilie, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu fiara în întregime a fost dată focului, ci numai „trupul său”. Într‑adevăr, de vreme ce „fiara” simbolizează întregul imperiu, în care există, pe de o parte, cei care trăiesc în credință, și, pe de alta, cei care săvârșesc răul - cei „duhovnicești” și cei „trupești”, după cum îi numește Scriptura de obicei - iată de ce, în același fel, [profetul] a spus că nu fiara a fost dată focului, ci numai trupul fiarei, adică cei „opaci” și cei „trupești”, cei care nu gândesc nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu fiara în întregime a fost dată focului, ci numai «trupul său». Într‑adevăr, de vreme ce «fiara» simbolizează întregul imperiu, în care există, pe de o parte, cei care trăiesc în credință, și, pe de alta, cei care săvârșesc răul - cei «duhovnicești» și cei «trupești», după cum îi numește Scriptura de obicei,- iată de ce, în același fel, [profetul] a spus că nu fiara a fost dată focului, ci numai trupul fiarei, adică cei opaci și cei trupești, cei care nu duc o viață
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un moment al eliberării, al trecerii către un repaus binemeritat. Sigur că această cezură drastică (pe care altundeva - în Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit - o consideră „a treia naștere”, căci venea după prima, „trupească”, și după a doua, „duhovnicească”, decisivă și „mântuitoare”, eliberând sufletul „dintru întunérecul și tina trupului, ca dintr-o pușcărie întunecată” [„corpul ca închisoare a sufletului” - un topos ce venea de departe]), introdusă de un agent implacabil, s-a instalat într-un moment nefericit „ales” („Adevărat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea umanității înseși, precum și la aceea a poetului. Menirea acestuia din urmă este „agitatorică” și „duhovnicească”, el trebuie să caute mântuirea prin luptă. „Eu sunt cântăreț și om serios / cetățean și tovarăș al lumii”, declară P. E începutul unui discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape/ Ca oamenii când au migrenă și vor să scape”). Pe acest fond, eul liric dă glas tot mai des unor stări de angoasă extremă. O influență ce pleacă de la argheziană Duhovnicească, de la câteva poeme ale lui Lucian Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
prin legătura nemijlocită pe care o aveau cu ierarhii locului, ele își propuneau să stabilească nuclee liturgice, social-caritabile și duhovnicești, cu scopul angrenării „tinerimii ortodoxe” într-un proiect de restaurare morală. Prin intermediul pelerinajelor, taberelor de vară, activităților sociale, al „conferințelor duhovnicești” (Sf. Ioan Casian) cu invitați de marcă din peisajul teologiei și monahismului românesc, aceste organizații au încercat să se constituie într-o alternativă realistă pentru fiecare student care, atras de credința ortodoxă, nu se regăsea în „spiritualitatea” sclerozată a bisericilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
revers, succesul binemeritat al acestor conferințe a evidențiat una dintre carențele majore ale sistemului de învățământ teologic din România. E vorba de lipsa unei apercepții pentru fenomenul duhovnicesc, în rândul majorității „cadrelor didactice”. S-ar fi cuvenit, poate, ca părinții duhovnici invitați la serile ASCOR să fi fost mai întâi chemați să conferențieze la Facultățile de Teologie, fapt care - cu mici abateri de la normă - nu s-a întâmplat. Deficiențele sistemului de învățământ teologic care, spre disperarea multor studenți, se convertește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
De ce oare foamea de cunoaștere, setea de adevăr sau patosul implicării civice sunt privite cu suspiciune, ca simptome ale unei potențiale „erezii” sau „neascultări”? Când vezi prin marile orașe pensionari nenorociți căutând o bucată de pâine prin gunoaie, se găsesc duhovnici pedanți gata să facă recomandarea de a lăsa „implicarea socială” pe seama celor „despătimiți”. Când afli, de la sursă, despre un caz de abuz sexual în care a fost implicat un preot, într-o situație clar încadrată nu doar de canoanele bisericești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
profunde, dornici să aibă experiența depășirii de sine, o chemare prietenească la privegheri de toată noaptea, cel puțin cu ocazia marilor praznice bisericești, ar fi putut fi, de asemenea, salvatoare. Cum altfel decât prin experiența unor asemenea „seri” sau „nocturne duhovnicești” am putea înțelege sensul schimbării la față întru Hristos Iisus? Cum am putea, fără aceste ruperi de ritm, să îndepărtăm pericolul omniprezent al mediocrității? Cum altfel vor înțelege tinerii abonați la discoteci - fără a-i pomeni pe consumatorii de pornografie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]