5,880 matches
-
Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de‑a valma Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului‑simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru prețul unui bilet la film. Încuiate în biroul din spatele barului din hol, în debaraua strâmtă cu pereți din lemn de brad lăcuit, stau dulapurile burdușite cu programe tipărite, facturi, liste de rezervări și fișe de pontaj. În partea de sus a hârtiilor ăstora care se fărâmă la margini scrie „Teatrul Libertatea”. Pe altele scrie „Cinema Capitol”. Pe altele: „Teatrul de Vodevil Neptun”. Pe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
binemeritată. Multe lucruri o atrăgeau în casa mătușei Anda. Corpurile de bibliotecă din lemn negru lăcuit, suple și înalte până în tavan, ce îmbrăcau mai toți pereții sufrageriei, apoi dormitorul mobilat cu un pat imens, acoperit de o cuvertură strălucitoare, un dulap ticsit de haine frumoase și o toaletă cu oglindă pe care erau împrăștiate sticluțe minuscule, rujuri sau pudriere, într-un amalgam de culori și lumini ce-i luau ochii. În această încăpere era interzis să intri. Luana pândi, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără să miște. Silueta atât de dragă sufletului ei dispăru o dată cu ultimele acorduri ale chitarei. În penultima zi de școală a primului trimestru, la îndemnul Luanei, elevii au cumpărat cadouri pentru colegul de bancă. Darurile au fost încuiate într-un dulap, la cancelarie, pentru a fi înmânate a doua zi. Dimineață, la ora opt, când trebuiau să înceapă orele, Luana nu se afla încă în clasă. Mara se agită în bancă, întrebându-se ce s-a întâmplat cu prietena ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rog să fii educată, o repezi femeia. Sigur s-a întâmplat ceva de n-a putut veni. Termină cu prostiile! Sătulă de fațadă de bun-simț, doar de dragul ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti pe covor. Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de negre presimțiri. Crezu că se întâmplase ceva rău dar răspunsul ei că erau, cu toții, bine, îl neliniști și mai tare. Luana nu-l privi nici o clipă în ochi iar în momentul în care păși pragul casei se îndreptă spre dulap și scoase hainele ei și valizele. Bărbatul se trezi depășit de situație. Pregătise masa, cu sfeșnice și lumânări aprinse, cumpărase șampanie și tort de ciocolată, pentru că în ziua aceea se împlineau șapte ani de la căsătoria lor. Se gândise încontinuu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi ascultat vreodată muzică, oricum, nu astfel de muzică, atât de neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor al valurilor sparte de stânci, care Îl potolea până când Îl cuprindea somnul. Pricepuse de ce se afla acolo. Înțelesese și că făcea parte dintre cei norocoși. Fusese adus ca să Înceapă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
funcționează! A aprins lampa de pe noptieră și a așezat deasupra ei lanterna magică. Încăperea a dispărut ca prin farmec. Pereții au pălit, iar Adam s-a trezit Într-o pădure din Europa. Un desiș de arbori cu creastă ascuțită Înghițise dulapul, iar dintre copaci s-a ivit călare un chipeș tânăr blond, alunecând peste ierburile ruginite. Deasupra peisajului se rotea cerul Însorit, auriu și dungat de nori stranii. Mai era și un castel de culoarea mierii, dar acela a fost retezat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că se Întâmplă cu el ceva neobișnuit. Nu era deloc În apele lui. Îl tulbura până și cel mai mărunt lucru: pisica albă și grasă care mieuna În fața feres trei, scârțâitul patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl irita, mersul lui șchiopătat din pricina piciorului strâmb, pielea rozulie, atât de nefirească pe fundalul peisajului verde-Închis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bazează În Întregime pe amestecul În treburile altora. Mick s-a aplecat și a atins-o pe un braț. Las o mai moale, a spus el Încetișor. — Ceva de băut? Bill s-a ridicat și s-a dus la un dulap. L-a deschis cu cheia și a dat la iveală un mic răcitor. — Perfect, eu vreau o bere, mulțumesc, a spus Mick pe un ton destins. — Cucută, te rog frumos, a spus Margaret. Bill a scos trei sticle de Budweiser
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acelui oraș așezat Între doi munți, toți cei pe care Îi Întâlnise În cale Îi aruncau priviri bănuitoare și circumspecte. În viața lui nu se simțise mai murdar. și-a căutat drum spre bucătărie, unde s-a apucat să deschidă dulapurile parcă mai mult Într-o doară, Însă tot ce a găsit a fost un borcan cu unt de arahide aproape golit și vreo câteva cutii de conserve cu ceva numit ravioli, un cuvânt care Îi rămăsese cu totul necunoscut lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Împrejur, prin camera sărac mobilată. Mai erau două scaune castron din Împletitură de ratan și un altul, de mai mici dimensiuni, pe care stătea Mick. Sub corpul lui masiv, părea un scăunel de copil. Nu se vedea nici masă, nici dulap, nimic unde s-ar fi putut aranja feluritele obiecte răspândite la-ntâmplare pe toată podeaua, de parcă trecuseră pe-acolo niște hoți nepricepuți. Erau două perechi de teniși, o rachetă de badminton și trei fluturași rupți, dosare, tenculețe de cărți, un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată de peretele băii, pregătită pentru o eventuală expulzie, îi tremurau picioarele, fața deshidratată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa familiei Alexe arătau ca după un cataclism natural. Teancuri de cărți, ziare, scaune răsturnate acoperite cu hârtie de sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem curățenie, o lămuri Alexe, care, vitregit de biroul său imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o luminozitate frapantă, ca o explozie. O masă lungă, enormă cu câte un scaun cu spetează înaltă la capete, o banchetă ovală, plușată, foarte comodă, ferestre mari sub care se aflau un aragaz electric, unul cu gaz metan, un congelator, dulapuri suspendate prin geamul cărora puteau urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana se mișca de acolo, acolo cu o dezinvoltură controlată, parcă ocupase de când lumea spațiile acelea. Bănuia că o frapează pe Carmina și gândul parcă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cameră mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în care pășise peste prag, își spusese sieși că totul era nemaipomenit de normal, gura sobei în jarul căreia se zvârcoleau câteva lemne, calendarul religios, dulapul cu vase, tăcerea dintre cei doi soți preocupați de problemele lor mărunte. În definitiv așa e în viață și viață însemna și ceea ce era în jur. Încurajându-se astfel, a dat drumul spectacolului. S-a arătat plină de spirit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus cu un fel de patetism: Mă bucur foarte mult pentru voi. Ochii îi înotau în lacrimi. S-a dat din calea lor și i-a poftit în casă. I-a instalat în holul mare pe fotolii. A scos din dulap paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau, se arătau și ei veseli, dar era și ceva artificios în manifestările lor. Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a dus! Și mă întreb cum a putut copchila asta a mea să se ducă în casa aia, printre mobilele plătite de alta, să se lăfăiască în lenjeria alteia, ca și cum totul i s-ar cuveni, să scotocească prin sertare, prin dulapuri, eu cred, Dumnezeule, că ea nu are suflet. Înțelegeam dacă ar mai fi fost căsătorită, dacă ar fi fost fată bătrână, da, în lipsă de altceva te duci, te arunci în necunoscut, dar ea, fata mea, de ce s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gol, un vid interior creștea, îi presa toracele. Mă duc să fac o cafea, spuse Carmina și dispăru din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale și anunța triumfător atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea sentimentul de prospețime, de tinerețe, voia să trăiască de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]