700 matches
-
în bucătărie pentru a prepara un ceai. Serbarea camerunezilor este pe sfârșite, iar participanții au aerul de a se certa între ei. Gesticulează larg, vorbesc tare și sacadat, așa cum doar africanii sunt capabili să o facă. Extrem de simpatici. M-am dumirit, făceau politică. Reportajul de pe TV5 dedicat lui Paul Bocuse, marele "papă" al bucătăriei franceze, se termină en beauté cu un cadru în care Maestrul lucrează intens la un desert sofisticat pe bază de ciocolată. Deasupra capului are o inscripție mare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
amintesc că în anul acela nu aveam porc, deci, casa porcului, ”cocina”, era amenajată pentru joacă. Pe podea, erau ghijele de porumb scoase din saltele, peste care era pusă o pătură. Peidy scoate cutia de chibrituri și până să mă dumiresc ce face cocina a luat foc. Deasupra și lateral erau cotețele pentru iepuri. Spiritul și curajul surorii mele, care cu aptitudine de adevărat pompier, ne-a scăpat de necazuri. Iepurii au tras doar o sperietură. Putea ieși un dezastru dacă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dacă nu cumva teama de moarte este cea care dă sens vieții fiecăruia dintre noi. Faptul că ești o ființă muritoare, conștientă că ai la dispoziție un interval de timp atât de scurt să-ți orânduiești viața și să te dumirești ce-i cu tine, îți cam grăbește deciziile și acțiunile. Teama de moarte este inseparabilă de ideea de Dumnezeu, de zbaterile noastre morale, de dorința de a ne descărca mințile pe hard-diskurile distopiilor memetice, de vanitățile fiecăruia dintre noi, dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să ne prezinte, utilizând toate mijlocele electronice de comunicare, avantajele și viitorul de aur pentru Roșia Montană, dacă se vor aproba toate documentele și autorizațiile în vederea începerii activităților de exploatare a resurselor aurifere de către compania ,,Gold Corporation”. Abia acum ne dumirim, de ce am fost invitați în această sală, fără să știm ce se va petrece aici. După un timp de proiecții pe ecran cu imagini ale proiectului acestei companii, intercalate cu alte povești ademenitoare, în încercarea de a ne convinge cât
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pagubă, aruncîndu-mi din cînd în cînd cîte o privire de parcă ar fi vrut să vadă dacă mai sînt prezent după atîta discuție. Era ora două noaptea, într-o sîmbătă, discutam de nu știu cîte ore, și eu încă nu mă dumiream ce vrea regizorul. M-am ridicat din scaunul din fața biroului directorului, scaun în care ședeam de obicei la fiecare discuție, multe din discuții rămînînd pentru mine marile mele lecții de teatru. M-am ridicat convins, la fel ca toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trei zile vă caut! Lucrarea trebuia să fie gata! Un moment, spune pe un ton mai jos femeia. Stația de separare ați spus? Da, răspund eu, impunîndu-mi să fiu calm. Aa, cred că-i vorba de montajul la separator, se dumirește femeia, după ce o aud răsfoind niște hîrtii. Da, da, așa i se spune în limbaj prescurtat: separator. Mîine dimineață, la șase, voi fi cu sudorii și cu mecanicii acolo. Să fiți și dumneavoastră. Mai bine veniți azi și vedeți despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Azi, spre exemplu. Șapte jumătate. Da... șapte jumătate. Vedem noi. Bagă mîna sub birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Condica de prezență și tovarășul Ștefănescu! ordonă inginerul-șef. Da, răspunde secretara, închizînd ușa. Aaaa..., mă dumiresc eu, a avut autobuzul pană de motor și-am ajuns la poartă după șapte jumătate. Vedem noi. Dacă în condică ora sosirii e trecută tot "normal", cu mîna mea îți semnez retrogradarea! Don Șef intră în birou după ce bate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plecat de urgență la Combinatul Chimic "Valea Brândușelor", unde s-a produs o avarie; nu cred că se întoarce devreme. Poate deseară, pe la șase-șapte... Spun un "mulțumesc!" scurt și ies la fel de sigur cum am intrat, înainte ca secretara să se dumirească de prezența mea și să mă întrebe cine sînt și ce caut. Cobor, las portarului biletul pe care mi l-a dat la intrare, îl aud spunîndu-mi că trebuia semnat, dar eu ridic din umeri și ies, căscînd îndelung sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar am rămas cu dragostea pentru teatru... Ia te uită! rămîn eu perplex. Brîndușa m-a lăudat în fața acestei femei... Și zici că ți-a vorbit frumos despre mine? o întreb. Foarte! Foarte frumos mi-a vorbit. Mda..., murmur eu, dumirindu-mă. Brîndușa ți-a vorbit frumos despre mine, dar nu despre mine ca om ori ca autor dramatic. Ea ți-a vorbit frumos despre "Mihai Vlădeanu, angajatul combinatului nostru", vorba lui Eminescu: "Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
douăzeci și două, separatorul va funcționa normal. Cîteva secunde, aproape un minut, vorbele mele au rămas neînțelese. Nimeni nu a reacționat în vreun un fel. Au continuat toți să se uite în agende ori aiurea. Un moment..., încearcă să se dumirească directorul general. Ce spuneați? La ora zece, la noapte, separatorul va funcționa, repet eu. Deci e-adevărat, arată directorul cu privirea spre Tamara, aveai soluția... Ți-a plăcut doar să faci așa... teatru. Las' că știm noi! Dacă știți, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
amabilă cu mine. Mă ține la discuții interminabile, în fața unei cafele, discuții începute cu producția curentă și terminate cu ultimele cărți apărute în librărie și ultimele filme din oraș. Un timp am crezut că-mi face curte, dar m-am dumirit destul de repede: cînd ajungeam la literatură, aducea imediat vorba de tine. Pe ocolite, prin mine, voia să te cunoască: ce-ai mai scris, unde stai, cum stai, de ce așa și nu altfel, parcă eu aș fi fost tutorele tău, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
amiciție, Mihai Drăgan P.S. Mă bucur foarte mult că s-a publicat articolul fratelui meu. </citation> (13) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”4 feb[ruarie] 1967”> Dragă domnule Călin, Am citit cu bucurie rîndurile tale și m-am dumirit asupra unor lucruri privitoare la articolul meu care era să fie dat numai dacă nu trimetea Baky (pentru poet am o stimă deosebită!) prețioasele sale însemnări (ai văzut opinia Gazetei) . Mă resemnez deoarece Vasile și Cîrneci aveau, probabil, să și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
era încredințată... Trece o perioadă foarte agitată, apoi totul se desfășoară fără alte evenimente. Mă fixez într-o stație la mijloc și de aici controlam sectorul atât cât puteam. Eram cunoscut printre localnici, majoritatea români moldoveni, care, după ce s-au dumirit asupra comportării mele au început să-mi ceară să le rezolv unele probleme personale. Oamenii aceștia veneau la mine și-mi spuneau „ofițerul nostru”. În august 1942 plec în concediu și sunt înlocuit la comandă de altcineva. Cum am revenit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai inedită tabără la care am participat vreodată, dar nici nu mă așteptam să fie altfel, cunoscând-o pe Doamna Vâlcii. Și cum numai ei i se putea întâmpla una ca asta, abia în ultimele două zile participanții s-au dumirit ca cea care și-a pus casa la dispoziție și sufletul pe tavă, cea care a conceput și organizat totul, cea care a convins lumea și a sensibilizat oficialitățile, tocmai ea, Ecaterina Popa, zisă Tina, a rămas fără răsplată, toate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Aveți voi cenuș de coliba?! Aveți?!... Ei, vezi? N-aveți! Noi avem!" m-am grozăvit eu. El nu înțelegea sau se făcea că nu pricepe. "Cenuș, bree! Cenușă!!", i-am răcnit în ureche. "Aaaa!... Cenere!... Cenuso. Întelego! Capisco!" s-a dumirit el. "Sei tranquillo, am adăugat eu cu bruma mea de taliană, o să aveți și voi cenere... A Roma!... A Veneția!... Cenere de palazzo! Cenere de cattedrale! Cenere universita! De toate o să aveți! Memento Constantinopole, Serenissime!" Mascalzzoni a capisco subito. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea față cu turcii înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am dumirit unde stă viclenia. De luni și luni îi chem! Strig! Îi rog! De luni și luni, se tot adună, plimbă sabia ceea prin iarmaroace de-a ruginit cu sângele de găină pe ea. Și iată: 25 iulie! În schimb, adaugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tare îmi plăceau pe atunci domnișoarele „superioare”, „aristocrate”...). Am remarcat-o și m-am ținut după ea până ce a intrat pe poarta acelei case de pe colț, fără etaj, dar plăcută la înfățișare, bine zidită, o casă de oameni cu stare. Dumirindu-mă că locuiește acolo, a doua zi m-am și prezentat în stația de tramvai mai sus amintită și am început, răbdător, să aștept. În zilele următoare, la fel. Plecam de dimineață de acasă, ca și cum m-aș fi dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cutremurul membrelor, să-și lingă rănile și să se vaiete discret de durere. Somnul se capătă mai ieftin decât hrana și deocamdată i-e mai trebuincios; truditul trup se încolăcește binișor, închide ochii triști și adoarme oftând greu din afund”. Dumirit acum de ce îl citea pe Caragiale și ce anume citea din el, închid volumul și îl depun înapoi pe bancă, fără nici un comentariu. — Cât mai rămâi în spital? — Nu știu. Boala mea... Apropo, ți-au spus de ce anume suferi, ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris neinteligibil și căruia îi revine rolul de a se dumiri, de a prinde firul. Își va aduce vag aminte că în După-amiaza de sâmbătă a citit ceva despre doi frați care merg voioși la film și va deduce că și aceste file aparțin lui V.Cr. Nu va mai fi apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urechea? Încep să mă cred foarte important! Ce-i curios că "Italia" mai apare în alte două înregistrări, chemările fiind în realitate nu din Italia, țară membră NATO, deci periculoasă, ci, așa cum am explicat mai sus, și cum s-au dumirit în final și "cooperatorii", din Chile. UM 0639/612 Strict secret IEȘIRE exemplar unic Nr. D/00/921011 UM 0625/572/SM Data 15.05.1987 La adresa dvs. nr. D/00/167262 din 14 mai 87 comunicăm că: în ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ruși”. Singura amintire vie despre momentul morții primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare, fiindcă a trebuit să fac de gardă la portretul îndoliat al Tovarășului. Venirea lui Ceaușescu drept succesor nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi reține vaga memorie a acelor timpuri este că în primii doi-trei ani lumea se bucura că n-o ia spre ruși și că e tânăr. Doar mama și prietenele ei îl înjurau pentru un lucru
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Marelui nostru Stat Major, pff! pff!". În cele din urmă, l-am informat direct pe Regele Carol, care nu reținea din sugestiile lui Massow decît judecata despre slăbiciunile armatei noastre, jignitoare pentru orgoliul său, și astfel nu reușeam să mă dumiresc. A fost nevoie de războiul din 1914 pentru ca demersurile colonelului Massow la Sofia, coroborate cu cele pe care le voi relata mai departe, făcute pe lîngă mine la Roma de ambasadorul Germaniei, Flotow și mai ales revelațiile lui Nehliudov să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ț ărmurile compromise pentru veșnicie de acest meci trucat. Iar Jean-Paul-Mitique Sartre va supralicita existențialismul cu un zîmbet meridional 100%, fără nici o urmă scandinavă în el. Ne va convinge că viața înseamnă interes, iar noi vom depune eforturi să ne dumirim că încă n-am murit. iunie 2004 Chelul și scufia de milioane David Beckham va primi 50 de milioane de euro de la un producător de produse pentru bărbierit, urmînd să stea cinci ani ras pe cap. Ban la ban trage
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
decât ar fi dispusă să recunoască cultura tiparului de astăzi. Cu privire la acest aspect, cronica ceyloneză Mahăvaṁsa consemnează: „Cei mai învățați călugări transmiteau prin viu grai, din generație în generație, textul și comentariul la cele trei Pițakas; dar când s-au dumirit că oamenii se îndepărtau de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-au scris în cărți”. Scrierile în dialectul păli care alcătuiesc canonul buddhismului timpuriu, Tipițaka, sunt împărțite în trei secțiuni: Vinaya-Pițaka
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
spunînd că fiecare din cei strigați să facă trei pași în față. Ironie, numele meu figura printre ultimele. Am făcut, firește, pașii, după care am privit în stînga, în dreapta și peste umăr la cei rămași în spate încercînd să mă dumiresc asupra criteriilor acestei împărțiri. Elevi buni și foarte buni la învățătură și instrucție erau și într-un grup, și în celălalt. La terminarea tabelului, cei din față devenisem de două ori mai numeroși. Prin ordinul ministrului eram avansați sublocotenenți și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]