1,127 matches
-
eimi (LXX) Această expresie solemnă, pe care Evanghelia după Ioan o pune de patru ori în gură lui Isus (8,24. 58; 13,19; 18,5), se inspiră din aceste pasaje, dar semnificația ei acolo este alta: să-i proclame dumnezeirea. 3.1.4. Veșnic 3.1.4.1. ’Ql ‘Äl"m: „Dumnezeul cel veșnic” (SC, Blaj, G-R, BS, C); „Dumnezeu-Cel-Veșnic” (BVA); theòs aiÀvios (LXX); „Deus aeternus” (Vg); „Dieu d’éternité” (BJ); „the Everlasting God” (RSV). Acest nume este alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la fel, ho theòs Abraàm kaì Isaàk kaì IakÀb, ho theòs tÄÎn patérÄn hQmÄÎn, „Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri”, în Fapte 3,13. 3.2.1.1.2. tò thežon/ hQ theótQs: „dumnezeirea” (toate traducerile românești); „divinus” (Fp 17,29), „divinitas” (Col 2,9) (Vg); „la divinité” (BJ); „the Deity” (Fp 17,29), „deity” (Col 2,9) (RSV). Primul dintre aceste nume abstracte este un adjectiv substantivat de la thežos, a, on, „dumnezeiesc”. Apare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2,9
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2,9: „În El șHristosț locuiește toată plinătatea dumnezeirii (pan tò plerÄma tQÎs theótQtos)”. Aceste texte manifestă o puternică influență greacă: atât Cartea Înțelepciunii, cât și discursul și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2,9: „În El șHristosț locuiește toată plinătatea dumnezeirii (pan tò plerÄma tQÎs theótQtos)”. Aceste texte manifestă o puternică influență greacă: atât Cartea Înțelepciunii, cât și discursul și scrisoarea lui Pavel se adresau unui public de cultură grecească. 3.2.1.1.3. (ho) kýrios: „Domnul” (toate traducerile românești
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
gQÎs... (Mt 11,25b): „...Te preamăresc Tata, Stăpâne al cerului și al pământului”... (t.n.) Dar, în majoritatea cazurilor, acest nume, în sens de YHWH, îi este dat lui Isus, în special după înviere, ca o expresie a credinței în dumnezeirea lui244. Interdicția de vocabular din iudaismul post-exilic cu privire la numele YHWH a dus la înlocuirea lui nu numai cu ’A:Än"y/ Kýrios, dar și cu metonimii precum „numele”, „slavă”, „puterea”, „mărirea”, „cerul”, sau epitete de tipul „Cel binecuvântat”, si aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al pământului” (Mt 11, 25); ho pater mou, „Tatăl meu”; însă, cel mai adesea, pur și simplu ho pater; ucenicii sunt îndemnați să i se adreseze și ei cu Páter hQmÄÎn, „Tatăl nostru”. Cand, în Evanghelia după Ioan, Isus își afirmă dumnezeirea, el folosește acest nume: EgÄî kaiÙ ho patgr hén esmén, „Eu și Tatăl una suntem” (În 10,30); en emoì ho pater kagÄî en tÄÎi patrí, „Tatăl este în mine și eu în Tatăl” (În 10, 39); ho heÄrakÄîs emè
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tò pne¤mă to¤ hyio¤ eis tàs kardías hQmÄÎn krăzon: abba ho pater (Gal 4,6): „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inima Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte” este termenul și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceea, înfăptuitorul ei nu poate fi decât Dumnezeu, prin Fiul său, Isus Hristos. Semnificații de bază: cel care îl scăpa pe om de rău, de păcat și de osânda. 3.2.2. Nume hristice 3.2.2.1. Nume referitoare la dumnezeire 3.2.2.1.1. (ho) theós Îi este aplicat lui Hristos doar de patru ori în întreg Noul Testament, a patra oară fiind nume predicativ: - ho kýriós mou kaì ho theós mou („Domnul meu și Dumnezeul meu!”) exclama Toma (În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
transferat numele personal YHWH/’A:Än"y, dar și pe acela de ’A:Än, „Stăpân”, îi este aplicat lui Hristos de prima generație de creștini mai întâi că nume predicativ, în cea mai veche mărturisire de credință care îi proclama dumnezeirea (1), ajungând apoi să-i fie rezervat cvasi-exclusiv lui (2). Iată câteva exemple (din foarte multe) aparținând celor două faze: (1) asphalÄÎs oón ginÄskétÄ pas ožkos IsraQl hóti kaì kýrion autòn kaì christòn epoíQsen ho theòs to¤ton tòn IQso
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ónoma: „Numele”. În Vechiul Testament, h"ššem / tò ónoma este rezultatul aceleiași interdicții de vocabular statornicite în iudaismul postexilic că și în cazul lui ’A:Änai/kýrios. În Noul Testament este reflexul unei obișnuințe ce interacționează cu mărturisirea de credință creștină privind dumnezeirea lui Hristos, fiindcă aici „Numele” se referă mult mai des la Hristos decât la „Dumnezeu-Tatăl”. Există doar trei locuri în care are o întrebuințare absolută: - ...katQxiÀthQsan hypèr to¤ onómatos atimasthQÎnai (Fp 5,41b): „...s-au învrednicit să sufere ocara pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce vine” (BS, C); „qui est et qui erat et qui venturus est” (Vg); „Îl est, Îl était et Îl vient” (BJ); „who is and who was and who is to come” (RSV). Am aratat cum mărturisirea de credință privind dumnezeirea lui Isus Hristos se exprimă în Noul Testament aplicându-i-se numelui divin Kýrios. În Apocalips, acest procedeu se aplică și în privința altor nume. Expresia apare prima dată în Ap 1,4, despre Dumnezeu-Tatăl284, apoi, la 1,8, este proclamata de Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prima dată în Ap 1,4, despre Dumnezeu-Tatăl284, apoi, la 1,8, este proclamata de Isus despre sine și i se adaugă încă un nume, ho pantokrátÄr. La 4,8, 11,7 și 16,5 o întâlnim în imnuri adresate dumnezeirii în general. Semnificații de bază: existent dintotdeauna și care urmează să vină. 3.2.2.6.4. tò Alpha kaì tò Ä méga: „Alfa și omega”. Contexte: EgÀ eimi tò Alpha kaì tò Ä méga, légei kýrios ho theòs ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este sfânt: „Duhul tău cel sfânt (ruaƒ qadeška, LXX: tò pne¤mă tò hágión sou) nu-l lua de la mine”, spune psalmistul (Ps 51,13). În Noul Testament, este o persoană distinctă, desi nedespărțita, de „Tatăl” și de „Fiul”, în unică dumnezeire trinitara. În Faptele Apostolilor, unde este personaj central, jucând, în maniera proprie, rolul lui Isus din Evanghelii, precum și în Apocalips, este numit cel mai adesea pur și simplu tò pne¤mă (de ex. Fp 2,4; 10,19; 11,12
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru oameni. Epistola către români vorbește de vinovăția păgânilor, care ar fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar niciodată În fața semenilor din comunitatea În care trăiesc. Metafizicile de acest tip te deconectează de responsabilitatea În fața semenilor, cu pretenția că, În mod privilegiat, unii trebuie să dea seama moral doar În fața Domnului (și, te Întrebi, ce idee de dumnezeire pretindeau acești oameni că au?!). * * * Cu toată gravitatea analizării unor abordări antiumaniste, precum și a consecințelor acestora, prezente din plin În tema cărții, demersul intelectual al Mariei Bucur se sustrage oricărui stil inchizitorial, simplificărilor, etichetărilor, logicii dihotomice, tipului de dispute atât
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la odihnă, răsăritul și apusul soarelui, unduirea lanului de grâu, cerul unei dimineți de vară, câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe ape, o aud. Dibuitoare mâna s-atingă pe aproape/ Pe Dumnezeu, mireasmă plutind pe flori, pe ape...” - Dorință. Pentru eul liric, vara este o copilă, iar sosirea toamnei echivalează cu iubirea pierdută. Deși la
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
demn de pana lui Al. Vlahuță, cultivându-se „claritatea” și forma impecabilă tehnic. Dar autorul face parte din generația de după Arghezi și Blaga. De aceea, poezia sa de factură clasică este traversată de întrebări asupra existenței, a morții și a dumnezeirii. Într-un poem antologic, Ceramică, elaborat înaintea plecării din țară, S. dă expresie unui sentiment neliniștitor al încarcerării, simbolizat de o „pasăre de smalț”. În emigrație versurile în limba franceză adaugă o nouă coardă, cea a dorului de acasă, poetul
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
spiritului. Urmând exemplul lui Isus și al apostolilor, cei care au credință adevărată reușesc să învie efectiv pe cei morți. Pe de altă parte, aceste învieri nu se pot produce decât în împrejurări excepționale. Minunea reprezintă o țâșnire a tainei dumnezeirii în trama cotidianului, o descoperire la lumina zilei a acelui mysterium tremendum et fascinans. Prin concepția lor, ereticii banalizează acest fapt extraordinar, transformându‑l în simplu „exercițiu spiritual” pe care fiecare ar putea și ar trebui să‑l practice în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o femeie necurată și va fi născut în chip viclean de o fecioară. Dumnezeul nostru ni s‑a arătat după firea trupului nostru, pe care el însuși l‑a țesut pentru Adam
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o femeie necurată, va fi născut în chip viclean de o fecioară. Dumnezeul nostru ni s‑a arătat după firea trupului nostru, pe care el însuși l‑a țesut pentru Adam și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unul‑născut, a împărțit sfinților profeți, sfinților apostoli si altor sfinți harismele Preasfântului Duh, și cum, prin întruparea Sa, a conferit naturii noi pe care a îmbrăcat‑o nu un har parțial, ci, cum spune apostolul, a binevoit ca întreaga dumnezeire să locuiască această natură, tot astfel diavolul nu a pus toate „formele” răutății sale în oamenii pe care i‑a putut odinioară convinge să se facă artizani ai răului, ci atunci când se va uni cu Anticristul, va dezvălui, prin acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa: Contra lui Marcel și Despre teologia bisericească. În 345, episcopii orientali condamnă învățăturile neortodoxe ale lui Marcel și ale discipolilor săi în acești termeni: „Discipolii lui Marcel și Fotie, amândoi din Ancira Galatei, resping subzistența eternă a lui Cristos, dumnezeirea sa și împărăția sa veșnică, sub pretextul păstrării unității divine, asemănându‑se în această privință iudeilor” (Macrostih, art. 6, apud. Ch. Kannengiesser, „Marcel d’Ancyre”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancien, vol. II, p. 1536). 2. „Marcellus of Ancyra, a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în care cred că putem vedea un profesor al școlii de la Putna - traduce în slavonește, în 1581, îndemnat de Eustatie, fost episcop al Romanului, o pravilă (Pravila ritorului Lucaci sau Pravila de la Putna) și o copiază împreună cu un Cuvânt despre dumnezeire (ms. sl. nr. 692 B.A.R.)200. Lucaci îi adaugă anumite prevederi (foarte severe) luate din culegerile juridice bizantine (din grecește, deci), îngăduindu-și chiar să introducă în - duh reformat - și unele interpretări personale. Pentru a completa seria tălmăcirilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bătrânéțele ajungându-o, iar mai mult gréle boale, cum zic, s-au pristăvit” 540. Boala a fost cauza - ajunsă până la știința lui Grigore Ureche - care i-a curmat firul vieții Doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpușneanu, „femeie destoinică, înțeleaptă cu dumnezeire, milostivă și la toate bunătățile plecată” (veritabil elogiu postfunerar, plasat într-un context lipsit de obișnuita imprecizie): „ Și au domnit cu fiu-său [Bogdan al IV-lea] dinpreună 2 ani și 9 luni, și asuprind-o boala, au mers și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]