1,931 matches
-
se Împiedică, căzu și primi gol. Fata făcu câțiva pași pe malul apei și se apropie indecisă. Era Înaltă, zveltă, cu șoldurile Înguste și fesele subliniate generos de costumul de baie, tari ca o piersică necoaptă. Ațele bikinilor desenau o dună Întunecată pe pielea bronzată. Lăsă valul să-i mângâie picioarele. Se Întoarse pentru a-și chema prietenele, care Însă nu o urmară. Sări pentru a evita picăturile de apă. Antonio observă că sânii Îi erau prea strânși În cupele sutienului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picioarele în apă până când s-au înmuiat și s-au făcut mai moi și mai albe decât fuseseră vreodată. În lumina lunii, urmăream frunzele care se duceau la vale până când le pierdeam din vedere. Eram vrăjită de unduirile apei deasupra dunelor de nisip și aproape adormisem când am auzit voci în jurul meu. În susul apei, am văzut două arătări care se mișcau cam pe la mijlocul râului. O clipă m-am gândit că sunt poate spiritele apei sau niște monștri care veneau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai surprinzătoare cu cât pare să-și găsească reperele În afara oricăror reguli prestabilite, pe simpla bază a inițiativelor individuale convergente. Oricum, În acești termeni formulase Bruno introducerea la un articol În care făcea sinteza celor două săptămâni de vacanță, intitulat „DUNELE DE LA MARSEILLAN-PLAJĂ: PENTRU O ESTETICĂ A BUNĂVOINȚEI.” Puțin a lipsit ca articolul să fie publicat de revista Esprit. „Ceea ce frapează În primul rând la Cap d’Agde, nota Bruno, e coexistența unor locuri de consum banale, absolut analoage celor Întâlnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de altfel rezervată scăldatului În familie, precum și jocurilor sportive (wind-surf, badminton, parapantă). E o convenție tacită, explică Rudi, ca perechile dornice de o experiență libertină să se Întâlnească În partea estică a plajei, dincolo de chioșcul cu băuturi răcoritoare din Marseillan. Dunele, consolidate cu palisade, formează acolo un dâmb. Din vârful acestuia, vezi Într-o parte plaja, care coboară lin spre mare, iar În cealaltă parte o zonă mai accidentată, formată din dune și tăpșane pe care, din loc În loc, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a plajei, dincolo de chioșcul cu băuturi răcoritoare din Marseillan. Dunele, consolidate cu palisade, formează acolo un dâmb. Din vârful acestuia, vezi Într-o parte plaja, care coboară lin spre mare, iar În cealaltă parte o zonă mai accidentată, formată din dune și tăpșane pe care, din loc În loc, s-au plantat boscheți de stejar cu frunză persistentă. S-au oprit În partea dinspre plajă, chiar lângă dune. Vreo două sute de cupluri erau concentrate acolo Într-un spațiu restrâns. Câțiva bărbați singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coboară lin spre mare, iar În cealaltă parte o zonă mai accidentată, formată din dune și tăpșane pe care, din loc În loc, s-au plantat boscheți de stejar cu frunză persistentă. S-au oprit În partea dinspre plajă, chiar lângă dune. Vreo două sute de cupluri erau concentrate acolo Într-un spațiu restrâns. Câțiva bărbați singuri se instalaseră În mijlocul cuplurilor; alții patrulau pe linia dunelor, supraveghind pe rând cele două direcții. „În cele două săptămâni cât a durat sejurul nostru, am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au plantat boscheți de stejar cu frunză persistentă. S-au oprit În partea dinspre plajă, chiar lângă dune. Vreo două sute de cupluri erau concentrate acolo Într-un spațiu restrâns. Câțiva bărbați singuri se instalaseră În mijlocul cuplurilor; alții patrulau pe linia dunelor, supraveghind pe rând cele două direcții. „În cele două săptămâni cât a durat sejurul nostru, am mers pe această plajă În fiecare după-amiază, continua Bruno În articolul său. Firește, suntem muritori, ne gândim la moarte, și e posibil să judecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cât a durat sejurul nostru, am mers pe această plajă În fiecare după-amiază, continua Bruno În articolul său. Firește, suntem muritori, ne gândim la moarte, și e posibil să judecăm cu asprime plăcerile omenești. Dar În măsura În care respingem această atitudine extremistă, dunele de la Marseillan-Plage constituie - așa cum voi Încerca să demonstrez - locul unei inițiative umaniste ce-și propune să sporească la maximum plăcerea fiecăruia, fără a-i provoca nimănui suferințe morale insuportabile. Plăcerea sexuală (cea mai vie din câte cunoaște ființa umană) depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce pot declanșa În hipotalamus o puternică emisie de endorfine. Peste acest sistem simplu, În neocortex s-a suprapus, prin succesiunea generațiilor culturale, o structură mentală mai complexă ce face apel la fantasme și (În special la femei) la iubire. Dunele de la Marseillan-Plage - asta cel puțin este ipoteza mea - nu trebuie considerate ca fiind locul unei exacerbări aberante a fantasmelor, ci dimpotrivă, ca un dispozitiv de reechilibrare a mizelor sexuale, ca suportul geografic al unei tentative de revenire la normal - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fantasmelor, ci dimpotrivă, ca un dispozitiv de reechilibrare a mizelor sexuale, ca suportul geografic al unei tentative de revenire la normal - pe baza, În primul rând, a unui principiu de bunăvoință. Concret, fiecare din cuplurile reunite În spațiul dintre dune și mare poate lua inițiativa unor contacte sexuale publice; adesea, femeia Își masturbează sau Își suge partenerul, adesea, de asemeni, bărbatul Îi Întoarce mângâierile. Cuplurile vecine Îi observă cu multă atenție, se apropie să privească mai bine, apoi, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să refuze o relație nedorită, Își arată voința cu un simplu gest al capului - provocând imediat, la bărbat, scuze ceremonioase și aproape comice. Extrema urbanitate a participanților masculini pare și mai frapantă când te aventurezi spre interiorul zonei, dincolo de linia dunelor. Într-adevăr, această zonă e de regulă rezervată amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici, germenul inițial Îl constituie un cuplu care practică un contact intim - adesea o felație. Curând, cei doi parteneri sunt Înconjurați de zece-douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ori să fie penetrată de alți bărbați. Ei vin atunci pe rând, fără prea mare grabă. Când ea vrea să se oprească, ajunge de asemenea un simplu gest. Nu se schimbă nici un cuvânt; se aude clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după toate aparențele, fusese lăsat să iasă pentru această ocazie. — Deci mama e pe moarte..., i-o reteză Michel, dornic să revină la subiect. — Absolut! La Cap d’Agde e la fel, se pare că au interzis accesul În zona dunelor. Hotărârea s-a luat la presiunile Societății de protecție a litoralului, care e În mâna ecologiștilor. Bieții oameni nu făceau nimic rău, doar niște orgii galante; se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Tatăl va fi copil de țâță pe lângă voi. Uite... Ca să nu crezi că vorbesc În vânt... Deșertul! - Întinse el mâna spre Miazăzi. Soarele scosese creștetul din pământ. Gerul Începea să se Înmoaie. În fața noastră, cât vedeai cu ochii, se Întindeau dune de nisip galben și roșu, unduindu-se peste coline și dealuri. Cât despre lumină, ziceai că nu iese din soare, ci chiar din adâncul nisipului. - Eh, mare Încredere am În tine, măi Krog, măi, căci altfel nu te aduceam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de apă rece. Era ea cam sărată, dar Aban ne spuse că o s-o sorbim În deșert mai abitir decât cea mai bună apă pe care am băut-o vreodată. Am mai mers o vreme, trecând peste un șir de dune Înainte ca soarele să apuce să dogorească și am ajuns la poalele unei stânci, sub o scobitură uriașă sub care era mereu umbră. Erau și niște smocuri de iarbă pe acolo, amestecate cu câteva tufe de ciulini. Ne-am Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ierburile lui care aduceau somnul și ne-am culcat. Ziua Începuse să se micșoreze. Când soarele prinse să coboare, strânserăm casa din piei și ne pregătirăm de plecare. Aban ne scoase de sub stânca scobită și ne urcă până pe culmea unei dune. Se Înnoptase deja. - Ia-te după Leul Adormit, ține Pruncul mereu deasupra creștetului, Îmi mai spuse Aban, și vei ajunge pe tărâmul Dogonilor. Dar dacă veți fi băut jumătate din burțile astea de apă și nu veți vedea capătul deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci un gest pe care nu-l mai văzusem nicicând: Îmi strânse palma Într-a lui, cu putere. Apoi le făcu semn alor săi și făcură cale Întoarsă, fără să mai privească Îndărăt. 22. Am mers nopți În șir peste dune. Enkim și cu mine făceam potecă pe rând pentru Runa - când afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită. De cum se crăpa de ziuă, căutam un bolovan mai mare ca să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căutam un bolovan mai mare ca să ne dea umbră, ne ridicam la adăpostul său casa din piei, beam din licoarea lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai cu ochii, erau numai valuri de nisip peste care ne târam noaptea pentru ca Înainte de răsăritul soarelui să săpăm o groapă cât mai adâncă În care să ne ridicăm casa din piei. Într-o bună zi, după ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochii, erau numai valuri de nisip peste care ne târam noaptea pentru ca Înainte de răsăritul soarelui să săpăm o groapă cât mai adâncă În care să ne ridicăm casa din piei. Într-o bună zi, după ce-am poposit pe o dună mai Înaltă, am zărit la mare depărtare un pâlc de copaci pirpirii și un luciu de apă firavă, strecurându-se prin pâcla strălucitoare a zorilor. Am ațintit una dintre sulițe cu vârful către apa aceea și ne-am hotărât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, când să se crape de ziuă, am chiuit toți trei, trezindu-l și pe micuțul Unu care se apucă să plângă. În fața noastră se mai Întindea doar o mică bucată de povârniș molcom Înainte să ajungem pe culmea unei dune. Nu ne-am mai oprit, așa cum ne era obiceiul, ca să săpăm groapa pentru casa din piei și am făcut ultimii pași În fugă. Am ajuns pe culme. Ce-ai făcut, Tată, cu noi? - dincolo, se Întindeau alte și alte dune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dune. Nu ne-am mai oprit, așa cum ne era obiceiul, ca să săpăm groapa pentru casa din piei și am făcut ultimii pași În fugă. Am ajuns pe culme. Ce-ai făcut, Tată, cu noi? - dincolo, se Întindeau alte și alte dune, iar pâlcul de copaci și apa erau tot acolo unde le văzusem și cu o zi mai devreme, dacă nu cumva mai departe. - Cum ai făcut asta, Tată? am Întrebat În șoaptă. Cum? În ziua aceea a fost cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o pâclă. Apoi s-a auzit un vuiet surd și nisipul a Început să ne joace sub picioare. - Cutremur, a răcnit Enkim. Of, of - n-am avut noi norocul ăla! În clipa următoare, s-a pornit un vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza firelor mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În vreo apă care curge mereu, de-mi luase culoarea În halul ăsta. Mda. Las’ că le arăt eu... M-am uitat În jur. Eram, Într-adevăr, pe o apă care curgea mereu. Undeva În spate, departe, Încă se zăreau dunele nesfârșite dar pe mal apăruseră deja primii copaci. I-am lăsat să mai râdă nițel, după care, deodată am Întrebat, cu glasul Tatălui: - Ce e cu Unu? Tăcură cu toții, pe loc, dar căpetenia lor abia dacă Înclină capul. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și murdară. În schimb, televizorul funcționa bine, și totuși nu-l acoperiseră decât cu o hârtie de calc peste care așezaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Atunci el se ridica și pornea încet de-a lungul apei, cu mâinile la spate. Numele înjumătățit se pierdea în urmă, dizolvându-se în aerul umed. Înainta în direcția opusă apei, unde nu se întindea decât un deșert alcătuit din dune repetate la infinit. Se obișnuise și cu monotonia asta, pentru că o făcea de dragul Margaretei. Nu simțea absolut nimic, nici jenă, nici oroare, nici plictis, nici milă față de biata lui soție. Îi era de ajuns un pustiu care nu exista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]