2,114 matches
-
o solie iertare regelui și a jurat credință suveranității coroanei Ungariei (? ), regele Matei a mănținut nestrămutată această suveranitate, asemenea predecesorilor săi, și e caracteristic pentru istoriografia șovinistă și tendențioasă din România că acest raport juridic de vasalitate a amîndoror Principatelor dunărene cătră Coroana Ungariei se reface cu bună știință (?! ). În lumina unei asemenea desfigurante istoriografii Ștefan Vodă din Moldova și Mihai Viteazul din Țara Românească au fost ridicați prin panglicării la rolul de reprezentanți ai unei politici independente și naționale române
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
națională, a tuturor, e de-a ne cotorosi de toate urmele păgâne a unor legiuiri dictate de spiritul despotismului muscalesc. ["D. M. KOGĂLNICEANU DÎND PUBLICITĂȚII... "] 2264 D. M. Kogălniceanu dând publicității și a doua parte a scrierii sale asupra Cestiunii dunărene, în care reprezintă cu multă viociune și cu admirabilă claritate conflictul dintre vederile sale pozitive și atitudinea îndoielnică și echivocă a fostului ministru de esterne Boerescu, va fi bine să ne reamintim amănuntele cestiunii. Pretențiunile actuale ale guvernului austro-ungar sunt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cestiunea. Poate că n-a sosit momentul în care s-avem a alege, între două rele esențiale, pe cel mai mic. Dar, daca acel moment ar sosi, e sigur d. Kogălniceanu că tot acea politică ar urma-o în cestiunea dunăreană precum o urmează azi? Patriotismul d-sale cunoscut ne face a ne îndoi daca, în asemenea momente, ar fi tot atât de sigur pe vederile sale ca și astăzi. ["NU DREPTUL FRANCEZ... "] 2264 Nu dreptul francez concret, formulele de drept francez trebuia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
O, noi mergem mai departe. C-o Transilvanie mulțumită vrem Imperiul Roman al Orientului. Căci o formă oarecare trebuie să ia în viitor Peninsula Balcanică daca e vorba să nu cază pradă cuceririlor din răsărit. Dar va fi o confederație dunăreană, dar un Imperiu Roman al Orientului, lucrul îmi e indiferent. Dintre popoarele coordonate superioritatea va fi a aceluia care va munci și va cugeta mai mult, și lucrul se 'ncheie aci. România a plătit-o aceasta și a plătit-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să lase să se atrofieze dezvoltarea economică internă a unei țări a cărei vitalitate ar putea fi de mare importanță pentru lume. Este adevărat, Austria are cel mai mare interes ca vama de protecție să nu fie introdusă în țările dunărene, pentru că. produsele sale industriale găsesc acolo o desfacere atât de bogată, iar închiderea porturilor dunărene ar fi o lovitură sensibilă pentru comerțul austriac. Dar această lovitură este doar una de moment; securitatea pe care o oferă un stat din răsărit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
putea fi de mare importanță pentru lume. Este adevărat, Austria are cel mai mare interes ca vama de protecție să nu fie introdusă în țările dunărene, pentru că. produsele sale industriale găsesc acolo o desfacere atât de bogată, iar închiderea porturilor dunărene ar fi o lovitură sensibilă pentru comerțul austriac. Dar această lovitură este doar una de moment; securitatea pe care o oferă un stat din răsărit puternic în interior s-ar putea să fie de neprețuit, și unde cade pe cântar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
În special primii nu prevăzuseră un plan special pentru a Îngrădi influența Kremlinului În Bulgaria și România. Nord-americanii nu avuseseră decît scopuri generale (universaliste - o conducere democratică), dar nu interese speciale. Investițiile americane erau foarte scăzute În cele două țări dunărene. Istoricul german este de părere că SUA și Roosevelt „au acționat nesăbuit și contrar informațiilor precise” În 1945 și În acest fel au subestimat politica sovietică În Europa de Est. La Conferința de la Ialta, În februarie 1945, americanii au urmărit obținerea acordului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
română în procesul naționalităților din punctul de vedere istoric, juridic și politic, București, 1867; Misiunea occidentului latin în oriintele Europei, București, 1869; Monumentul de la Călugăreni, București, 1871; Studii asupra scrierei profesorului dr. I. Jung intitulată „Romanii și românii din Țările Dunărene”, București, 1878; Proscrisul, București, 1880; Mișcarea literaturei istorice în România și în străinătate cu referință la români în anul 1879, București, 1880; Românii în literatura străină, București, 1883; Șapte scrisori deschise cătră Majestatea Sa Carol I, regele României, București, 1888
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „România literară”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Porto-Franco”, „Familia”, „Ramuri” ș.a. Prima carte de versuri, Insula (1973), și multe dintre cele publicate ulterior de M. proiectează, cu o reală forță de sugestie, pitorescul Brăilei, farmecul peisajului dunărean, atmosfera bălților și a Deltei, nostalgia corăbiilor de odinioară (Romanța corăbiilor vagabonde) etc. Registrul liric este nuanțat, cu ecouri simboliste, intervenții protestatare și incursiuni în argoul orașului de la porțile Orientului. În volumul Distanța dintre mine și un iepure (1983), îndeosebi
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
Geamandura, București, 1985; Capriciu pentru cele patru vânturi, București, 1986; Îngeri și banjouri, București, 1998; Marțea canonului, București, 2001; Sufletul cântă despre sine, Drobeta-Turnu Severin, 2002. Repere bibliografice: Daniel Dimitriu, „Corabia de fosfor”, CL, 1977, 4; Dan Alexandru Condeescu, Nostalgii dunărene, LCF, 1979, 39; Mirela Roznoveanu, Poet al spațiului acvatic, CNT, 1979, 43; Virgil Mazilescu, „Umbra fluviului”, RL, 1980, 42; Ion Dodu Bălan, „Enisala”, CNT, 1981, 50; Ilie Purcaru, „Distanța dintre mine și un iepure”, R, 1983, 8; Constantin Crișan, Un
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
Biblioteca în aer liber, FLC, 1983, 50; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 151; Alex. Ștefănescu, Fragmente de realitate, FLC, 1987, 9; Ulici, Literatura, I, 276; Simona Filip, „Îngeri și banjouri”, „Antares”, 2000, 22-24; Dumitru Anghel, Spațiul dunărean spiritual, „Ancheta”, 2001, 585, 586; Popa, Ist. lit., II, 470; Marin Mincu, „Poeme desfrânate”, LCF, 2002, 39; Tudor Mușat, Purgatoriul acvatic, „Porto-Franco”, 2002, 10-12. T.V.
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
1994 ocupă un post de publicist comentator la revista „Parlamentul”, devenind ulterior consultant la compartimentul pentru presă al Senatului. Debutează cu o fabulă, Amănuntul principal, în culegerea Oltenia literară (1955), iar în proză, cu povestirea Înainte de plecare, în antologia Pagini dunărene (1964). Colaborează cu povestiri, reportaje, articole la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Ramuri”, „Cinema” ș.a. Nuvelele din volumul Locul (1973), debut matur, avansează o formulă neschimbată pe tot parcursul scrierilor lui M. - proză de analiză, în maniera
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
SCRIERI: Agripina, Brașov, 1847; Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei, Iași, 1850; Babilonia românească, Iași, 1860; ed. 2, îngr. și pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908. Traduceri: Edgar Quinet, Românii Principatelor Dunărene, Iași, 1856. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 196-199; Iorga, Ist. lit. XIX, II, 217, 254-256, III, 98, 118, 186, 232; Burada, Ist. teatr., II, 69-71, 178-180; Artur Gorovei, Biblioteca de la Rotopănești a lui Neculai Istrati, București, 1940; Al.Dima, Alecu
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
a dorinței de evadare. Zile și nopți în furtună, o trilogie cu subiect istoric formată din părțile intitulate Vuiet în adâncuri, S-aprind scântei în beznă, Răscoala cea mare, evocă, într-o manieră demonstrativă, procesul de renaștere națională a principatelor dunărene. Figura centrală a tripticului este Tudor Vladimirescu. Când și când pulsul vieții răzbate, autorul surprinde, uneori, simple întâmplări, iar compoziția rezistă, în ansamblu, prin atmosfera tensionată sub semnul căreia se desfășoară acțiunea. Romanul În cătunul îndepărtat, pregătit pentru publicare în
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
bătăliei de la Poltava, ci să modifice și echilibrul de forțe din Europa Est-Centrală. Căci, așa cum s-a constatat, Carol al XII-lea voia ca, din Varnița, „să guverneze... imperiul sultanilor, regatul Suediei, regatul Poloniei, hanatul tătarilor, țara cazacilor și principatele dunărene“8 (s. Ven. C.). Din punctul de vedere al românilor, rezultatele bătăliei de la Poltava aveau relevanță tocmai din perspectiva statutului Principatelor Române. În viziunea lor, victoria lui Petru I urma să declanșeze ireversibilul proces de dezintegrare a sistemului politic instaurat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
J.O. Noyes, populația Bucureștilor se cifra la 121.734 locuitori (Șerban Rădulescu-Zoner, Irina Gavrilă, Cu privire la structura populației orașului București în epoca Unirii Principatelor, în RdI, nr. 1, 1984, p. 49). • J.O. Noyes, op. cit., p. 122. • Ibidem, p. 148. Dunărene, ci cuprinzând și alte trei din afara granițelor 22, ar fi stimulat și întreținut mândria națională, îndreptățindu-i năzuința spre unitate de care era animat, chiar dacă personal își exprima scepticismul asupra șanselor de împlinire pe motivul că „naționalitatea, sufletul și virtuțile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu și-ar fi dorit astfel de loc pentru rezidență, fără a bănui atunci că peste 14 ani avea să revină în același loc, cu o nouă misiune de mai lungă durată. Alte două repere a mai reținut din portul dunărean, a cărui populație o estima la 28.000 de locuitori: garnizoana austriacă și prețurile foarte joase (comparativ cu piața engleză) la carne și porumb 33. După o ședere de două săptămâni în Galați, s-a îndreptat spre Bolgrad, unde își
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a redus drastic după 1821, dar rolul i s-a diminuat treptat, prin efectele evoluției culturale, economice și politice a românilor. Ca urmare a desființării raialelor de pe Dunăre și a recunoașterii libertății comerțului prin Pacea de la Adrianopol (1829), orașele-port dunărene, Galații, Brăila, Giurgiu, cunosc o dezvoltare accelerată, fapt care, împreună cu statutul de porto franco (1836), atrage un masiv aflux de negustori și burghezi greci 1. Emigrația greacă, deși orientată spre zonele de tranzit comercial, nu s-a rezumat doar la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Editura Fundației Culturale Române, 1997, p. 159. • În privința profesorilor de greacă particulari, destul de numeroși, se observă că în prima jumătate de secol ei provin în majoritate din Principate. În a doua jumătate, pe fondul unei masive imigrații grecești în porturile dunărene și în București, întâlnim fenomenul migrației intelectuale, numeroși profesori de greacă venind din Grecia în scopul găsirii unui post în școlile particulare sau la familiile grecești înstărite stabilite aici. Pentru această categorie, reprezentativ este Petre Gheorghiadis (1828-1896), originar din Iannina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Iași după o lună, rămânând acolo până la 13 octombrie 1748, când i se încredințează răspunsul către Elbert de Hochepied. Constantin Mavrocordat fusese îngrijit în anii 1741-1743 de către un medic francez, cf. G. Brătescu, Anatomistul E. J. Bertin în Principatele dunărene, în „Igiena“, XXXVIII, 3, 1989, p. 281-287. • Scrisoare adresată, la 4 aprilie 1759, lui Scarlat Ghica, la București. încă scrisori de la Grigore Ghica și Constantin Racoviță, precum și altele de la secretarul legației, cu privire la un negustor grec din Ianina, aflat sub protecția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Țara Românească, ceea ce ar fi însemnat „affranchir un peuple de la tyrannie“ și semnează, cu o formulă care arată că le era familiară retorica Revoluției Franceze, „les représentants de la nation valaque“51. Aceștia nu sunt bei mameluci, nici aiani din vilaietele dunărene. Linia tradițională se continuă așadar prin revendicarea libertății, iar ortodoxia, care n-a încetat a fi prezentă ca temei al identității naționale, nu e mai puțin semnificativă pentru o atitudine care întoarce spatele Islamului 52. Rolul Bisericii în suspectarea oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
situații defectuoase, Rusia propunând chiar aducerea unui prinț străin care să accepte suzeranitatea Porții 56. La 1 septembrie 1865, Gorceakov îi cerea lui Talleyrand să-i facă cunoscută părerea guvernului lui Napoleon al III-lea asupra tulburărilor survenite în Principatele Dunărene, odată cu opinia asupra situației generale existente în România. La dialogul care a avut loc cu acest prilej, reprodus în raportul întocmit de Talleyrand, Gorceakov a convenit că în „ceea ce privește problema discutată, el era de acord cu noi; el nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acum rusniacii emigrați din Galiția le țin aproape în cantitate“13. M. Stöger, profesor de statistică la școala superioară din Lvov, nota despre Bucovina următoarele: „Aici moldoveanul este indigen, la care aparține și nobilimea, și oamenii de la țară. Această populație dunăreană își are aici la Prut și Ceremuș granița sa de nord; este separată pronunțat față de vecinul slav de la nord prin apartenența la religia ortodoxă și prin limba valahă“14. Acest articol prezintă interes prin faptul, că hotarul etnografic de nord
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fie ca întreprinzători independenți, fie sub forma asociațiilor de comercianți (corpora, collegia, conventus), respectiv a italicilor în provincii, inclusiv în Italia 51, apoi a gallo-romanilor, a locuitorilor din Germaniae, a britannilor, hispanilor, a celor din provinciile nord-africane și din regiunile dunărene în propriile ținuturi și în alte zone ale Imperiului 52, dar și a „romanilor“ propriu-ziși în statul part, India, China și Barbaricum european 53, apoi a grecilor 54 - în sfârșit, a provincialilor din Syria, Arabia și Aegyptus în Răsărit 55
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
S. Kerneis, La Bretagne rhénane. Note sur les établissements bretons dans les Champs Décumates, în „Latomus“, 58, 1999, 2, p. 357-390; Roman Germany. Studies in Cultural Interaction, edited by J.D. Creight and R.J.A. Wilson, Portsmouth, 1999; pentru romanizarea provinciilor dunărene limitrofe Barbaricum-ului, cf. La Pannonia e l’Impero Romano. Atti del convegno internazionale „La Pannonia e l’Impero Romano“. Accademia d’Ungheria e l’Istituto Austriaco di Cultura (Roma, 13-16 gennaio 1994), a cura di G. Haknóczi, Roma, 1994, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]