4,381 matches
-
luat-o cu buricele dege telor, a băgat-o În gură, apoi a tras o dușcă de whisky dintr-o sticluță. Mulțumesc, Bob. Oricând Îți poftește inima, frățioare! Siluetele arbuștilor din jur păreau umflate ca norii de ploaie Într-o după-amiază de decembrie. Pe drumul principal trecea din când În când câte-o mașină, farurile Îi măturau cu lumina crudă care țâșnea prin frunziș, apoi rămâneau iarăși În Întuneric. Of, Doamne, iarăși! a zis Farah. Doar ai promis că astă-seară mergem
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de ploaie pe nisipul țărmului la Începutul furtunii. Asta Îi aduse aminte de prima vacanță petrecută cu noua lui familie la Port Dickson. El Își dorise să vadă marea, să și dea seama dacă Îi mai provoca frica. Într-o după-amiază târzie, pe când ploua și nu i se dăduse voie să Înoate, a intrat În apă. Marea era caldă, atât de caldă, picăturile Îl loveau grele și reci În creștet, iar după ce Își băgase capul la fund clipocitul lor i s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și l-a amenințat cu un băț ca pe-o jigodie de câine, iar el a fugit de-acolo, roșu ca sfecla de rușine, deși nu făcuse nimic rău. Timp de vreun ceas, până la plecarea autobuzului, cât bătuse străzile În după-amiaza care Înainta spre amurg pe străzile acelui oraș așezat Între doi munți, toți cei pe care Îi Întâlnise În cale Îi aruncau priviri bănuitoare și circumspecte. În viața lui nu se simțise mai murdar. și-a căutat drum spre bucătărie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a prăbușit pe rogojină cu o pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator spre Adam, de parcă el ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se află. — Îmi pare rău, a zis ea mijindu-și ochii. Nu v-am auzit. Sunt foarte grăbită. S-a terminat deci manifestația? a zis Margaret. Aveam impresia că abia se Încinge atmosfera. Fata și-a apărat ochii de soarele după-amiezii cu palma făcută căuș. Umbrele i-au pus În evidență nasul fin și pomeții bine desenați. și-a strâns pleoapele și s-a frecat la ochi. E tare frumoasă, și-a zis Margaret. — Vă simțiți bine? a Întrebat Mick. Da
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți. Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine luminat și curat, amenajat pe o latură a unei case străjuind albia râului. Un perete fu sese mai mult sau mai puțin Înlăturat, astfel Încât să se vadă coasta prăbușită vertiginos spre apa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du Luxembourg. S-a plim bat de-a lungul potecilor cu pietriș, pe sub crengile aplecate ale teilor care-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să facă. S-a dus la o mare braserie din Montparnasse, una despre care Îi vorbise cândva Karl. I-au plăcut tuburile strălucitoare de alamă care despărțeau băncile Îmbrăcate În pluș roșu, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
venit să zâmbească. În stradă s-a simțit oarecum amețită și nesigură pe picioare. Era cale lungă până la hotel, prea departe să se fi dus până acolo pe jos. Rămăsese cu haina pe ea În restaurant și doar acum, În după-amiaza pornită spre amurg, și-a dat seama că era transpirată. Băuse prea mult vin, iar acum i se făcuse frig. Poate găsea iarăși drumul spre Jardin du Luxembourg, să vadă copiii alergând prin grămezile de frunze galbene, râzând și strigând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de un unchi morocănos, Însă elegant Îmbrăcat. și unul, și celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili, iar asta pentru că fiecare Își zice În sinea lui că ar fi trebuit să știe ce-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile. Abia când ajunse la capătul răbdării se hotărî să piardă o după-amiază la rând în fața unui cabinet de stomatologie, răspunse docilă întrebărilor funcționarei de la fișier, numele, prenumele, vârsta, adresa, locul de muncă, abia se mai ținea pe picioare, răspundea mecanic, atentă totuși ca pe undeva să nu existe vreo cursă... Aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am ieșit din sediul Asociației Studenților și l-am zărit pe Șam mergând pe trei cărări în mijlocul campusului, cu o sticlă în mână și căutându-mă disperat. Băuserăm împreună toată după-amiază, dar la un moment dat nu știu cum s-a întâmplat ca ne-am despărțit. Când m-a zărit, s-a luminat la fața de bucurie, mi-a făcut semn și a încercat să alerge spre mine. Era însă atât de beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lumină la față, bucuroasă că i se oferă totuși ocazia să-și dovedească simpatia față de profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însărcinată și un bărbat Între două vârste. Urmau, În ordine, o familie de pensionari, pe partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care o simțea Între omoplați și care nu avea să Îl mai părăsească vreodată. V. Pregătiri de Anul Nou cu câteva analepse 1. Minus 20o. Piața Carolina. Oamenii și mașinile se strecurau printre nămeții de zăpadă În lumina rece a după-amiezii. Magazinele de tot felul primeau ultimii cumpărători. Ceasul din turn arăta ora 16. În case, agitația creștea o dată cu presiunea gazului la aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a casei de vizavi. Auzeam sunetul unei mașini la distanță de câteva străzi, din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul lungilor drumuri la volan și-n după-amiezele când urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vedem vineri. Câinele se uită la mine o fracțiune de secundă, ca și când ar fi știut că mințeam. Afară, înainte să urc în jeepul galben, am cules de pe parbriz câteva frunze maronii. Am închis portiera și-am pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de trotuar. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru. Am văzut din nou mișcarea dalelor, de data asta cu claritate. Pentru o secundă, fu o informație fără sens, dar apoi ochii focalizară imaginea. Tot corpul mi se înmuie și se răci. — O, Dumnezeule, am zis, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stânjenit, nu se întâmplă absolut nimic. Ruth păru mai preocupată să-mi explice ce și cum făcuse Ian. Când descărcă farfuriile cu mâncare și mormanele de pâine prăjită de pe tavă, îmi spuse că Ian fusese alături de ea mare parte din după-amiază. — O, sper să nu te deranjeze, dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam de aici, de jos și nu mai suportam, mi se rupea sufletul. Plângea? Îl auzisem pe Ian mieunând doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eu întins pe spate plângând. Gravitația trăgând încet totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intimitate, îi dispărea, însă, orice urmă de entuziasm; falsele ei trăiri nu se puteau concretiza decât în oglinzi și în priviri, goale și dematerializate precum imaginea lor. Plictiseala a intervenit încă din prima zi. După ce-am făcut dragoste o după-amiază întreagă, a dormit adânc, netulburată nici de patimile firii, nici de furtuna ce se dezlănțuia apocaliptic. Spre seară, am făcut o plimbare lungă; am vorbit numai eu, mai mult ca să parez atmosfera distantă și neintimă ce se instalase deja între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zile s-au desfășurat în aceeași monotonie. Făceam dragoste dimineață, apoi umblam tăcuți pe cărări de munte, după-amiaza ne întorceam în cameră pentru o siestă scurtă, dar eșuam mereu în a face din nou dragoste. Au fost cele mai erotice după-amieze din existența mea, despre care nu-mi pot aminti nimic. Decât că atmosfera postcoitum era atât de distantă și apăsătoare încât cădeam amândoi într-un soi de autism din care nu ieșeam până la următorul act. De ce-am ales-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndeaproape mișcarea lor, mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc pentru următorul transport. Este atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]