26,025 matches
-
Antonina știa să se păstreze distantă, chiar după ce, invitată acasă la Doru, i-a cunoscut familia și, fără să și-o spuie, s-a pecetluit legămîntul. Relația, de strictă prietenie (după modelul John Stuart Mill - d-na Taylor) ar fi durat multă vreme, pentru că Antonina nu dorea o căsătorie înaintea absolvirii studenției (ea era în al treilea an de studii iar Doru de abia în primul an). Dar a intervenit, eficient și decis, fratele lui Doru, căpitanul Naum Filipache, care, după ce
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
o imagine ce-ar risca să pară șifonată. Așadar, într-o baracă ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să trăiască marginalizații: frumuseți de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare și, de ce nu, traumatizantă. Regizorul Gelu Colceag revine la Teatrul Odeon, după ce tot aici a pus și Don Juan à la russe (după Platonov de Cehov) și face două distribuții, complet diferite și
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
provincie. Știu că această ignorare sistematică nu se datorește lipsei de interes a criticilor față de lucrările mele. Mi-au parvenit mai multe studii critice, semnate de autori notabili, care n-au putut vedea lumina tiparului". Și carantina aceasta stupidă a durat ani mulți. De-abia în 1981 Editura Științifică și Enciclopedică publică, în traducerea regretatului poet și eseist Cezar Baltag (stocul de scrisori către Cezar Baltag e memorabil), întîiul volum din Istoria credințelor și ideilor religioase, urmat, apoi, de celelalte. Dar
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
să te întrebi de nu era mai bine altfel. El mai știe și că, oricît ai fi de fericit - sau norocos - în clipa de bilanț, totuși rămîne un rest. De n-ar fi decît pentru că te îndoiești că fericirea va dura. Faust ajunge să-l invoce pe Mefisto poate fiindcă s-a săturat de îndoieli. El vrea să fie sigur de propriul viitor. Și aici și pe tărîmul celălalt. Îndoielii, care e un iad, el îi preferă iadul cel adevărat, indubitabil
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
o corabie pentru a naviga pe Oceanul Hesperic, adică Oceanul Atlantic. Motivul călătoriei? Nu avea nimic mai inteligent de făcut și, în consecință, voia să cunoască lucruri noi. După o zi de navigație s-a iscat o furtună cumplită care a durat șaptezeci și nouă de zile; în a optzecea au ajuns la o insulă împădurită. Trec peste descrierea insulei în care se află un rîu care în loc de apă avea vin de Chios, cu pești de culoarea și gustul vinului etc. etc.
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
să vadă în disprețul ei un omagiu involuntar adus grijii regilor Angliei de a respecta legea: " Fiind moștenitoarea coroanei Habsburgilor, arhiducesa trebuia să meargă la Windsor, pentru prima dată, în vizită oficială, împreună cu arhiducele. Domnea regina Victoria. Vizita trebuia să dureze trei zile. Arhiducesa avea un câine pe care-l iubea mult și de care nu se despărțea niciodată, nici în călătorie. Aflând că nu putea să-l ia în Anglia, din cauza carantinei, i-a scris direct reginei, sigură că va
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
Andreea Deciu Odată cu trecerea zilei poetului național (ce-i drept, de astă dată aniversarea durează un an întreg) s-au dus pe pustii și spaimele de cutremure ori alte blesteme ce urmau a se abate asupra capetelor noastre. Nu știu dacă între cele două există vreo legătură, sau data de 15 ianuarie pe care au
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
aproape toți cei întrebați au intuit și făcut uz de această distincție, chiar dacă ea poate semnifica doar abdicarea de la răspunderea de a formula judecăți de valoare privitor la prezent. Nimeni nu ne poate cere socoteală pentru monumentele pe care le durăm pe cont propriu. Și mi se mai pare interesant un lucru: nimeni dintre cei care au răspuns nu s-a eschivat de la întrebarea referitoare la cartea anului, deși ar fi fost foarte simplu să o facă. De fapt, ei au
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
cea personală. E drept, din aceste două relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
continuă în felul acesta exegezele mai vechilor profesori bucovineni Leca Murariu, Constantin Loghin ș.a. scriind fie monografii despre așezările românești din Bucovina, vetre de istorie (Câmpulungul Moldovenesc, Fundu Moldovei ș.a.) fie studii și articole despre Eminescu, cu o stăruință ce durează de aproape patru decenii. Paginile de istorie literară ale lui Grațian Jucan se încadrează în ceea ce Perpessicius numea "mențiuni" de istorie literară. Ele sunt contribuții oneste și informate, expuse cu o rigoare și claritate didactice. Reluate, multe dintre ele, din
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
această perioadă, destul de striat în însemnări. De pildă, în 1942 însemnările lipsesc cu totul iar în 1943 e o singură însemnare din 23 septembrie, cînd observa: Nu știu cum ar mai putea Germania să cîștige războiul", dar credea că războiul va mai dura cîțiva ani. În 1944 aflăm numai patru însemnări din patru zile diferite. Și preocuparea esențială e, aici, boala să incurabilă (un cancer al gîtului), pe care prozatorul o credea în 7 iulie ameliorata și organismul în curs de refacere. Va
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
cu un consilier aflat în corespondență cu Dinu Brătianu - Marc-Antonio Canini. Aceștia îl inițiază în obiectivele unei misterioase organizații transnaționale: "Bota nimeri, sau așa trebuia să fie, între Türr și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de inițiere. Cât dura banchetul tăcu, ascultându-i pe cei doi care păreau că monologhează, vorbindu-i fără a-l privi. ăNoi căutăm adevărul, spunea Canini, și vocea îi era clară, iar adevărul poate fi descoperit în tot ceea ce există. Fă în așa fel
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
victoria din noiembrie 1996 a Convenției Democratice reprezintă triumful postum al lui Corneliu Coposu. Un analist cinic al acelor vremi ar fi putut spune că liderul țărănist a disparut exact la timp. Inflexibilitatea să - factor de coeziune a opoziției - a durat suficient și a fost destul de puternică pentru a-i ține împreună pe adversarii iresponsabilului regim neocomunist instaurat de Ion Iliescu. Anul scurs între moartea lui Corneliu Coposu și alegeri a contribuit la crearea unei mitologii aproape mistice: românii s-au
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
Eugen Uricaru Conflictul din Kosovo durează din 1981, cel din Iugoslavia din 1971, anume de cînd în Kosovo au început manifestațiile de protest ale populației albaneze iar la Zagreb studenții strigau "I șam hrvat" - eu șunt croat. De unde această nevoie de deosebire între participanții la contractul
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
Z. Ornea Editarea, în ediție critică, a operei lui Eminescu reprezintă, simbolic, destinul acestei îndeletniciri cărturărești la noi. Ea a durat 55 de ani, din 1939, cînd Perpessicius a inaugurat-o, pînă în 1994 cînd a fost încheiată, firește, de alti cărturari. Perpessicius s-a oprit, în 1963, la volumul al VI-lea, conținînd literatura populară, muncind, pînă la pierderea fizică
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
cap într-un lighean înflorat/ Oamenii ne ocolesc cu grijă/ doar șoferii claxonează ori de câte ori/ spumă de la șamponul meu parfumat/ le sare pe plarbriz și îi lasă/ fără vizibilitate/ e vară și totuși lumină a-nceput să coboare/ n-ar mai dura mult/ dar părul e tot mai lung/ mama muncește/ de parc-ar spală/ un preș nesfârșit/ de la poarta casei până la ultima cămara din pod/ de la nunta lor până la nunta mea". Alte poeme scrise în aceeași manieră sunt: Noaptea marinărilor, În fața
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
am văzut foarte mult teatru. Era o explozie de teatru extraordinară în ^45, ^46, în capitală. Multe trupe, cei mai buni actori, cei mai buni regizori, noutăți, cele mai bune piese. Piese americane, franțuzești, filmele care începuseră să vină. A durat pînă în ^48 cînd a căzut capacul negru peste noi și s-a întîmplat ce stim. Începusem să am gust și discernămînt pentru teatru. Amuzata într-un fel, și în secret, am vrut să văd cum este la o școală
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
pe format cinemascop) interpretat de regizor însuși, care apare pe o scenă, în dreptul unui ecran, si-ncepe să tragă focuri imaginare în toate direcțiile pînă cînd, "răpus" de un tir de mitralieră, împroașcă albul ecranului cu vopsea siclam. Totul nu durează decît un minut, dar e cea mai deșteaptă "punere la zid" a esteticii Tarantino venind din partea unui young rebel, care-și înfige dinții în carnea Maestrului! Cu puține excepții, nu am văzut la Clermont - și mai ales în competiție - scurt-metraje
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
care nu te lasă să căști (că în Patterns al irlandezei Kirsten Sheridan) sau care te-amuză de-a dreptul (că în Surveiller leș tortues al belgiencei Inès Rabadan). Alteori filmul promite (La Réserve al franțuzoaicei Pascale Breton), dar "demonstrația" durează prea mult și finalul își pierde din forța. Dacă adaug acestora un film din programul italian (Clermont-ul a fost gazda Italiei în ^99), anume Senti amor mio? al Robertei Torre - poate cea mai frenetica joacă formală din Festival -, aș putea
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
lîngă sinagogi și rumoarea dinăuntrul lor, fragmente dintr-o Polonie bîntuita de nenorociri, o mistica iudaica în șoapte, gesturi, simboluri, ore și zile. O confluenta ciudată de vechi și magic, de folclor și simboluri închise, de fantastic cu o realitate dura și pregnanta într-o Polonie în descompunere. Am aflat ca Bashevis Sînger a scris și teatru doar atunci cînd Teatrul Național din Iași l-a invitat pe Alexander Hausvater să monteze, iar el a ales piesă Teibele și demonul ei
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
telefonat, îmi telefonează doar tipi care greșesc numărul, - alo? cutare, sau cutare, aiurea! - voci speriate, gră bîte de atîta efort ori lucru, năuci... * * * Replică : Nu mai avem timp, - trebuie să fim neapărat sinceri. Minciună e un ocol prea mare și durează prea mult. Îți spun că nu mai avem timp. * * * Te resemnezi cu răul ce-l cunoști. (Hamlet)
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
moment de nobil avânt, ci numai și numai printr-o muncă îndelungată." Slavici nu și-a recunoscut nici odată aceste pagini și nu a revenit asupra lor. Le putem considera deci provizorii, apărute pe fondul unei iritări care nu a durat. O iritare stimulată și de presiunile jurnalistice ale momentului; și de dialogurile cu colegii de la Timpul; și de necesitatea de a lămuri, cu cât mai multă elocventa, situația "celor patru milioane de români." Fiindcă în fiecare moment al acțiunii sale
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
ne-a însoțit la aeroport, că lacrimile lor să nu ne trădeze. - De ce ați ales Italia? - Italia n-a fost, de fapt, o alegere, ci o conjunctură. Aici era posibilă o instalare provizorie. Atît de provizorie, încît - cum spune proverbul - durează de treizeci de ani. Limba o învățasem oarecum în liceu, cu profesorul de italiană. O limbă aparent ușoară, dar cu o gramatică destul de complicată. Abia sosit în Italia, m-am izbit de zidul stîngii, o stînga ce acaparase cultură și
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
a însemnat profund, mi-a schimbat viața și arta; am început să fac lucrări compatibile cu o biserică medievală, devenită după restaurare monument istoric. Puțin timp după venirea mea la Romă, l-am cunoscut pe Vintilă Horia, prietenie ce a durat pînă la moartea sa. În nenumăratele lui scrisori, i-am urmărit dramă exilului trăit cu dorul țării timp de o jumătate de secol. De la el am înțeles că dreapta cultură nu are nimic comun cu dreapta politică. Există un materialism
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
alții, prețul marginalizării. La Florența, l-am cunoscut pe Primo Conți, avangardist din grupul lui Marinetti, unul dintre puținii artiști de faima internațională care au rezistat sirenelor puterii comuniste din Italia. Prietenia cu istoricul de artă Giulio Carlo Argan a durat puțin, bazată la început pe stima reciprocă (mi-a prezentat catalogul mării expoziții de la Parma, din 1975), după care, devenind primarul Romei și filocomunist pe față, drumurile noastre s-au despărțit definitiv. Din generația mai tînără, am cultivat prietenia cu
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]