3,147 matches
-
gest teatral, făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dreaptă a corpului era acoperită de scut. În epoca republicană, nu exista balteus-ul, teaca gladius-ului fiind atârnată de cingulum, o centură legată în talie. Odată cu balteus-ul, în epoca imperială (a doua jumătate a secolului I d.Hr.) apare și focalis, o eșarfă datorită căreia se evitau rănile care puteau fi provocate la gât de cureaua din piele când soldații erau susținuți sau trași în spate de tovarășii lor (vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să țină frigul afară. Am ales special ora asta pentru că nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să țină frigul afară. Am ales special ora asta pentru că nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
proiecție - o cameră cu șase locuri, cu un aer de cabinet luxos cu pereții căptușiți cu oglinzi și materiale de propagandă ale companiei. Agentul lui Davis, Herrick Shnexnayder, și el de față, o ființă disperată care purta o redingotă, o eșarfa și cea mai complicată frizură pe care o văzusem în ultimii zece ani de show business. O jurubiță gălbuie era zvârlită de la ceafă spre frunte, în timp ce cealaltă își avea originea în stufosul favorit stâng. Capul îi semăna cu o înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de-ale casei, dar clienții sunt străini - întotdeauna o problemă cauzată de limbă. „E bine așa. Nu! Douăzeci de lire.“ Una din ele e roșcată, fără să fie încă femeie, e îmbrăcată ca o nevastă de cetățean onorabil, cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
N-a fost ca de obicei - știi tu, când fata se plimbă cu ciorapul și, dacă ai chef, îi dai juma’ de liră. Nici vorbă, locuri rezervate și două lire taxă de intrare. Vron își face apariția în voaluri și eșarfe și cămăși și asta în bezna de aici. După care se cară. Toți de-aici înnebuniseră de-a binelea. M-am dus la ea și i-am zis - ieși înapoi și scoate-ți nenorocitele astea de țoale. N-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strop de rușine... Câinele se zbătea să se elibereze și să se amestece cu acest riscant vălmășag omenesc. L-am dezlegat. La început a alergat în cercuri tot mai largi, cu limba practic aruncată din gură peste umăr, ca o eșarfă. Apoi s-a oprit și s-a așezat în profil, drept și cu o înaltă conștiință civică, semănând ca un cal de pe tabla de șah, pe rândul al treilea, într-o sobră contemplare a șanselor care îl așteptau. Am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
perfect de un costum portocaliu care arăta superb pe pielea ei închisă, părul scurt și creț subliniindu-i forma frumoasă a capului. O pereche de cercei mici cu diamante străluceau pe lobul urechii, maro închis, iar în jurul gâtului purta o eșarfă de mătase; parcă era desprinsă dintr-un catalog Hermès. A doua femeie era o copie a celei dintâi, numai că mărită și cu mai multă luminozitate la un xerox de proastă calitate. Costumul ei bleu pal, făcut la croitor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-o baltă, măcar de data asta. E o furtună într-un pahar cu apă. Omul era pe moarte, ce naiba. Când mori, îți vin lucruri în cap care nu au nici o legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Și-a aranjat eșarfa diafană din jurul gâtului cu mâinile ei rotunde și plinuțe ca ale unui îngeraș dintr-o frescă. — Am să schimb subiectul ca să nu cazi în butoiul cu melancolie. Ia spune-mi mai bine cu ce banc cu blonde l-ai cadorisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
reușit să-i distrag cu succes atenția lui Janey cu faptul că momentan aveam o relație cu un bancher. Nu pot să cred! mi-a spus, toate gândurile despre Helen fiind uitate. Uitându-se la mine, și-a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mine, și-a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea se schimba în funcție de anotimp; vara în straturi pale plutitoare de mătase și bumbac în loc de lână, dar eșarfele, colierele, brățările și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume - vreau să spun costume frumoase, nu cele negre, japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am luat-o direct într-acolo. Cum peste drum era „Katanga“, am traversat și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ce am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri printre bandaje și eșarfe. — Eu nu mă opun, Daniel. Dumneata hotărăști. Resemnat să-l avem la bord și pe don Gustavo, mi-am continuat relatarea pînă cînd am ajuns la punctul În care Fumero și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada, cu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înlăuntrul nostru, că atunci cînd citim ne folosim mintea și sufletul și că aceste bunuri sînt din ce În ce mai rare. În fiecare zi primim oferte de la oameni care vor să cumpere librăria ca s-o transforme Într-o prăvălie de televizoare, de eșarfe sau de sandale. Nu ne vor scoate de-aici decît cu picioarele Înainte. Fermín și Bernarda au mers la altar În 1958, iar acum au ajuns deja la patru copii, toți băieți, cu nasul și urechile tatălui lor. Fermín și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fruntea lipită de geam, privind la toată această lume agitată ce se Închega și destrăma În spatele său, asemenea unei pânze uriașe de păianjen În care erau prinse din loc În loc nu insecte, ci genți, fuste, costume, gulere, mustăți, umeri, cefe, eșarfe, rochii, ciorapi frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui Noimann țopăiau alături de pantofii Mathildei. Șireturile sale se Înnodau cu de la sine putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se punea În mișcare. Cămășile, maiourile se agitau foșnind În șifonier. Fiecare mișcare a lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea neliniștea obiectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că eram răpită de un metrosexual 1 celebru și nebun pe o Vespa - și totuși m-am uitat În urmă Înainte să plecăm și am văzut-o pe Penelope, care stătea În picioare la ieșire. Stătea cu mâna Întinsă, cu eșarfa mea atârnând, cu gura deschisă, holbându-se la spatele meu. Ochii mei Îi Întâlniră pe ai ei pentru o foarte scurtă clipă Înainte ca Philip să ambaleze scuterul, care țâșni Înainte, ducându-mă departe de Penelope, Înainte să apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dar nu de asta mă tocmeam. Atunci de ce? În mod evident, nu prea ești la curent cu cultura de pe aici. Se așteaptă să te tocmești. De fapt, se simt insultați dacă n-o faci. A, zău? Domnule, cât cereți pentru eșarfa asta? Întrebă el, adresându-se vânzătorului cocoșat cu cea mai blândă voce posibilă. —Șase dolari SUA, domnule. E de cea mai bună calitate. Din sud. Făcută chiar de nepoata mea, acum o săptămână doar. E frumoasă. Omul zâmbi, dezvăluind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o fată frumoasă. O zi bună, spuse el vesel, bătându-l pe Sammy pe spate Înainte să se Întoarcă la pipa lui cu apă. Mda, ai dreptate, rânji iar Sammy la mine. Chiar mi s-a părut jignit. Îmi Înfășură eșarfa la gât și-mi strânse părul ca să-l ridice, apoi Îl lăsă să cadă peste materialul moale, mătăsos. —Nu trebuia să faci asta! Dar mă bucur așa de mult că ai făcut-o, m-am gândit. —Știu. Așa am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]