735 matches
-
respiră, mișcă și chiar zâmbește poate În timpul somnului profund; somn de recuperare după efortul deosebit În urma drumului de venire În această lume!. ― Te rog să nu te superi dacă am să spun că mi se pare că ai momente de efuziuni poetice, dragule! ― Poate nici nu știu prea bine să definesc poezia, dar ceea ce v-am spus le-am trăit și le simt cu toată ființa. ― Mă bucur pentru darul primit de la divinitate, prin Maria... Acum Însă povestește mi cu amănunte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
speranțele îi fac pe cei doi să reziste până în luna august a următorului an, iar întrebarea „Poți să nu te simți mulțumit, fericit și mândru că ai un asemenea copil”? ne arată care este suportul unui om împlinit până la fericire. Efuziuni lirice găsim și în alte pagini ale cărții, mai ales când vine vorba de satul natal. Optimismul nativ al scriitorului face ca, în ciuda unei perioade alterată de război, de șicanele unor membri locali ai partidului comunist, să se poată bucura
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atâta, ci i-a luat cuvântul de onoare că până se înapoiază Titu de la țară va fi aranjat tot. Deocamdată să nu se gândească totuși la capitală și la jurnale, ci să se simtă bine aici. Titu îi mulțumi cu efuziune și-i povesti apoi cum a fost ieri prin sat, la Dragoș și la popa Nicodim. Grigore lăudă pe învățător că e harnic și inimos, adăugând că și bătrânul îl prețuiește, deși îl consideră cam demagog, ceea ce chiar este într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii știu că trăiesc bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să benchetuiască! Constantin Dumescu se lumină la față văzând pe Miron. Îl îmbrățișă cu o efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută și înfățișarea-i închisă. Își potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emoție la el, iar ochii, de obicei reci, îi râdeau. După câteva minute de întrebări și răspunsuri afectuoase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cel care a interpretat-o pe Vulpea Albă. Actorii vin din culise având încă machiajul pe față. Chipurile lor arată de parcă ar fi fost înmuiate în sos de soia. Marea Împărăteasă îl ignoră pe regele Maimuță și îi vorbește cu efuziune Vulpii Albe: Îmi place la nebunie vocea ta! Scoate o pungă cu bani și i-o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la „calificativele superficiale” de atitudine trădătoare, felonie, perfidie etc. Într-un cuvânt - am preciza noi -, domnitorul s-a comportat ca un om politic de profunzime, grijuliu față de soarta sa și a țării, cântărind lucid șansele și punând lacăt supapelor de efuziune a afectelor, atât de larg deschise în corespondența cu țarul și cancelarii săi. Privită de la București, conduita domnitorului este responsabilă și patriotică, eticheta de trădare neavând nici un sens. Între aspirațiile sale și practica politică n-a existat nici un divorț, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în derâdere accesele sale de mizantropie sau proasta alcătuire a poemelor sale. Prin aceste manifestări de ostilitate, aproape insesizabile, Catherine neutralizează efectul euforizant pe care complimentele sale l-ar putea avea asupra lui Henri. Fata răcește relația dintre ei, evitând efuziunile lirice sau sentimentale. Prin urmare, menține un echilibru, un compromis acceptabil între atracție și distanță, și reușește astfel să respecte buna-cuviință. Fără îndoială, acest echilibru ar fi făcut ca relația lor să dureze, dacă Henri ar fi înțeles motivele comportamentului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
francezi sunt acoperiți cu ruj de buze". Un agent municipal se oferă să-i sune pe părinții unuia dintre ei, "un băiat tânăr foarte distins", "și toate fetele au reținut numărul de telefon: Danton 40-70". Mai mulți parizieni dezaprobă aceste efuziuni de bucurie și senzualitate. Tatăl lui Huguette, o prietenă a Michelinei, își pălmuiește fiica atunci când aceasta se află pe punctul de a săruta un militar. În ceea ce o privește, Micheline nu se repede la tanchiștii francezi să-i sărute, căci
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
abia ieri din natură, astăzi pare deja bucuros să se întoarcă la sînul ei". Lacrimile vărsate și victimizarea au deranjat pe succesorii școlii romantice. Lui Alecsandri i s-a reproșat faptul că ar fi cedat așteptărilor publicului occidental care cerea efuziuni lirice ample și că ar fi sacrificat caracterul viril al textului. S-a început atunci căutarea de noi variante, apoi s-a pretins că s-au găsit noi interpretări științifice pentru a sublinia valoarea documentară a Mioriței. Cîțiva critici au
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să raționeze, pot avea o judecată independentă. Dar cum se lasă pradă unor astfel de emoții, activitatea lor intelectuală scade. Și se observă atunci o credulitate excesivă, mișcări extreme. Fluiditatea lor materializează caracterul intens și contagios al pulsiunilor amoroase. Orice efuziune intempestivă a acestora din urmă capătă aspectul unei violențe. Iar aceasta înspăimîntată. La fel și mulțimile, și ele sînt înspăimîntătoare, lucru deloc uimitor, căci ele ne aduc dinainte un trecut arhaic. "Toate aceste caractere, scrie Freud, pe care dl Le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ci, dimpotrivă, încearcă să l schițeze prin fraze cât mai scurte și mai puține sugerându-i sobrietatea apăsătoare: „Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile.”. (p. 103) Ambianța acvatică îi produce personajului narator efuziuni poetice menite să-i tempereze pentru câteva clipe angoasa existențială: „Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile [...]. Aș înșira o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
avanpremieră trecea Dincolo... Spectacolul morții este un testament artistic. Ion Vartic, Marta Petreu, Roxana Croitoru ș. a. ne-au oferit un volum cutremurător prin subtext (eroul lui Will dispare odată cu regizorul), dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții, sfaturi, propuneri, idei care mi s-au părut antologice: Horatio ar trebui să fie... un cîine! (regizorul a renunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
neegalat și pentru care nu îl pot, vreodată, "răsplăti" pe Domnul Profesor. După apariția Politicului în paranteză, mă aflam într-un impas de natură epistemologică și chiar existențială, iar domnia sa, prin generozitatea, îngăduința, atenția extraordinară cu care îmi întâmpina fiecare efuziune confesivă, dar și cu modestia care îl caracterizează în toate acțiunile în care se angajează, m-a ajutat nu numai să depășesc un moment critic, ci și să îi anticipez partea nevăzută încă, acea componentă a oricărei crize pe care
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mentalitatea conservatoare sau chiar refractară a persoanei respective, care s-a opus constant schimbărilor ce se impuneau.) „De obicei, viața noastră este tocmai ceea ce facem noi din ea.” (S. Smilles) Fiecare vârstă cu nebunia ei. (Fiecare vârstă are iluzionările și efuziunile ei sentimentale, care ne Încântă, dar care ne fac adesea să exagerăm, să forțăm limitele permise: de exemplu, În tinerețe credem că „tot ce zboară se mănâncă”; la bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la miracolul „păsării
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și noi facem deducții, inducții sau analogii, și totuși gândim altfel decât el. Aceasta Înseamnă că gândirea are proprietatea de a se individualiza de fiecare dată când este folosită, de a se personaliza, Încărcându-se, de exemplu, cu nostalgiile sau efuziunile noastre sentimentale, cu frustrările sau iluziile noastre grandilocvente, cu prejudecățile sau convingerile noastre ambițioase etc. Μ Profesorul de talent are știința Întreținerii unui dialog didactic cu elevii sau studenții săi, printr-un procedeu relativ simplu: Îi face ca, din clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin anvergură și consistență, cu starea ei de excitație cronică. Autoarea refuză În general nu autolivrarea totală, ci transfigurarea, convinsă că aceasta ar distrage de la transmiterea faptelor. Faptele debordează trăirile tocmai pentru că definesc o durată care nu este aceea a efuziunilor, a sentimentelor. La fel de “interioară” ca aceea a consacratei “memorii afective”, durata faptei este clipa, solidă, imposibil de destins În fraze care au făcut de-a lungul vremurilor gloria literaturii franceze. Un critic compară cartea cu un film porno - și de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît cinismul puterii de dominație. Ar fi forte greu să Îi găsim o filiație. Cel mai potrivit ar fi să spunem că avem de-a face cu o prelungire a realismului romantic, În interiorul căruia, desigur, scientismul lui Houellebecq se opune efuziunilor din autoficțiuni așa cum realismul pozitivist al secolului al XIX-lea se opune romanului personal romantic. Instituția literară franceză preferă totuși să se identifice cu un alt mare curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
d’honneur se ocupă, cel puțin Într-o bună măsură, cu studiul circuitul morții În viață: cea din urmă o asimilează pe prima. Rouaud prezintă un caleidoscop al unor finaluri de vieți, rememorate de narator. Dacă n-ar fi cedat efuziunilor patetice care suspină În ultima parte a cărții, dacă ar fi dat dovadă de mai mult curaj, Rouaud s-ar fi potrivit și el În pielea cinicului bonom În care se recunosc mulți tineri scriitori francezi; romanul său ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei par mai degrabă ludice (așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Hetaira) și se traduce în efuziuni extatice amintind, cel mai adesea, de Ultimele, splendide, sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sloganelor protestatarilor nu preconizează altceva decît "organizarea unei mișcări neocisterciene 46. Este semnificativ faptul că în întreaga literatură din acești ani, care îndeamnă la stabilirea unor noi forme de viață comunitară, exemplul vechiului sistem monahal este asociat chemărilor vehemente caracteristice efuziunilor anarhiste. Cum, într-adevăr, e aproape imposibil să-ți imaginezi falansterul fără să-ți amintești de mănăstire. Este uimitoare puterea de reversibilitate a mitului, care se implică în același timp în ceea ce este retrospectiv și în ceea ce este amintire, în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
turnurilor, a clopotnițelor. Spada cavalerului a înlocuit sabia; toca și vesta scurtă au acoperit goliciunea efebului, încîntă-toarele poduri germane și landele scoțiene i-au alungat pe Plutarh și pe eroii săi. Odată cu apariția primului romantism, o anumită emoție și tAndréțe, efuziunile și plînsul au venit, pe de altă parte, să învăluie cu un surplus de gingășie romanescă evocarea unui trecut dispărut. Rămîne același elan care a cîntat "virtuțile antice sublime ce au cinstit secolele pe care noi Ie numim barbare". Fericit
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
condamnă la izolare, la o dureroasă retragere în ei înșiși. "Inima mea vrea să vorbească, știe că nu este ascultată. Dorește să răspundă, nu i se spune nimic care să ajungă pînă la ea..." întrucît sinceritatea sentimentelor, comuniunea inimilor, libera efuziune a sufletelor sînt definite a fi înseși caracteristicile "stării de natură", tocmai restituirii acestor valori esențiale îi corespunde acel vis mereu întreținut al reîntoarcerii la "zilele dintîi" prin formele reînnoite ale unei condiții cetățenești regăsite. Dincolo de o lectură care, trebuie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
configurație tradițională (Instituțiile republicane a lui Saint-Just este în acest sens un foarte bun exemplu) înlătură cu fermitate orice evoluție, orice adaptare virtuală, legiferează în atemporal, plasează într-o realitate neschimbată Cetatea de mîine. Vis al limpezimii, al comuniunii, al efuziunii și al armoniei, mitul Vîrstei de aur se dovedește încă o dată a fi un vis al permanenței. Difuziunea, forța sa de atracție rămîn inseparabile de viziunea foarte profund, foarte intim trăită în multitudinea manifestărilor sale unui timp încremenit, solidificat, cristalizat
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]