4,870 matches
-
Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră de audiențe. Și ce nu mai e, stimată doamnă? Intonația din glasul casant al bătrânului tăie oficiantei tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
umană, filarmonicii din Viena o mașină de cântat, și chiar lui Beethoven, În general, care, dacă ar fi auzit când a compus și dirijat Simfonia a IX-a și aria de la belle de la etajul II, ar fi schimbat ceva În elanul prea optimist al celebrei sale creații, dacă nu În profunzime, cel puțin În titlu. Aceasta era opinia lui Elodie, titulară a unui Bac + 5 la HEC. Ah, putain, s'éclater en écoutant „l'Hymne à la Jouissance”. Cine să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea Reformei, și nu să vândă antene parabolice În zilele noastre, zise Iolanda. Adevărate rețetare ale cretinizării, completă Petru, jenat parcă de elanul său retoric pe care Iolanda nu Îl prețuia În mod deosebit. În fond, toată strădania sa de a veni În ajutorul doamnei Ster, chiar cu riscul unei mici chermeze de cartier, a urmărit În primul rând propriul său interes. Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șuncă. — Cu plăcere. Ai dreptate să-ți acorzi puțin timp de odihnă după toate prin câte ai trecut ca să ajungi aici. Descărcam cutii cu cărți de pe scaunele din spate ale jeepului galben și mă gândeam la ideea de potențial și elan. Jeepul galben era mort. În timpul nopții, furtuna își croise drum spre motor și transformase ceva important și uscat în ceva stricat și ud. Tușa Ruth sunase la service-ul din localitate, dar din cauza inundațiilor tot orașul era plin de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înțeleaptă și potrivită precauție de supraviețuire. Instinctul acum sporit crea din nou în el o reacție săptămâna următoare, făcându-l să-i accentueze din nou prezența în sistem. Odată pusă în mișcare, nu aveai cum să oprești bucla al cărei elan creștea mereu. Pe măsură ce treceau săptămânile, Ward deveni sclavul propriei sale mașinării. În fața acestui instinct tot mai puternic, devorator, de supraviețuire, Ward aduse din ce în ce mai multe rectificări sistemului și, fără să-și dea seama, se dezbără de propria umanitate puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
60.000 de muncitori cu acte în regulă) încadrați pe șantiere, răspândite practic pe toată suprafața Israelului, au exprimat dorința de a putea participa la vot (deși acțiunea avea loc într-o zi lucrătoare), solicitând sprijinul ambasadei române. Într-un elan patriotic și civic de excepție, întregul personal al ambasadei s-a mobilizat exemplar și, cu sprijinul oficial și generos al autorităților centrale, locale și patronale israeliene, s-a reușit organizarea a 15 secții de votare pe toată suprafața țării, de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ei drăguț.) Țiitorul: Deci pe unde spuneai că bântuie triplul tău soț? N-ar fi oportun să ne întâlnim tocmai acum. Ar fi un duel inegal: trei contra unul. În plus, o apariție atât de hilară mi-ar tăia orice elan vitejesc. Dora: Rătăcește toată ziua prin parc la orele când lumea e în general la serviciu. De fapt, se duce s-o întâlnească pe Philomena. Dar pe mine nu mă mai interesează acum. Acum sunt liberă. De nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i răceala și detașarea, a abandonat cu ușurință ideea, fără să mai insiste. A lăsat-o în apele ei. El era foarte discret, neposesiv, relaxat, aparent indiferent și ea se gândea cât de diferiți sunt și că numai tinerețea și elanul erotic îi ținuse de fapt împreună. El nu era gelos, deși ar fi trebuit să fie, totuși era pasional, plăcut și deschis. Și toate aceste calități formidabile ale lui aveau aerul s-o exaspereze. El nu avea cum să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decât toate flăcările lumii, ardeau și gândurile ale căror săgeți încenușau zăpada, de a-i aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de elan, așa cum divină era pentru ei fresca de pe zidul de granit din care ne sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta se împiedica în hățișurile iubirii țipate din vârfurile picioarelor până în chakrele sufletului, inima se deschidea ca un uriaș iris, devenind portal către dimensiuni de care nici Dumnezeu nu știa, prilej ca să fie blamat de Satana, știam eu că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu părerea? își simte Roja tîmplele zvîcnind și pulsul bătîndu-i tot mai rapid în nodul care îi crescuse în burtă. N-am pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și să nu mai ajungem la timp. Ăsta era un risc de o mie de ori mai mare decît a te avînta cu o sută la oră cu Dacia domnului Președinte într un morman de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Întrebă: Eu cred că așa se fac copiii! Așa-i? Cam așa ceva, dar Îi mult mai greu, mai frumos și mai bine, n-ai cum să știi tu și nici nu ai să Înveți degrabă! Vorbele ei i-au tăiat elanul, sufletul elevului care Învață bine a fost cuprins de neputință și poate că pentru prima dată În viața sa de până atunci, Va a simțit gustul frustrării și chiar al eșecului. A rămas meditând la prima sa Înfrângere În fața Mariniței
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
intelectuală, adoptând un ton solemn și îngăduindu-și chiar, la un moment dat, să polemizeze de la egal la egal cu Emil Cioran. De fapt, scrierile sale sunt antipatice nu neapărat din cauza lipsei de profunzime, cât din cauza emfazei stilistice. Autorul are elanuri de poet, nesusținute de o autentică aptitudine pentru poezie: „O petală de trandafir dăruită cu pornire gingașă este mai importantă decât orice cadou, căci sentimentele îi dau valoare și strălucire.“ Culmea este că la un moment dat Ionel Bandrabur însuși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Caii, Câinele, Taurul, Orchestra, Violul, Anul, Dilemele, Veacul, Zecimala, Teorema, Cineva, Uitarea, Virgula etc. Aceste cuvinte mai importante decât altele sunt însă atât de numeroase, încât de la un moment dat prezența lor în text își pierde caracterul de eveniment. În elanul lui autorul ridică în rang prea multe substantive, pronume și verbe. Excesul le face să recadă în anonimat. Este ca și cum în România ar exista sute de președinți ai României, nu unul. Cine i-ar mai primi cu pâine și sare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autor, cu intenții frumoase (și cu trăsături frumoase, după cum reiese de pe ultima copertă a cărții), Aurel Curcă Udeanu, monologhează-filozofează într-un stil poematic sacerdotal care reușește cu greu să-i ascundă lipsa de idei. „Ideile“ tânărului autor sunt de fapt elanuri sexuale, specifice vârstei, pe care el și le manifestă indirect, demagogic, prin refuzul dragostei carnale și prin misoginism: „Femeia este lecția tragică a lui Dumnezeu că lucrul în sine există doar mulțumită nervilor noștri în erecție.“ „Ea, vinovată că, aflat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acela de la școală! Ba da. Atunci de ce nu tragi, mă, odată? Mi-i frică! De ce? Păi, trebuie să trag tare și nenea stă portar! Și? Îl pot lovi și pe el! Va fi paguba mea, rîde grăsunul. Copilul își ia elan și șutează. Grăsanul a căzut ca trăsnit și pe ambele nări îi curgeau două jeturi de sînge. Toți rămîn împietriți, doar Pantelimon rîde nestăpînit: El a fost! N-am nici un dubiu! Băi, te fac fotbalist! Gînduri alandala Părăsesc locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se aventurase în paradis, urca scările. Liana a înțeles totul chiar atunci, dar a verificat și după ce l-a pus la punct pe Șișu, dacă el, omul care pune coarne, mai vine pe la avocat. Și venea, chiar cu mai mare elan. Avocatul a strigat după Liana: Ce să cercetez, mă rog? Cine sosește de dimineață, ca să nu se răcească patul, aruncă femeia peste umăr. Începînd din acea clipă au început frămîntările avocatului și în final a avut loc explozia. Evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tragi cu urechea; ambalajele împăturesc impresii și le vând la bucată. Libertatea se întâmplă acolo unde gândul se rostogolește după bunul plac al memoriei. Gândurile nu lasă urme-n zăpadă. Nebunia este compatibilă cu orice formă de libertate. Terapeutul implantează elanuri convergente spre o trezire lucidă, scurtcircuitând memoria; subconștientul înrourează gândirea cât să amăgească diminețile. Memoria trage cortina după fiecare infuzie de lumină. (Se face noapte.) Petru trăia într-un prezent infinit. În jurul patriei sale, creștea zidul. Starea de absență fecunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau „a reține”. Ne-o închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și încercând să năvălească peste El, nebună de fericire. Dar Isus îi taie scurt elanul: nu m-am urcat încă la Tatăl, nu Mă opri din drum, „nu Mă reține”. S-au făcut tot felul de speculații pe marginea episodului, interpretându-se în fel și chip atitudinea severă a Domnului. Cea mai plauzibilă mi se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a o fi isprăvit. Că, până la aflarea temutelor instalații, ce i-au fost implantate în apartament, mai era o cale destul de lungă: sufrageria, bucătăria, baia și holul trebuiau scotocite până în cele mai mici amănunte, dar doamna i-a mai temperat elanul de prospecțiune oarbă prin amenințare cu poliția și cu Burdujenii. Abia într-un târziu a reușit să articuleze și el trei silabe: Sâr-ma... mic... Ce sârmă? Ce microfoane? Stai, omule bun, liniștit că sârma-i numai în cap la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cifra de douăzeci și doi plus comandantul de detașament, ceea ce a făcut ca până la urmă totul să fie OK, fără pericolul amenințării vreunor posibile incidente neplăcute. Așa că elevilor nu le mai rămânea altceva de făcut decât să aștepte evenimentul cu elanul și optimismul caracteristice vârstei cravatelor purpurii, ferm hotărâți să mai dea o lovitură imperialismului american agresiv. * * * Într-o dimineață superbă de mai, detașamentul de protocol al pionierilor moscoviți, parcă pierdut pe undeva în imensitatea spațiului de la Șeremetievo, aștepta aliniat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ninetei, către casă: "Boșorog nenorocit ce ești, iar te-ai îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă de pâine pentru copii?" Vasile nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că făcea câțiva pași îndărăt, studia din nou obiectivul care trebuia luat cu asalt, își reconsidera, energetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]