710 matches
-
egală cu cea a electronilor liberi. Existența unui exces de sarcină electronică face să apară forțe de respingere între electroni, forțe dirijate din interior spre exterior, ceea ce duce la expulzarea sarcinilor în exces spre suprafața conductorului. Descrierea matematică a interacțiunilor electrostatice a implicat introducerea mărimii sarcinii electrice prin intermediul unor mărimi mecanice. Fenomenul însuși este influențat de mediul în care sunt plasate sarcinile, de aceea se poate trage concluzia că el se exercită efectiv printr-o formă a materiei, o formă care
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
unei sarcini electrice, în fiecare punct dintr-o regiune a spațiului, se poate exercita o forță de natură electrică; se spune că în acea regiune există un câmp de forțe electrice. Cu alte cuvinte, o sarcină electrică își exercită acțiunile electrostatice asupra altor sarcini situate în spațiul înconjurător prin intermediul unei stări a materiei numită câmp electric. Sintetizând, se poate da următoarea definiție: câmpul electric este o formă de existență a materiei, prin intermediul căreia sarcinile electrice interacționează între ele. Numeroase experiențe au
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
depun pe ea. Prin lovire, se transferă acesteia impulsul câștigat pe spațiul de accelerare parcurs de la apariția lor și până la depunere, astfel încât morișca începe să se rotească. O aplicație practică foarte importantă a vârfurilor conductoare încărcate electric o constituie filtrul electrostatic, care are funcția de a purifica aerul din incinte închise sau de a reține particulele eliminate pe coșurilor fabricilor de ciment sau de altă natură. Prin ionizarea particulelor din jur, acestea sunt atrase spre vârfuri pe care se depun. Filtrul
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
dielectricul, acoperit în exterior, până la o anumită înălțime cu o foiță de staniol care alcătuiește armătura exterioară a condensatorului. Foița metalică interioară împreună cu vergeaua metalică formează armătura interioară. Butelia de Leyda se încarcă apropiind conductorul armăturii interioare de polul mașinii electrostatice. Se acumulează astfel o mare cantitate de electricitate. Butelia se descarcă făcând legătura între armătura exterioară și cea interioară cu ajutorul excitatorului. Un alt model de condensator este format dintr-o placă izolatoare, pe fețele căreia sunt lipite foițe de staniol
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
inferioară a mașinii) preiau sarcinile care apar pe bandă ca urmare a frecării ei cu cele două role și le transmit celor două sfere. Colectorul de sarcini se va electriza negativ, iar eclatorul se va electriza pozitiv. Accesorii ale mașinii electrostatice: Este un generator de sarcini electrice pe care le acumulează la un potențial ridicat. Mașina Wimshurst este formată din două discuri circulare de sticlă, care se rotesc în sens invers, pe care sunt lipite foițe de staniol. Discurile, datorită rotației
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
pot suferi o reacție de fuziune producătoare de energie care să poată susține echilibrul hidrostatic al unei stele. Electronii dintr-un atom sunt atrași de protonii din nucleu de forța electromagnetică. Această forță leagă electronii într-o groapă de ptențial electrostatic ce înconjoară nucleul mai mic, ceea ce înseamnă că o sursă externă de energie este necesară pentru ca electronul să scape. Cu cât este mai aproape un electron de nucleu, cu atât mai mare forța de atracție. Prin urmare, electronii legați în
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
stare fundamentală, sau , în timp ce o tranziție a unui electron la un nivel superior se soldează cu o stare excitată. Energia electronilor crește atunci când "n" crește, deoarece distanța (medie) față de nucleu crește. Dependența energiei de ℓ este cauzată nu de potențialul electrostatic al nucleului, ci prin interacțiunea între electroni. Pentru ca un electron să , de exemplu de la starea fundamentală la primul nivel excitat (ionizare), acesta trebuie să absoarbă sau să emită un foton la o energie egală cu diferența de energie potențială între
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
iar legătură ionică este forța electrostatica de atracție. De exemplu, sodiul (Na), un metal, cedează un electron pentru a deveni un cation de Na, în timp ce clorul (Cl), nemetal, primește acest electron pentru a deveni Cl. Ionii sunt uniți datorită atracției electrostatice, iar compusul clorura de sodiu (sarea de bucătărie) este formată. Într-o legătură covalenta, unul sau mai mulți electroni de valentă sunt împărțiți de 2 atomi: rezultatul atomic care este încărcat negativ este denumit moleculă. Atomii vor împărți electronii de
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
adus contribuții importante și în alte domenii ale matematicii, ca cele ale geometriei și topologiei. În prima sa lucrare din 1924 descoperă o proprietate caracteristică a cuadricelor, relativă la trei puncte oarecare ale suprafeței, care este implicată de legea distribuției electrostatice pe un elipsoid conductor. Această problemă a fost reluată în anul 1964 sub o formă mai generală, obținând relații diferențiale multilocale foarte simple, care caracterizează curbele algebrice. O altă problemă importantă de geometrie diferențiala pe care a studiat-o a
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
La contactul cu pielea, se spală imediat cu multă... (agentul de spălare corespunzător se specifică de producător). S29 - A nu se arunca la canalizare. S30 - A nu se turna niciodată apă peste acest produs. S33 - A se evita acumularea încărcării electrostatice. S35 - A se elimina reziduurile produsului și ambalajul (recipientul) după ce s-au luat toate măsurile de precauție. S36 - A se purta echipament de protecție corespunzător. S37 - A se purta mănuși de protecție corespunzătoare. S38 - În cazul unei ventilații insuficiente se
R- și S-text () [Corola-website/Science/308134_a_309463]
-
Energia aurorelor și alți factori fac improbabilă atingerea solului de către aceste sunete, iar sincronizarea sunetelor cu modificările vizibile ale aurorei intră în conflict cu decalajul de timp necesar propagării sunetului pentru ca acesta să fie auzit. Anumite persoane speculează că fenomenele electrostatice induse de aurore pot explica sunetele. În "Mitologia după Bulfinch" (1855) de Thomas Bulfinch există câteva idei preluate din mitologia nordică: În ciuda unei descrieri marcante, nu sunt relatări în literatura scandinavă care să susțină această afirmație. Deși activitatea aurorală este
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest Rutherford, împrăștierea particulelor α la trecerea printr-o foiță subțire din aur. Conform modelului atomic elaborat de Thomson, particulele trebuiau să fie deviate cu câteva grade la trecerea prin metal din cauza forțelor electrostatice. S-a constatat, însă, că unele dintre ele erau deviate cu unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu 180°. Acest fapt a fost explicat prin existența unei neuniformități a distribuției de sarcină electrică în interiorul atomului. Pe baza observațiilor efectuate
Modelul atomic Rutherford () [Corola-website/Science/306961_a_308290]
-
cele două tipuri de mașini electrice, același dispozitiv putând îndeplini ambele roluri în situații diferite. Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor electromagnetice ce acționează asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp magnetic. Există însă și motoare electrostatice construite pe baza forței Coulomb și motoare piezoelectrice. Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele electrice sunt folosite la foarte multe aplicații: de la motoare pentru componente electronice (hard disc, imprimantă) până la acționări electrice de puteri foarte mari (pompe
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
ul este acea ramură a fizicii care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea. Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
de calciu pentru a se putea deschide deși se crede că acesta acționează în mod revers, blocând cel puțin unul din pori. Grupările carbonil din interiorul porilor aminoacizilor mimetizează hidratarea apei ce are loc în soluțiile apoase prin natura încărcărilor electrostatice a celor patru grupări carbonil din interiorul porilor. Un aport adecvat de potasiu pentru a susține viața este garantat prin consumarea unor alimente variate, în special legume. Cazurile clare de deficiență de potasiu sunt rare la indivizii care au o
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
energia electrică este mediul prin care neuronii transmit semnale mușchilor. Bateria lui Alessandro Volta, sau , din 1800, realizată din straturi alternative de zinc și de cupru, a oferit oamenilor de știință o sursă mai solidă de energie electrică decât mașinile electrostatice utilizate anterior. Recunoașterea electromagnetismului, adică a unității fenomenelor electrice și magnetice, li se datorează lui Hans Christian Ørsted și lui André-Marie Ampère în 1819-1820; Michael Faraday a inventat motorul electric în 1821, iar Georg Ohm a analizat din punct de
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
potențial cauzată de un câmp electric. Cum hărțile fizice prezintă curbe de nivel care unesc punctelor de egală altitudine, se poate trasa și un set de curbe de nivel ale punctelor de potențial egal (cunoscute drept ) în jurul unui obiect încărcat electrostatic. Echipotențialele intersectează toate liniile de forță în unghiuri drepte. Ele se află și paralel cu suprafața unui , altfel s-ar produce o forță care ar muta purtătorii de sarcină pentru a egaliza potențialul suprafeței. Câmpul electric era formal definit ca
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
lui Ørsted din 1821 că un câmp magnetic există în jurul tuturor părților unui cablu prin care trece un curent electric indică o relație directă între electricitate și magnetism. Mai mult decât atât, interacțiunea părea diferită cea gravitațională și de forțele electrostatice, cele două forțe ale naturii cunoscute pe atunci. Forța pe acul busolei nu-l direcționa în sensul sau împotriva deplasării curentului prin fir, ci acționat la unghi drept. Cuvintele ușor obscure ale lui Ørsted au fost că „conflictul electric acționează
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
baza "electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de "ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic". De asemeni studiind "proprietățile magnetice ale substanțelor",introduce termenii de "diamagnetism" și "paramagnetism". A elaborat "teoria electrizării prin influență" și "principiul ecranului electrostatic" (sau "cusca lui Faraday"), enunțând astfel "legea consevării sacinii electrice" (1843). Mai târziu, în 1846, arată că "energia electrostatică este localizată în dielectrici". Ultimele sale cercetări arată "acțiunea câmpului electric asupra luminii polarizate" sau "efectul de polarizare rotatorie a luminii
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
de masa obiectelor încărcate electric, și respecta legea superpoziției. Legea lui Coulomb a unificat toate aceste observații într-o singură afirmație succintă. Matematicienii și fizicienii din anii următori au descoperit ideea de "câmp electric", ca una utilă în determinarea forței electrostatice ce acționează asupra unei sarcini electrice în orice punct din spațiu. Noțiunea de câmp electric se bazează pe o "sarcină de probă" ipotetică aflată oriunde în spațiu. Folosind legea lui Coulomb, se determină forța electrostatică. Astfel, câmpul electric oriunde în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
descrie forța ce acționează asupra unei sarcini electrice ce se deplasează într-un câmp magnetic. Conexiunea între electricitate și magnetism permite descrierea unei forțe unificate "electromagnetice" ce acționează asupra unei sarcini. Această forță poate fi scrisă ca sumă a forței electrostatice (a câmpului electric) și a forței magnetice (dată de câmpul magnetic). Legea completă are enunțul: unde formula 44 este forța electromagnetică, formula 39 este sarcina particulei, formula 46 este câmpul electric, formula 47 este viteza particulei, înmulțită vectorial cu vectorul inducție magnetică (formula 48). Originea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
au modele dependente de o poziție dată adesea sub formă de vector radial formula 73 centrat într-un potențial cu simetrie sferică. Astfel de exemple sunt: Pentru gravitație: unde formula 90 este constanta gravitațională, iar formula 91 este masa obiectului "n". Pentru forțele electrostatice: unde formula 93 este permitivitatea electrică a vidului, iar formula 94 este sarcina electrică a obiectului "n". Pentru forțele elastice: unde formula 66 este constanta elastică a resortului. În anumite contexte fizice, forțele nu pot fi modelate ca fiind datorate gradientului unui potențial
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
uniforme de-a lungul scheletului proteic oferă proteinei stabilitatea necesară. În afară de aceste legături se mai pot stabili alte tipuri de legături: legături ionice (stabilite de obicei între grupările aminice și cele carboxilice ionizate), legături de tip van der Waals (legături electrostatice slabe care se stabilesc între radicalii hidrofobi), legături fosfodiesterice (între 2 resturi de serină și acid fosforic), legături eterice (stabilite la nivelul aminoacizilor cu grupări hidroxilice). Structura cuaternară se referă la modul în care se unesc subunitățile proteice. Enzimele care
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
însă nu se utilizează ca detectoare de radiații ci ca sursă de curent. Interesant la acest tip de semiconductoare este că prin absorbție de energie (căldură sau lumină) eliberează purtători de sarcină (electroni și goluri). Este nevoie de un câmp electrostatic intern pentru ca din acești purtători să se creeze un curent electric dirijându-i în direcții diferite. Acest câmp electric intern apare în dreptul unei joncțiuni p-n. Pentru că intensitatea fluxului luminos scade exponențial cu adâncimea, această joncțiune este necesar să fie
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
de inducție B, perpendicular pe fețele laterale, prin care circulă curentul I. Sub acțiunea forței Lorentz, electronii se vor deplasa spre fața interioară care se încarcă negativ. Fața superioară se încarcă pozitiv. Între cele doua plăci se formează un câmp electrostatic de intensitate Eh, care exercită asupra fiecărui electron o forță electrică Fe egală și de sens opus forței Lorentz. Între fețe se menține constantă diferența de potențial Uh=Ua-Ub numită tensiune Hall. Se demonstrează că Uh=Kh x I x
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]