684 matches
-
lui Echecrates. Ptolemeu, alături de 40 de elefanți, se afla pe flancul stîng, în vreme ce restul de 33 de elefanți fuseseră distribuiți în flancul drept. Armată lui Antiohus, care dispunea de o forță similară, era la fel de diversă, un fapt obișnuit pentru statele elenistice. El își plasase 60 de elefanți sirieni, comandați de fratele său vitreg Filip, în fața flancului său stâng, unde el se afla personal, alături de o bună parte din cavaleria sa, 4,000 de călăreți. Legătura dintre aceștia și falanga sa centrală
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
cea amintită în Vechiul Testament, în Cartea Regilor II ca fiind locul de obârșie al lui Meshulemet Bat Harutz, mama regelui Amon al Iudeei este identică cu Yodfat. Totuși, ruinele cele mai vechi găsite la fața locului datează abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
au executat la fața locului 8 sesiuni de săpături arheologice din partea Serviciului antichităților al Israelului și a Universității Rochester din S.U.A, sub conducerea lui D.Edwards, Mordehay Aviam și D.Adan-Bayewitz. Arheologii au dezvelit urme mergând de la epoca elenistică și până în evul mediu.S-au găsit urmele unui zid de fortificație din epoca ptolemeică, precum și, la nord-vest, urmele unei rampe utilizate de romani în asediul din anul 67. De asemenea au fost descoperite dărâmături ale unor ziduri care par
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
este un grup statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură. Tazartes semnalează că grupul statuar este realizat din marmură de Frigia. De asemenea, s-a sugerat că ar putea fi o copie romană a unei lucrări elenistice realizate în bronz între secolele III și II î.e.n. sau II și I î.e.n., sau mai concret, copia unei statui din bronz de la Altarul lui Zeus din Pergamon de la jumătatea secolului II î.e.n. Datarea în secolul II nu poate fi
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
cea mai bună poziție pentru a fi observată este cea frontală; lucrarea reprezintă emoțiile umane în cea mai adâncă și impresionantă expresie a trăirilor lui. Împreună cu "Altarul lui Zeus și al Atenei din Pergamon" este un exemplu de sculptură scenografică elenistică de un dramatism dus la extrem. Din Renaștere, acest grup statuar este reprezentativ artei antice și al curentului academic și baroc al artei elenistice. Expresia de vinovăție și de mare dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
lui. Împreună cu "Altarul lui Zeus și al Atenei din Pergamon" este un exemplu de sculptură scenografică elenistică de un dramatism dus la extrem. Din Renaștere, acest grup statuar este reprezentativ artei antice și al curentului academic și baroc al artei elenistice. Expresia de vinovăție și de mare dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă, provoacă fiori. Șerpii monstruoși încolăciți în jurul celor trei, cu scopul de a-i omorî ca pedeapsă divină, leagă prin liniile lor curbe grupul statuar
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
povestește că cei doi frați evrei învingători care au condus armata egipteană, ar fi convins-o pe Cleopatra să renunțe la ideea anexării Iudeei. În urma cuceririi Acrei Alexandru Ianai a izbutit să-și întindă stăpânirea asupra unui șir de porturi elenistice la Marea Mediterana, precum Dor, Migdal Straton (devenită mai târziu Cezareea și Apollonia. În anul 101, fiind hotărât să stăvilească pericolul nabatean dinpre răsărit, Ianai și-a îndreptat oastea către malul de est al Iordanului, spre regiunile Basan (Bashan) și Ghilead
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
importantă. Se crede ca a decis astfel pentru a le tăia nabateenilor rivali legătura cu marea și a le strangula comerțul. I se atribuie acestei hotarari si un motiv simbolic: bătălia de la Gaza adusese în urma ei subjugarea Iudeei față de regatele elenistice. Ianai voia acum să șteargă această pată din paginile istoriei și să deschidă o pagină nouă în istoria Iudeei suverane. Anii 95-99 î.Hr. au fost martorii unor noi campanii militare dirijate de această dată contra Moabului tot în scopul acaparării
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
a regelui față de farisei și fata de Sanhedrin, i-a atras lui Ianai ura poporului. Displăcea și accentuarea elenizării păturii aristocrate, care în frunte cu regele, adoptase manierele, îmbrăcămintea, armele și tacticile militare, și tipicul ceremoniilor care erau specifice monarhilor elenistici. Acest lucru era interpretat ca o trădare a principiilor inițiale ale primilor Hasmonei, preotul Matityahu și fiii săi Macabei. Odată, în vreme ce slujea ca mare preot in Templul din Ierusalim, oamenii au aruncat aspupra lui cu fructe de chitră (etrog). Când
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
a fost un oraș antic în perioada elenistică, parțiană și romană construit în apropierea râului Eufrat. Este poziționat lângă satul numit Salhiyé din Siria. este o locațe extrem de importantă din punct de vedere arheologic. Locul a fost abandonat după cucerirea din anii 256-257 și nu s-a mai
Dura-Europos () [Corola-website/Science/330016_a_331345]
-
nou avânt acestor organizații deja existente, ceea ce face ca ele să fie practic „o sinteză a unei forme de organizare moștenite sau imitate de la greco-romani și a unui sistem de idei de proveniență siro-persană, rezultatul fiind un amestec deopotrivă islamic, elenistic, interconfesional, filosofic și corporatist”. După marea invazie mongolă de la mijlocul secolului al XIII-lea, supunerea în fața forței străine invadatoare a facilitat convertirea maselor la islamul sunit. Karmațianismul a fost distrus aproape în totalitate, iar breslele, fiind în pericol de dispariție
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
sau Grecia din perioada elenistică este o perioadă din istoria Greciei antice cuprinsă între decesul lui Alexandru cel Mare 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman 31 î.Hr. Termenul „elenistic” a fost folosit prima dată de istoricul german Johann Gustav Droysen în lucrarea sa "Geschichte des
Grecia elenistică () [Corola-website/Science/331315_a_332644]
-
sau Grecia din perioada elenistică este o perioadă din istoria Greciei antice cuprinsă între decesul lui Alexandru cel Mare 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman 31 î.Hr. Termenul „elenistic” a fost folosit prima dată de istoricul german Johann Gustav Droysen în lucrarea sa "Geschichte des Hellenismus" (1836 și 1843). Epoca elenistică a fost definită de istoricii secolului al XIX-lea pornind de la un criteriu lingvistic și cultural, și anume
Grecia elenistică () [Corola-website/Science/331315_a_332644]
-
Greciei antice cuprinsă între decesul lui Alexandru cel Mare 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman 31 î.Hr. Termenul „elenistic” a fost folosit prima dată de istoricul german Johann Gustav Droysen în lucrarea sa "Geschichte des Hellenismus" (1836 și 1843). Epoca elenistică a fost definită de istoricii secolului al XIX-lea pornind de la un criteriu lingvistic și cultural, și anume creșterea importantă a regiunilor în care oamenii vorbeau limba greacă (Ἑλληνιστής, "Hellēnistḗs") și prin urmare fenomenul de expansiune a elenismului.
Grecia elenistică () [Corola-website/Science/331315_a_332644]
-
carpică din așezările de tip Scheia-Văleni și din necropolele de incinerație de tip Vârtișcoi-Poienești. Colecția mai include altare romane și cărămizi din castrul de la Barboși, inscripții funerare de la Isaccea (Noviodunum), obiecte de lut ars, bronz și sticlă de proveniență greacă, elenistică și romană descoperite în Dobrogea, unelte, vase de sticlă, amfore și obiecte de podoabă (cultura Sântana de Mureș), piese medievale (unelte, arme, cahle, obiecte de podoabă), colecții de numismatică antică, medievală și modernă, documente medievale și moderne. Expoziția de istorie
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
a cerut să renunțe la astrolab, al Tirmidhi renunță la acesta. Cu toate acestea, cercetători contemporani îl consideră "primul sufi care a avut o anumită cunoaștere a învățăturilor metafizice și cosmologice ale grecilor”, ”teoretician minuțios și prolific”, cu ”anumite influențe elenistice”. La vârsta de 28 de ani, al-Tirmidhi realizeaza pelerinajul ("hajj") la Mecca și în drum vizitează Basra, un centru major de învățătură islamică în Irak. Experiența sa la hajj a fost deosebită, ca urmare la întoarcerea acasa învață pe de
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
Mitriade I (195-138 î.Hr), regele parților. În timpul domniei lui Gotarzes I (91-87 î.Hr), Ctesiphon ajunge un important centru politic și comercial. Orașul a devenit capitala Imperiului Part în anul 58 î.Hr. Treptat, Ctesiphon se unește cu vechea cetate elenistică Seleucia, aflată pe malul opus al Tigrului, devenind o metropolă cosmopolită cunoscută și sub denumirea de Seleucia-Ctesiphon. Datorită mărimii și importanței sale, Ctesiphon a fost un obiectiv major pentru Imperiul Roman în timpul războaielor și campaniilor sale militare din Orient. Împăratul
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
bogatele pământuri din răsăritul Tauridei și din Meotida, era transportat în Grecia pe mare, traversând în trecere Hersonesesul Traciei. În decursul îndelungatei sale istorii, regatul a fost adesea aliatul, „clientul” sau vasalul altor puteri mai mari, precum Imperiul Persan, Imperiile elenistice care i-au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile scitice din stepa pontică; a durat până la regele Savromatis al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Prostituția reprezenta una din componentele vieții cotidiene a grecilor antici, din epocile arhaică, clasică și elenistică. În cele mai importante orașe grecești, și în special în porturi, acesta utiliza o proporție semnificativă a populației și, prin urmare, reprezenta una din activitățile economice principale. Era departe de a fi considerată o ocupație ilegală: orașele nu o condamnau
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
listă cu profesii obișnuite, dar nu foarte onorabile. Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini ("μέτοικος") să fie proprietari de bordeluri. În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și prezentate ca fiind sclave până la dovedirea contrariului. Acest caz pare a fi fost destul de frecvent deoarece Clement din Alexandria îi punea în gardă pe cei care frecventau prostituatele
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
din Hyccara", amanta obișnuită a sculptorului Miron și proverbiala "Lais din Corint" o „femeie de o frumusețe răvășitoare care-și vindea favorurile la un preț exorbitant”, pentru care Aristip a făcut o mare pasiune ce l-a ruinat. Din epoca elenistică putem cita pe "Pythonike", amanta lui Harpale, trezorierul lui Alexandru cel Mare, sau o altă "Thais", amanta atât a lui Alexandru cât și a succesorului său la tron, Ptolemeu. Unele dintre aceste hetaire sunt foarte bogate. Xenophon o descrie pe
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
vorba de o hetairă. Începând cu secolul al III-lea î.e.n. cel puțin, odată ce mari cantități de monede străine au început să circule în Laconia, Sparta a intrat definitiv în rândul celorlalte orașe grecești și în această privință. În epoca elenistică (323 î.e.n. - 146 e.n.), Polemon din Ilion descria în opera sa "Ofrande Lacedemoniei" un portret al celebrei hetaire Cottina și statuia unei vaci de bronz care îi fusese dedicată. El adaugă că, încă din acele timpuri, bordelul pe care aceasta
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
ateniene ca o concurență neloială. Într-un registru diferit, Platon, în "Republica", le condamnă pe prostituate ca și pe patiseriile antice, ambele acuzate de a fi introdus luxul și stricarea regulilor în cetatea ideală. Cinicul Cratos din Teba din perioada elenistică (citat de Diodor din Sicilia) descrie și el un oraș în care există o comunitate a femeilor și copiilor, în maniera celei descrise de Platon, și în care prostituția este total interzisă. În Grecia Antică existau în afară de prostituatele femei, și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
administrativ și politic de Ierusalim.( Jericke) După distrugerea Primului Templu, numeroși locuitori evrei din Hebron au fost,se pare,deportați în exilul babilonean.( Carter). O parte s-ar fi întors după cucerirea persană (538 î.Hr.) (Nehemia 11:25). În perioada elenistică s-au găsit aici morminte grecești cu menționarea zeului edomit Kos, localitatea cunoscând o influență edomită. Edomiții sau idumeii,probabil sub presiunea nabateenilor, au înaintat prin Neggev până în sudul Iudeei, și au dominat la un moment dat HebronulDupă unii cercetători
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]