750 matches
-
timp Carpocrate le rupea gîtul cu minciunile lor mozaice spunînd despre Iisus adevărul iar Hristos era demascat ca o născocire mozaică așa cum susțineau și mandeenii. Teozofia gnostică dezvoltată pe baza religiei geților ca o adaptare a acestui cult la lumea elenistică, era deja conturată la începutul secolului ll și avea frății în marile orașe ale imperiului roman, ori la acea dată Tora încă nu era tradusă în greacă, deci nu putem vorbi de o filozofie iudeo-creștină care va apărea du-pă anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Cuvîntul unic transmis fiecărei nații în parte prin îngerul care i-a fost hărăzit, forma de înțelepciune ce îi este proprie. Dacă creștinismul va fi îmbrăcat de greci, el trebuie să se lepede de haina semită și să îmbrace haina elenistică specifică acestora. Scrierile lui contestă mitul poporului ales cu care se maimuțăresc ivriții și unicitatea revelațiilor ce ar fi curs puhoi numai în căpățînele acestora datorate faptului că sînt tăiați împrejur, beteșug mult iubit de Iahwiță cu cornițe. El nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sa. În anul 6 e.n. datorită unor tulburări grave generate de zeloți, Iudeea a devenit provincie romană guvernată de un procurator. În Iudeea, Samaria și în ce-lelalte provincii romane, de-a lungul celor mai importante căi comerciale erau am-plasate orașele elenistice ce aveau între zidurile lor mici ghetouri mozaice constru- ite de iudei pentru ca aceștia să nu se ,,spurce” din contactul direct cu cei netăiați împrejur și nu din răutatea și invidia goimilor cum urlă ei azi! Pretutindeni în Palestina era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și nu din răutatea și invidia goimilor cum urlă ei azi! Pretutindeni în Palestina era vorbită limba greacă, chiar și Iudeea care repre- zenta o enclavă a iudaismului unde predomina aramaica iar teocrația ivrită nu s-a împotrivit infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune etnică și religioasă, întreaga Palestină era atinsă de boala unui fanatism și a unei uri maniacale. Iudeii dușmăneau și disprețuiau pe față pe samariteni conside- rîndu-i spurcați iar pe galileenii păgîni pentru că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Foucault, Jacques Lacan sau Jacques Derrida, de Hans Georg Gadamer și Jürgen Habermas, de formalismul rus, lingviștii praghezi și Mihail Bahtin - aceștia din urmă cu tentacule peste Ocean. Genul ei proxim este sistemul de valori agonic, cu sursele în cultura elenistică timpurie. În orizontul în care se plasează S. condiția definitorie a literaturii - derivată de asemenea din substanța sa ludică - poartă numele de liminalitate. Pragul este locul care face posibilă trecerea - nonviolentă, adică irenică - de la tiparele centrale, autoritare, spre un număr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe care le decorează; • în stilurile clasice umaniste (de exemplu: renașterea, clasicismul greco-roman neoclasicismul): predomină căutarea idealului de frumusețe fizică și morală a omului superior; • în stilurile anticlasice (elenistic, gotic, baroc, romantic): personajele exprimă trăiri și sentimente intense, proporțiile diferă în funcție de forma corpului 66. De multe ori, în istoria civilizației, sfârșitul unui secol a marcat schimbări radicale din punct de vedere politic, economic, social, cultural, psihologic și artistic. Mulți
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
relatează legenda conform căreia Apolo a venit la Delphi având forma unui delfin, purtând pe spate preoții cretani. Templul din Delfi a fost construit în secolul al VIII-lea î.d.H și era punctul de atracție central al spațiului elenistic, datorită celebrelor sale preotese, numite Pitia (Πυθώ) care aveau menirea să facă diverse profeții. Apolo era numit Δελυίνιος Delphinios, adică Delfinul, iar ultimul templu dedicat lui Apolo a fost ridicat de arhitecții stilului corintic Spintharos, Xenodoros și Agathon. După prezentarea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
GERMAN 1. Vechi izvoare despre germani Germanii au fost o prezență activă a lumii antice. Teritoriul lor a fost locuit din timpuri preistorice 5. Cultura și civilizația lor subliniază încă o dată, dacă mai era nevoie, că în afara ariilor de civilizație elenistică sau romană, pe teritoriul Europei exista și o "altă lume antică". În cadrul acestei "alte lumi" se situează și populațiile germanice, cu o arie de răspândire remarcabilă. Ca și în alte zone ale Europei, în centrul continentului apar o sumă de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Gâzei de altădată, 2009, www.orthograffi ti.ro/170/calatorie-in-tinutul-gazei-de-altadata/. Accesat: 23 aprilie 2010. 300 Ibidem. 301 Sub Seleuc I (care anexase Palestina) evreii se vor dispersa în aproape toate centrele Asiei Mici contribuind la extinderea influenței iudaice în detrimentul celei elenistice; politici binevoitoare față de evrei au avut: Ptolomeu I, ÎI și Enercetes (247-222 î.Hr.), sub domniile acestora evreilor li se reduc tributurile, iar dacă aceștia își plăteau dările în mod regulat li se acordă posibilitatea de a-și gestiona liber propriile
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cele ale autobiografiei, iar „separația genurilor” se va produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
înțelegem și să ne înțelegem; în acele vremuri cam băgate în ceață de aburiștii greci, geții de la nordul și sudul Is-trului erau un popor vrednic și plin de vigoare fiind veșnic un cui în talpa fudulă a plăsmuitorilor de adevăruri ,,elenistice”. În același Ciclu epic Aristofan(445-386 î.e.n.) spune că Telefos regele misilor purta pe cap căciula numită pilou adică pileus cum îi spune Iordanes în Getica sau cușmă țurcană cum am zice cei de astăzi, și purtată în vechime nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
greci și supune toate orașe- le state. Fiul acestuia, Alexandru a preluat conducerea statului în anul 336 î.e.n. și a împins granițele puterii sale pînă în India, fondînd imperiul macedonean pe care profesioniștii minciunii din epoca modernă l-au numit ,,elenistic.” Capitala regatu- lui macedonean se numea Pela(pel: a plimba, a fi întunecat, a murdări + a: a adăpa vitele, străbun, rădăcină, braț, armă, neam), cuvînt provenit din vechea limbă a mi-leniului lV î.e.n. adică baștina păstorilor sau rădăcina neamului păstorilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută ca o imagine în sine, în care artistul creează o serie de compoziții consecutive cu acțiuni centrate distinct și în care imaginea actorilor este reluată pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
transpunerii. Ilustrând eforturile filologice succesive ale mai multor cărturari umaniști români din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Biblia de la București, ediție ortodoxă oficială, ajunge a fi inclus de asemenea, în chip neașteptat, un apocrif din epoca elenistică, tratatul filosofic Despre rațiunea dominantă (Pentru sângurul țiitoriul gând), multă vreme pus în seama istoricului Josephus Flavius. Preluat odată cu traducerea lui Milescu, cel care, interesat, îl reține din ediția Bibliei de la Frankfurt, Pentru sângurul țiitoriul gând este cea dintâi scriere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
de natură socio-economică și cea de poliție urbană - deschide perspectiva unui orizont originar extrem de interesant. Acesta ar putea să fie plasat în lumea urbană a Antichității mediteraneene, cu atât mai mult cu cât asemănarea cu structura facțională a polis-urilor elenistice și romane este izbitoare. În primele secole ale Imperiului Roman aceste subdiviziuni administrativ-teritoriale urbane au evoluat în binecunoscutele deme - organizații sportive, legate de întrecerile din Hippodrom, fiecare „arborând” culoarea preferată. Orașele bizantine au preluat această tradiție și au conferit deme-lor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
unei înțelegeri raționale a principiilor conduitei umane - a început odat] cu grecii antici. De la Socrate (469-399 î.Hr.) și succesorii s]i imediați, Platon (427-347 î.Hr.) și Aristotel (384-322 î.Hr.), se poate distinge o linie clar] de continuitate, pornind de la gândirea elenistic] (adic], măi general, postaristotelic]), român] și medieval], pan] în prezent. Cu toate c] este un adev]r faptul c] problemele și interesele manifestate de filosofii etici moderni sunt divergențe cu cele ale grecilor, discuțiile acestora pot fi recunoscute că provenind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cicero ilustreaz], într-un mod foarte competent, tr]s]turile centrale ale sistemului epicureic, ale stoicismului, precum și ale concepției sceptice adoptate de Școală lui Platon din secolele al III-lea și al II-lea î.Hr. În rest, dovezile existenței erei elenistice - care include alte școli minore, cum ar fi cea cinic] - trebuie culese din sursele disparate ale autorilor de mai tarziu, dintre care mulți au fost martori extrem de ostili. Dar, în cazul lui Socrate, Platon și Aristotel, care, din orice perspectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Într-adev]r, scriitorii mai târzii, ca Cicero, nu au v]zut nici o diferenț] esențial] între filosofia platonician] și cea aristotelic], cu toate c] aceast] constatare a fost f]cut] din pespectiva contrastului dintre primii doi și Epicur. Relația dintre filosofii elenistici cu Aristotel, Socrate și Platon este mult mai complex], deși nu exist] dubii în leg]tur] cu faptul c] aceștia au scris cunoscând operelor predecesorilor lor. îi. Teme și probleme în etică greac] Etică greac] din toate perioadele graviteaz] în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imperiului bizantin, cu formula sa ideologică închisă, performantă în timpul ultimelor patru secole doar ca program mobilizator politico-militar, în numele aceleiași credințe și al vechiului plan de guvernare creștină. Creștinismul instituționalizat de Constantin I îmbinase cadrele puterii imperiale romane (universaliste) cu moștenirea elenistică a Bizanțului și cu cea iudeo-creștină, încercând să fixeze o formulă ideală, a unui stat-imperiu construit în jurul noii capitalei; el a fost depășit însă în chip natural de propria istorie și de devenirea civilizației europene, chiar după câteva secole de la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
strâns legată de sărbătorile și spectacolele păgâne și, într-o oarecare măsură, dependentă de cultele religioase importate din Orient, dar neadaptate la noua religie, iar pe de altă parte, era gândirea speculativă neoplatonică și neopitagoreică ajunsă la Roma prin intermediul culturii elenistice, capabilă să fie regândită de creștinism, care ar fi putut să primească unele aspecte utile din aceeași tradiție muzicală greacă. Prin urmare, creștinii au simțit nevoia să regândească teoria muzicală greacă, astfel încât să fie compatibilă și să exprime noul simț
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a fost distanțată de categoria puterii, a forței, a dominației. E ceea ce poate stîrni atenția față de o nuanță deloc neglijabilă a portretului divin. André Scrima amintește adesea o linie de intrepretare a termenului pantokrator care de la stoici și la filozofia elenistică a trecut la mari autori patristici (Teofil al Antiohiei, Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa, Augustin). Pentru ei, pantokrator nu înseamnă atotputernic, atotstăpînitor, dominație exterioară. înseamnă ceva mai puțin vizibil și impunător, dar mai originar. Cînd îl numim Pantrokrator, spune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă. Aceeași formulă se întâlnește și în Dimineața nuanțelor (1989), unde decorul marin devine scena confruntărilor dintre elementul masculin și cel feminin, ale căror consecințe dramatice se traduc prin singurătate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
sacre, el trebuie însă folosit cu discernământ, pentru a nu face traducerea ininteligibila pentru majoritatea destinatarilor. Nida atrage pe bună dreptate atenția asupra faptului că Noul Testament a fost scris în forma unei limbi vorbite de omul mediu analfabet din lumea elenistica; în consecință, este necesară concilierea ținutei cu simplitatea 51. Întrucât termenii transliterați sunt cuvinte goale din punct de vedere al semnificației, ei sunt de evitat. Totuși, traducătorul nu trebuie să-și confunde muncă cu aceea a unui comentator. Uneori tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fapte. Acest lucru ușurează într-un fel stabilirea conținutului semantic. Într-un studiu de exegeza biblică, numele divine ar fi tratate în ordinea apariției lor, pornind de la textele cele mai arhaice ale Vechiului Testament și ajungând la cele din epoca elenistica, iar apoi continuând în același fel cu textele Noului Testament. Aici însă le vom grupa tematic și, chiar dacă vom trata succesiv numele divine din Vechiul Testament și pe cele din Noul Testament, le vom relevă continuitatea. Vom vorbi totodată și de problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
imperativ acceptată ca o stare de conștiință medicală, în afara căreia nimeni nu se poate recomanda medic. Profesia de medic este Statuia lui Imhotep (cca. 2600 î.Chr), scrib, poet, arhitect și medic, zeitate vindecătoare egipteană, a fost unificat în timpurile elenistice cu Asclepios, zeul grec al medicinei. mai întâi o chemare și o continuă trăire a marilor satisfacții oferite de recrearea vieții. înțelepciunea este nucleul arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic, profund și adecvat fiecare caz, înainte de a acționa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]