11,539 matches
-
Claire, în mai 1943, ceea ce însemna că femeia era exact de vârsta lui -, se duse cu dosarul femeii și al nazistului la biblioteca publică, pentru documentare. Scană microfilme ore întregi, exilându-l pe neam și concentrându-se asupra femeii. Buchenwaldul eliberat, apoi procesul de la Nürnberg, cu marii lideri naziști declarând că nu făcuseră altceva decât să execute niște ordine. Incredibila brutalitate mecanizată. Sleepy Lagoon, o cauză dreaptă apărată de cine nu trebuia. Claire De Haven trebuie să fi apărut în ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pe plajă - de data asta din cauza fragmentelor de imagini de la Omul Cameră. Cy Vandrich cochetând cu el. Reacțiile bizare ale lui Breuning când auzise de bețele zoot - de parcă una din lame îl tăia pe el. Niles și cei doi deținuți eliberați condiționat. Faza aia cu „Am și eu la comitat un prieten bun, care-mi spune că nu ești nici tu chiar atât de curat cum pretinzi”. „Să te văd acum, labagiu de comitat”, apoi tipul de la LAPD plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cronologic. Continuă să le sorteze, căutând perioada dintre sfârșitul primăverii și vara lui 1942, și găsi nouă nume: opt bărbați albi, cu vârste între nouăsprezece și patruzeci și șapte de ani, care circulau după ora permisă, fuseseră opriți, interogați și eliberați. Fișele erau completate neglijent. Toate conțineau numele, rasa și data nașterii celor interogați și doar jumătate includeau și adresele lor - în majoritatea cazurilor hoteluri ieftine. Cinci dintre bărbați ar fi acum între două vârste și puteau fi EL. Ceilalți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și să Închine cetățile sale de la Dunăre, așa cum cu Înțelepciune a făcut voievodul Țării Românești, Laiotă Basarab. De asemenea, sultanul nostru voiește ca toți prizonierii luați anul trecut la Vaslui și pe teritoriul dintre Vaslui și Dunăre să fie imediat eliberați și trimiși la Istanbul, și mai ales fiul beglerbegului Rumeliei, Soliman, pe numele său Isaac. Stăpânul lumii mai poruncește ca toți genovezii scăpați din bătălia de la cetatea Caffa și fugiți cu o corabie pe Marea Neagră și debarcați la cetatea Chilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi confirmă bănuielile. O mare contraofensivă se pregătea undeva În munții Moldovei, iar Cetatea Sucevei avea să fie prima eliberată. Dar de unde putea strânge voievodul forțele necesare unei asemenea lovituri? Brusc, Oană se concentră la ceva ce se petrecea În liniștea nopții undeva foarte aproape de cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui sălbatic, Însetat de sânge. Prizonierii luați au mărturisit că sultanul aleargă spre Dunăre, dar că Moldova de sud e Încă sub ocupație, iar armata turcească depășește cu mult dimensiunile armatelor conduse de Ștefan și Vlad. 20 august. Cetatea Hârlăului eliberată. Oameni ieșind pe porți și căzând În genunchi În fața voievodului. Durere și speranță. Tulnicele vuiesc, pe culmile munților. 22 august. Coborâm pe malul stâng al Siretului. Un alt corp de oase avansează spre Răsărit, eliberând satele dinspre Nistru. Altul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
condus un atac fabulos, dinspre pădure, pe coasta muntelui, zdrobind Întreaga rezistență a unui regiment de spahii. De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele și au năvălit asupra otomanilor. Dar și vești Îngrijorătoare. Corăbiile chemate de Mahomed au la bord Încă o armată. Iar dispozitivul otoman din jurul Cetății Albe e impenetrabil. Peste o sută de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Stefano, care privea scena cu un zâmbet, fără să schițeze un gest de ajutor. Ca și cum ar fi știut că Alessandro va rezolva situația și n-ar fi așteptat decât să vadă cum se va Întâmpla asta... 5 septembrie. Cetatea Albă eliberată, după două zile de lupte grele. Prima cetate asediată, ultima cetate eliberată. Peste două luni de izolare și de lupte date zi și noapte. Pur și simplu nu Înțeleg. Nu Înțeleg cum, după ce voievodul Ștefan a fost Înfrânt la Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ajutor. Ca și cum ar fi știut că Alessandro va rezolva situația și n-ar fi așteptat decât să vadă cum se va Întâmpla asta... 5 septembrie. Cetatea Albă eliberată, după două zile de lupte grele. Prima cetate asediată, ultima cetate eliberată. Peste două luni de izolare și de lupte date zi și noapte. Pur și simplu nu Înțeleg. Nu Înțeleg cum, după ce voievodul Ștefan a fost Înfrânt la Valea Albă, țara a continuat să lupte. Nu Înțeleg cum de nici una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mereu senzația că asist la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau din infern. La fel oamenii din satele eliberate, din cătune, din colibe, din păduri. Incredibil. Absolut incredibil. Văd Dunărea. Ceea ce e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce este deja un răspuns. Când nimeni nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cetate, căreia îi simt acum pulsul aci la grumazul mîi-nei, subt brățară, bătând la un loc cu al meu ... eu port pesemne în ființa mea conștiința timpului de când ei stăpânesc viața, deoarece acest simț de robie sălășluiește în mine, cea eliberată! - Da ... da! Ei au zidit temnițele noastre și ne-au dat focul în păstrare ... la bucătărie. - Și acolo! Eu nu zic numaidecât că sunt toți buni, dar că ei ocupă timpul și spațiul vieței mari: a cucerirei, a științei rodnice
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Autoarea este transportată sub arest la Iași, ca martoră în proces. După ample dezbateri justiția comunistă a condamnat doar 9 inși dintre cei implicați, Alexandru Zub, Aurel Covaci și autoarea primind condamnări severe. După 2 ani de la arestare autoarea este eliberată comunicându-i-se că a fost iertată de încă 2 ani ce-i mai fuseseră dați, ca semn de mărinimie a statului comunist, cu intenția de a fi racolată de Securitate și a fi folosită în scopuri perfide. Autoarea rezistă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plângea mereu. Îl plânge mai mult pe tata. În prima mea vacanță de liceană, când m-am întors acasă am aflat că a murit Ostiță. Suferința mea nu poate fi descrisă în cuvinte. Nebunul era copilăria mea înlănțuită, acum eram eliberată. Ce poți face cu o libertate neașteptată? Aș fi vrut să-l întâlnesc acolo, mereu, cu mâinile adânc înfundate în buzunare, cu capul descoperit. Cu ochii pândalnici, ca o pasăre de pradă. El era decorul sumbru al copilăriei mele. Oare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pomană ca să plece... Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă s-au înecat toate apele lumii... Apoi, își lasă mâinile pe lângă corp și se volatilizează în noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
două împreună cu paharul cu apă. —Țam, am bolborosit incapabilă să vorbesc cum trebuie fiindcă aveam gura plină cu pastile. Dar știam că-mi reușise figura. 35tc "35" Evident că a doua zi n-am putut să mă duc la serviciu. Eliberată de sentimentul de vină, fiindcă, măcar de data asta chiar îmi era rău, am mai luat un pumn de pastile și m-am pregătit să-mi savurez ziua liberă. Și a fost o zi bună. Plutind, în mod plăcut, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după prima ședință de papiloterapie. — După primele câteva ședințe, o să descoperi că e ceva cu totul normal. Probabil că o să ai un acces de nervi, o să plângi și-o să țipi, iar apoi o să te simți incredibil de ușurată și de eliberată. — Așa crezi tu? Eu, una, sunt sigură că habar n-am. Sally o duse acasă cu mașina. — Tu și cu Henry trebuie să veniți joi seara la noi. Facem un grătar în aer liber, îi spuse ea. Știu că dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
inevitabil. Wilt se uită critic la o imagine cu brânză Connemara Cheddar și încercă să zâmbească. — Simte-te ca acasă, Henry, zise Sally și o luă pe Eva de lângă ei, ca s-o prezinte celei mai libere, dar și mai eliberate femei de-acolo, care pur și simplu murea de nerăbdare s-o cunoască pe draga de țâțoasă. Wilt se duse în grădină, puse pe masă sticla adusă de el și se uită în jur după un tirbușon. Nu era nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de gând să-ți angajez o menajeră!? Ei nu, că asta-i chiar culmea! — O, ba nu! Nu e deloc culmea! zise Sally. Nu e nici măcar pe-aproape de ea! Poate că nu știai, dar te-ai însurat cu o femeie eliberată. Nici un porc de bărbat n-o să mă tragă pe mine pe sfoară! Dar eu nu-ncerc să te trag pe sfoară, zise Gaskell. Ce vreau eu să zic e numai că nu vreau să fim obligați... Nu mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cineva prin... Gaskell scutură din cap. N-are nici o logică! Sally își turnă băutură într-un pahar. — Știi, Ge, problema ta e că vorbești mult, dar faci puțin. Cu unul ca tine mori de plictiseală. „Nevastă-mea e o femeie eliberată. Nevastă-mea e liberă.“ Sună frumos când o rostești așa, dar vine un moment în care soția ta eliberată și emancipată își pune în cap să facă ceva, iar atunci tu nici nu vrei să auzi. — Da, sigur! Și-atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
problema ta e că vorbești mult, dar faci puțin. Cu unul ca tine mori de plictiseală. „Nevastă-mea e o femeie eliberată. Nevastă-mea e liberă.“ Sună frumos când o rostești așa, dar vine un moment în care soția ta eliberată și emancipată își pune în cap să facă ceva, iar atunci tu nici nu vrei să auzi. — Da, sigur! Și-atunci când îți pui în capul ăla afurisit să faci nu știu ce, cine trage ponoasele? Unde-i atunci tupeul de șefă? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
deasupra genunchilor, urcă la bord. Jos, în cabină, Sally stătea cu privirea fixată pe casca de baie. Se umfla și se dezumfla, se întindea și se strângea pe fața lui Gaskell, iar Sally se zvârcolea de plăcere. Era cea mai eliberată femeie de pe planetă - cea mai puternic eliberată. Gaskell murea, iar ea avea să fie liberă să stea cu un milion de dolari în cont. Și nimeni n-o să afle niciodată nimic. Când Gaskell o să moară, o să-i scoată casca de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cabină, Sally stătea cu privirea fixată pe casca de baie. Se umfla și se dezumfla, se întindea și se strângea pe fața lui Gaskell, iar Sally se zvârcolea de plăcere. Era cea mai eliberată femeie de pe planetă - cea mai puternic eliberată. Gaskell murea, iar ea avea să fie liberă să stea cu un milion de dolari în cont. Și nimeni n-o să afle niciodată nimic. Când Gaskell o să moară, o să-i scoată casca de pe cap, o să-l dezlege și o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise din ochii nepotului meu și întreaga lui ființă lăsa să se vadă înfrângerea. După ce clienta a terminat de plătit, m-am strecurat pe locul proaspăt eliberat, am pus mâinile pe tejghea și m-am aplecat înainte. În clipa aceea, Tom privea în jos, căutând o monedă care îi căzuse. Mi-am dres glasul și am spus: — Salut, Tom. Nu ne-am văzut de mult. A ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-ți spun nimic, nu? A scos un hohot de râs straniu, ascuțit - un râs atât de înăcrit, de trimfător, atât de plin de imbolduri mocnite, contradictorii, încât aproape că n-am știut cum să îl interpretez. Râsul fostei soții eliberate, poate. Hohotul de pe urmă. Nu, sigur că nu. Ești liberă să faci cum vrei. Eu nu te rog decât să-mi dai niște informații. — Despre ce? — Rachel. Încerc să iau legătura cu ea de luni încoace, dar pare să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]