886 matches
-
bine înfipte în țărâna augustă a Greciei, el a preluat din opera marilor înaintași momente dramatice, ulterior comasate sau lărgite, și chiar unele replici menite să redea climatul spiritual al vremii (p. 249). Dramaturgul român se întoarce la izvoarele tragediei eline pentru a evidenția în felul său valorile perene ale Antichității. După cum declară în finalul prefeței la Thebaida, el închină astfel celor de mâine lucrări cu oameni de ieri și cu învățături din vecii vecilor (p. 139). Intriga simplă a tragediilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
piesa lui Eschil Prometeu înlănțuit, singura secvență păstrată până astăzi dintr-un ciclu dramatic consacrat titanului pedepsit de Zeus pentru că a furat din cer focul și l-a dăruit oamenilor. Fără a se mulțumi să ofere o replică a operei eline care a supraviețuit accidentelor timpului, Victor Eftimiu propune - așa cum arată în prefața piesei sale - o posibilă reconstituire a celor două fragmente pierdute ale trilogiei părintelui tragediei, cu privire la revolta și eliberarea eroului : Prometeu eliberat, din care au rămas doar câteva fragmente
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge Zeus să-i spun ce știu, mai înainte să sfărâme aceste lanțuri de ocară. Victor Eftimiu pomenește în mai multe rânduri de vechile confruntări dintre zeii elini pentru dobândirea supremației cerești. Eromeni este înspăimântată la ideea că Prometeu are de gând să-l înfrunte pe despoticul monarh divin de dragul oamenilor (A stăpânirii grijă la nimeni Zevs n-o lasă/ [...] Cum tălmăci-va dânsul avântu-ți tineresc ? - I, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Zeus nu mai ajunge !/ Povestea se noiește pe-același vechi temei (V, p. 131). Victor Eftimiu abordează, astfel, mitul antic păgân din perspectiva apariției viitoare a creștinismului. În prefața la Atrizii, autorul semnalează mijloacele prin care a transformat tragediile eline luate drept model : o justificare contemporană a faptelor eroilor, condensarea mai multor piese într-una singură, acumularea într-un răstimp redus a unor evenimente ce se succedau pe vaste întinderi și transformarea corului antic în două personaje vii, participând la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
succedau pe vaste întinderi și transformarea corului antic în două personaje vii, participând la acțiune (p. 251). Considerațiile sunt valabile și pentru Thebaida. Dramaturgul român recurge la un procedeu folosit încă din Antichitate de scriitorii latini care adaptau un model elin - contaminarea, adică îmbogățirea intrigii principale prin întrebuințarea unor elemente preluate dintr-o sursă secundară. Combinând un număr mare de opere dramatice eline, Victor Eftimiu complică excesiv firele narative. În Thebaida, el întrebuințează trei surse principale și două secundare pentru a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Thebaida. Dramaturgul român recurge la un procedeu folosit încă din Antichitate de scriitorii latini care adaptau un model elin - contaminarea, adică îmbogățirea intrigii principale prin întrebuințarea unor elemente preluate dintr-o sursă secundară. Combinând un număr mare de opere dramatice eline, Victor Eftimiu complică excesiv firele narative. În Thebaida, el întrebuințează trei surse principale și două secundare pentru a oferi o variantă condensată a celor mai însemnate momente din istoria Labdacizilor. În primele două acte, el prezintă, în conformitate cu scenariul propus de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar fi supraviețuirea Antigonei, miracol care îi permite eroinei să rostească profeția finală cu privire la destinul glorios al Atenei (V). Călcând cu exactitate pe urmele precursorilor sau abătându-se de la drumul deschis de aceștia, Victor Eftimiu are mereu în vedere tragediile eline alese drept suport al propriilor încercări dramatice. Autorul modern elimină unele elemente caracteristice ale tragediei grecești care i se par mai puțin adecvate epocii sale. Dintre acestea, cel mai notabil este corul antic, înlocuit, în noua variantă, de personajele secundare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu cea a Electrei, altă femeie și fiică iubitoare, însă lipsită de înălțimea morală a descendentei Labdacizilor : Electra e numai răzbunarea, Antigona e numai sacrificiu și iubire, reprezentând cea dintâi martiră creștină (p. 137). Ca și în prima sa tragedie elină, autorul se oprește asupra unei figuri antice înzestrate cu idealurile altei epoci din istoria umanității : Alături de Prometeu, Antigona ni se pare figura cea mai măreață - în sensul eroic-creștin - pe care ne-a dat-o Antichitatea (p. 138). În interviul din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Agamemnon și revenirea lui de la Troia (I). În același timp, ei reflectează asupra întâmplărilor și le cântăresc consecințele, ca atunci când Li judecă urmările dezastruoase ale războiului (I) sau ale blestemului care planează asupra Atrizilor (IV). Dintre elementele specifice tragediei eline, Victor Eftimiu renunță și la intervențiile divine ex machina, esențiale pentru rezolvarea conflictelor din numeroase piese antice. Din punctul de vedere al unui modern, salvarea de ultim moment a Ifigeniei prin apariția zeiței Artemis care o înlocuiește pe altar cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de voința divină, se transformă într-o țesătură de intrigi și slăbiciuni omenești. Iubirea înșelată, devenită mobil al tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui Priam înzestrată cu darul profeției devine protagonista piesei lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român modifică multe din datele legendei. Dezastrul Troiei, momentul inițial al operelor antice, constituie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din jur care îi întâmpină cu neîncredere profețiile socotind-o nebună. În Agamemnon, Clitemnestra este iritată de tăcerea captivei troiene înțeleasă ca dovadă de trufie (nu mai fi semeață), de incapacitate de a comunica (vorbește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fumul suie spre cer. Puterea nimicitoare a focului distruge întreaga cetate. Imaginea dezastrului închipuit de Euripide se răsfrânge peste veacuri în piesa lui Nicolae Iorga. Eroina lui Iorga se aruncă în flăcările care mistuie Troia. Ca și în Troienele autorului elin, la dramaturgul român focul este prezent în întreaga piesă, cu conotații rău prevestitoare. Când fata îi invocă pe zeii cei noi cinstiți de ea, doica o avertizează să nu-i mai pomenească dacă nu vrea să se declanșeze incendiul : nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
revarsă astăzi (V 6). Orice confuzie între jertfe și incendii este spulberată de femeia căreia îi arde casa (V 6). Casandra piere în foc laolaltă cu orașul pe care nu l-a putut salva. Lucrarea dramaturgului român continuă firesc tragediile eline consacrate Casandrei, ea prelungind traiectoria personajului până în momentul în care își contrazice destinul fără a-i schimba fundamental sensul. Casandrei i se dă ascultare doar când nu mai interpretează corect mesajul zeilor. Oricum, finalul este același, ruina cetății și moartea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale genului. Este interesant cum rezolvă situația un dramaturg modern atras de sursele antice ca Dan Botta. Traducător din Sofocle și Euripide, contemporanul și rivalul lui Blaga se distinge prin preocupările sale de teoretician interesat să demonteze mecanismul constituirii tragediei eline, formă teatrală redusă la esențe, desprinsă de orice elemente ale contingentului. În eseul Spiritul dramei din volumul Limite (1936), el descifrează principiile închegării și organizării tragediei : într-un spațiu încărcat de energii latente intervine ca factor decisiv spiritul dramei care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
latente intervine ca factor decisiv spiritul dramei care structurează și dinamizează tragicul, accentuează și limpezește conflictele și mai ales produce revelația destinului. Dat fiind interesul său constant pentru Antichitate, nu este deloc surprinzător că Dan Botta se inspiră din surse eline în creația teatrală proprie. În drama Alkestis (1939), el pornește de la un model antic pentru a-l prelucra în felul său. Autorul român împrumută de la Euripide subiectul mitologic, cadrul acțiunii și personajele și urmărește îndeaproape opera precursorului său. El reia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiind mai tare ca viața (III, p. 252), eroii nu au cum să se sustragă fatalității, iar o intervenție salvatoare ar fi de neconceput, împotriva firii. S-ar zice că autorul modern ține seama de avertismentul inclus în argumentul piesei eline : el corectează abaterea de la canoanele genului săvârșită chiar de unul dintre părinții tragediei antice. Mit și folclor Ca și O’Neill (Din jale se întrupează Electra), Giraudoux (Electra), Sartre (Muștele) și Gerhart Hauptmann (Tetralogia Atrizilor), Victor Eftimiu (Atrizii) și Petru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu individualitatea lor) - p. 113. Legătura dintre sacrificarea Ifigeniei și aceea a Anei lui Manole nu este întâmplătoare. Dacă un Anouilh plasează în actualitate intriga clasică pentru a demonstra perenitatea problematicii tratate de tragicii greci, Eliade preferă să reinterpreteze legenda elină prin autohtonizare, prin relevarea legăturilor sale cu folclorul românesc : așa cum demonstrează studiile de specialitate, mitul jertfei creatoare, universal răspândit, dovedește o vitalitate remarcabilă în spațiul sud-est european. Există în Iphigenia un indiciu al acestei consubstanțialități. Agamemnon e exasperat de vuietul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apelor, și foșnetul brazilor, și geamătul singurătății, toate sunt așa cum le-am știut ! (III). Se observă cu ușurință că elementele cosmice implicate în ritualul nunții sunt cele din Miorița, iar similitudinea pasajelor sugerează o dată în plus apropierea dintre o tragedie elină și o creație folclorică socotită dintotdeauna ca fiind definitorie pentru spiritualitatea românească. Această analogie evidentă ne permite să recurgem la studiul Mioara năzdrăvană (1962), inclus ulterior în volumul De la Zalmoxis la Genghis-Han, pentru a afla precizări suplimentare cu privire la semnificațiile morții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragică în 15 scene Ifigenia în Tauris - scrisă în 1952, reprezentată în 1965 la televiziune, iar în 1969 pe scena teatrului „Lucia Sturdza- Bulandra”, și publicată în 1971 -, el pornește de la creația omonimă a lui Euripide, una din puținele tragedii eline cu sfârșit fericit. Scenariul autorului grec fixează datele cunoscute ale legendei. Salvată prin intervenția miraculoasă a Artemidei de la sacrificiul acceptat de Agamemnon pentru ca oștile grecești să poată porni spre Troia, Ifigenia a fost adusă în Taurida unde servește ca preoteasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sentimentală a zeiței fecioare : Arthemis are pe cineva la care să țină ? // Are un frate : pe Apollo. Și o iubește pe sora lui ? // Mult (scena 2). În unele cazuri, există chiar o identitate de replici între lucrarea modernă și originalul elin. Prima secvență a interogatoriului la care îl supune preoteasa pe fratele ei înaintea sacrificiului coincide în cele două opere. În tragedia lui Euripide, Ifigenia începe prin a-l întreba pe Oreste cetățeanul cărei cetăți helene este, iar el îi respinge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întâmplărilor, dar și a propriei incapacități de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor. Eliminând majoritatea elementelor și procedeelor dramaturgiei antice socotite drept artificiale de către moderni, Paul Everac reintroduce spiritul tragic într-o tragedie elină cu încheiere fericită atipică. Locul fatalității este luat de impasul comunicării între oameni, problemă de actualitate pentru publicul secolului al XX-lea. Eșecul filosofiei În piesele Socrate, Platon și Diogene câinele (1974), consacrate raporturilor dintre viață și filosofie, Dumitru Solomon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sau rugămintea către cei apropiați de a-i achita cea din urmă obligație, cocoșul datorat lui Asklepios. În majoritatea cazurilor, autorul român urmează îndeaproape modelele antice și uneori reproduce chiar cuvintele originalului. Există însă și o modificare notabilă față de sursa elină utilizată. În finalul Apologiei sale, Xenofon menționează profeția lui Socrate, confirmată ulterior, despre fiul acuzatorului său Anytos, pe care l-a sfătuit cândva să nu-și facă băiatul tăbăcar : tânărul încăpățânat și ambițios, neatras de meseria servilă a tatălui, promitea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
său : O, zei, cât de frumos, cât de senin, cât de împăcat a murit ! ... (p. 102). Piesa lui Dumitru Solomon, inspirată din cele mai cunoscute texte antice consacrate lui Socrate, înregistrează eșecul existențial și filosofic al unuia din marii gânditori elini și pune, parcă, sub semnul întrebării credibilitatea surselor care i-au glorificat moartea. Consacrată episodului siracuzan din viața filosofului care a încercat să-și pună în practică ideile despre statul ideal la curtea celor doi tirani sicilieni, bătrânul și tânărul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
divinul Platon este totodată și neputinciosul Platon (p. 246). Piesa lui Dumitru Solomon înregistrează tentativa zadarnică a filosofului de a-și transpune în lumea reală frumoasa construcție de idei. Ca și celelalte lucrări dramatice consacrate de scriitor unor mari filosofi elini, Diogene câinele se deschide printr-un prolog care oferă mai multe variante de interpretare a personalității protagonistului. Pentru început, autorul schițează tabloul Atenei, cetate strălucitoare și placidă, obosită de războaie și plăceri, incapabilă să-și repare trecutul și vigoarea orgolioasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]