931 matches
-
apărea ca perfect justificată, pentru că norma era văzută o expresie și o emanație a limbii populare: identificându-se cu masele, elita era îndreptățită să le impună reguli. Din acest punct de vedere, regimul totalitar, deși predica egalitarismul, era în realitate elitist: autoritățile invocate erau marii scriitori, iar norma era stabilită fără drept de apel de intelectualii din Capitală: „Pronunțarea luată ca bază în prezenta expunere este aceea a oamenilor instruiți din capitala țării” (Dicționar ortoepic, 1956, p. 6). Limbajul oficial era
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
asupra felului în care scriitorii înșiși, de la Arghezi și Cocea la Mircea Damian și Zaharia Stancu își descriu experiența carcerală ca metaforă și pars pro toto a lumii românești. Foarte importante sunt diferențierile între statutul de condamnat politic, mult mai elitist, privilegiat după liberalizarea pașoptistă, și cel - torturant - al condamnaților de drept comun („ocnași” sau nu). O agravare masivă a tratamentului aplicat deținuților politici (legionari sau comuniști) apare abia în anii ‘30. În acest orizont comparativ putem înțelege mai bine atît
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
care Cannes? care marfă? care bani? Întîlnirea filmului cu publicul lui a fost ratată; Marfa și banii n-a prins deloc și a făcut săli goale. Lucrul e cu atît mai neașteptat cu cît nu e vorba de un film "elitist", "intelectualist" sau "contorsionat", ci de o "felie de viață", un drum Constanța-București și retur, un film îmbibat de "aerul timpului" și în care se vorbește ca pe stradă: replicile care revin cel mai des fiind "Ce p...mea!", "Îmi bag
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
și cititorul) - o caracteristică a industriei de entertainement care, volens-nolens, predomină în Occident. Ca o consecință, genul literary fiction (în această accepție, termenul este aproape intraductibil!) este relativizat în grila genurilor romanului de mare popularitate. Pe bună dreptate, critica literară elitistă este nemulțumită de acest tratament simplificator al industriei de entertainement față de literatura originală. Romanele lui Petru Popescu din SUA au fost analizate de critica românească, reliefându-se mai mult formula de roman popular, în defavoarea argumentelor de ordin literar. Împachetarea unor
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
roman erotic, un thriller erotic, un roman crepuscular al sfârșitului de secol gen Musil în registru senzorial, în sfârșit, un policier. Adepții unui gen pot fi nemulțumiți/mulțumiți în funcție de negocierea bazată pe alegerea genului preferat și pe gustul fiecărui cititor. Elitiștii (adepți ai literary fiction) așteptau în totalitate un profund roman crepuscular fin de sičcle sau un roman erotic foarte bun de tip Nabokov. Însă adepții romanului comercial sunt încântați că un român a scris un bun thriller erotic. Adepții romanului
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
lui Satmary, crima, tárele sociale vânate de poliție, contextul politic mizerabilisim (dezintegrarea imperiului) circulă în țesătura epică armonizate de stilul scrierii. Cronicarii cad ori în capcana gustului (nu gustă un anumit gen de roman), ori în cea a unei critici elitiste. În privința romanului Amazon Beaming (Revelație pe Amazon), negocierea de gen certifică formulele narative utilizate, receptarea și valoarea cărții. Amatorii de roman antropologic sunt pe deplin mulțumiți. Pasionații de romane de călătorie și de aventuri sunt satisfăcuți în mai mică măsură
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
creează "palpitații" cititorilor. Fantezia științifică îl face să evadeze pe cititor - o tendința și o nevoie a postmodernității noastre! Meditația de tip antropologic - surprinderea acelei "umanități comune" deținute de exemplarele civilizației noastre și ale celor din Pliocen - îi mulțumește pe elitiști. Negocierea de gen presupune gusturi literare bine definite. Fiecare tip de cititor își revendică tipul de gen preferat. Dar nu trebuie uitate calitățile pur literare recunoscute de comentatorii străini. Suficiente elemente literare originale apar în textura narațiunii, fiind vorba de
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
-și asume vizibilitatea, chiar având girul inteligent și onest al unor nume ca Daniel Cristea-Enache, Nicoleta Cliveț, Alexandru Matei sau Mircea Cărtărescu și autoritatea unei edituri de prima mână. Să nu tratăm management-ul literar cu o pudoare excesivă și elitistă. Se poate, iată, răzbuna. Mărturisesc că mă număr printre admiratorii poeziei lui Mihai Ignat, că i-am parcurs atent și în timp real toate volumele și că îl simpatizez tacit de multă vreme pe Klein. Chiar de aceea nu îmi
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
vine mai mult dintr-o abundență a tipăriturilor, a volumelor, plachetelor și antologiilor de poezie, decât dintr-o reală devalorizare a cursului liric. Există atâtea și atâtea apariții într-un gen care ar trebui să fie cel mai restrictiv, mai elitist, mai ferit de veleitari, încât titlurile realmente importante riscă să se piardă în mare: sticle cu manuscrise rătăcind în larg, departe de țărmul receptării. Eroarea pe care o fac chiar și unii dintre poeții înzestrați este așa numita ripostă editorială
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
o atitudine de scriitor, literat, dornic de a fi citit și înțeles de contemporani (chiar dacă uneori cădeau în excesele vorbirii ardelenești). Am putea spune, în termenii de astăzi, că aceștia ar fi fost "populiști", în timp ce latiniștii puriști manifestau un istoricism "elitist". Aceste două tendințe se continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis, vulgo Valachicae (1840), dar
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
năucitoare, de teatre mici sau mai mari, particulare. Ai nevoie de un ghid suplimentar, de informații, de site care să cearnă oferta. Nu e chip să te plictisești, să nu găsești ce te interesează sau ce te amuză, ceva sofisticat, elitist sau dimpotrivă, comercial, superficial. La noi, se discută de ani întregi înfierbîntat despre fenomenul teatral underground, alternativ, de subsol sau de mansardă, se incing șuete și polemici, ni se pare că am întors planeta invers, că aici s-a născut
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
Constantin Țoiu În general, azi se scrie prost, fără fantezie. De multe ori, incorect, trivial, scontându-se pe acceptul majorității ignare. Rar, în sferele înalte, obligatoriu elitiste, cum zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculența unui Andrei Pleșu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii române superioare, vrând, nevrând, se pare
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
rapid credința (dacă o fi avut-o vreodată), rămînînd doar cu speranța în viitorul rațional al omenirii. Agnostic, mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră curînd în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împăca propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe. Dacă „dincolo” nu există nimic, atunci se cuvine să clădim pe această lume forma cea mai logică de existență, ferindu-ne de toate iluziile și utopiile - pare a fi concluzia rectorului neverosimil de tînăr al Universității
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
campanie în această perioadă. Primarul Sectorului 5 a renunțat la mici și bere, dar ales să se promoveze prin reușitele sale ca primar în ultimele trei mandate. Momoc a remarcat și campania purtată de Nicușor Dan. "Campania promovează un mesaj elitist și ajunge foarte greu la oameni. Promovează un mesaj greu de înțeles pentru marele public. Și Anghel Iordănescu a ales o campanie inedită. el încearcă să se folosească de echipa națională și de rezultatele sportive, dar este foarte greu să
De ce refuză Oprescu dezbaterea televizată. Miza campaniei pentru PP-DD () [Corola-journal/Journalistic/44571_a_45896]
-
footnote Idem, op. cit., pp. 81-85. footnote> semnalează existența, deja, a unui sindrom al muzicii tehnologice, ceea ce constituie o nouă dimensiune muzicală. Dar, ținând cont de cazuri precedente, nu este exclusă nici posibilitatea - continuă autorul - ca ceea ce aparține azi unei minorități „elitiste”, mâine să aparțină unei majorități „domestice”. Procedând la o altă paralelă între rolul artei și cel al științei<footnote Idem, op. cit., pp. 68-70. footnote> - în sensul că arta transmite, în special, cunoștințe iar știința transmite informații - autorul afirmă importanța comunicării
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
replicat că gusturile se modifică în permanență, "valoarea artistică" devenind un concept extrem de flexibil, imposibil de definit (ca argument s-a reclamat nevoia marelui public de paraliteratură care include așa-zisa "literatură de frontieră", capabilă să răstoarne, prin masivitatea ei, elitista literatură canonică). Fără îndoială că discuțiile despre canon nu se vor încheia atît timp cît actul literar va mai fi resimțit ca o necesitate a speciei umane (lucru problematic pentru teoreticienii vestici ai ultimilor ani, urmăriți de ideea "morții literaturii
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
atenția exagerată de la conflictele dobândirii puterii, considerate depășite, conflicte în care persista proletcultismul. Dar vigilența revoluționară trebuia păstrată, pentru că dușmanul noii orânduiri nu doarme, uneltește din umbră. Dacă inițial dușmanul era mai ales intern (rămășițele capitalismului învins: burghezia, chiaburimea, intelectualul elitist), ulterior cel mai periculos dușman venea dinafară (capitalismul extern: Occidentul, americanii). Realismul socialist nu e, astfel, decât un proletcultism reformat. Ceaușescu îi cere literaturii în 1971, când preia modelul revoluției culturale chineze, cam același lucru cu predecesorii săi - Mao, Dej
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
Așadar, realitatea contrazice proverbul și ne arată că românul s-a născut mai degrabă pictor decât poet.) Pe de altă parte, autorii atacului din Adevărul de weekend nu țin seama de încă un detaliu important: U.S.R. nu este un club elitist, care să pretindă membrilor săi certificate de genialitate, ci o organizație a autorilor de beletristică, o structură de tip sindical, care-i reunește pe toți cei care îndeplinesc anumite condiții stabilite de Statut. Monumente în pericol E greu de spus
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3936_a_5261]
-
ce sunt bune manierele? Întrebări la care autorul răspunde într-o manieră vivace, cu acuratețe și o detașare benefică de subiect. Observații fine, de la înălțimea aristocratică, prin care ni se demonstrează că bunele maniere nu aparțin doar unei clase sociale elitiste, ci tuturor celor care sunt dispuși să și le însușească. Scrierea e plină de umor și farmec și atrage prin franchețe. Asfa-Wossen Asserate: Bunele maniere. Mic tratat de supraviețuire în societate. Editura Nemira, București, 2004. Preț: 30,00 lei. Pământul
Agenda2005-43-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284345_a_285674]
-
decibeli din minimum de boxe Femeile cam pun mâna pe mașinile tari Bodensee. Cel mai mare show european de tuning sunt titluri de articole ce-l țin pe cititor aproape de lunarul „Cox“. Sub acest nume se dorește identificarea unei comunități elitiste din țara noastră, iar revista, locul public de exprimare a membrilor Cox. „Apucați-vă de treabă și lucrați-vă mașinile, pentru că a venit vremea să vă trecem în revistă“, este îndemnul publicației editate de S.C. Supercar S.R.L. www. coxtuning. ro
Agenda2005-34-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284113_a_285442]
-
precis veche răfuială personală, aceea a lui Marino cu "Școala de la Păltiniș" și cu mentorul ei, care, el, nu-i mai poate răspunde: În timp ce cartea lui Gelu Ionescu se adresează unui public larg, de bun nivel mediu, Andrei Pleșu este elitist și restrictiv. O reminiscență involuntară și inocentă a Ťșcolii Noicať?" Că democrația occidentală și corectitudinea politică includ respectul pentru domeniul teologic, că teologia este și o chestiune de cultură generală nu le intră în cap cu nici un chip unora din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
cu nici un chip unora din contemporanii noștri. Iar că Noica nu era tocmai un spirit religios sau "mistic" îi scapă lui A.M. În plus, dacă o carte vîndută în 30.000 de exemplare în circa o jumătate de an e elitistă, dacă o carte scrisă "pentru cititorul de azi, de regulă sceptic, de cele mai multe ori incult teologic", nu destinată specialiștilor (lucru spus explicit de autor, dar trecut sub tăcere de dl A.M.) și considerată de "un tînăr exigent" a fi chiar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
cititorul de azi, de regulă sceptic, de cele mai multe ori incult teologic", nu destinată specialiștilor (lucru spus explicit de autor, dar trecut sub tăcere de dl A.M.) și considerată de "un tînăr exigent" a fi chiar "de cultură generală" a ajuns elitistă pentru un cititor de talia lui Marino, atunci D-l Marino ar trebui să fie, într-adevăr, foarte, foarte îngrijorat. Dar nu pentru D-l Pleșu ! Alergia la succes" Colegul Dimisianu l-a învățat odată pe Cronicar nu lecția lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
România literară, dar, de data aceasta, anunțul oferă mai multe informații: în primul rînd data de apariție a noii reviste, 10 octombrie 1968. Apoi se anunță, într-un stil publicitar, ce stabilește înainte de apariția propriu-zisă a revistei, caracterul ei puternic elitist: „Colaborează toate condeiele de prestigiu ale țării”. Se precizează că va avea 32 de pagini și va costa 2 lei. Iar cuprinsul va conține următoarele: „Poezie, proză, eseu, critică, istorie literară; Memorii și jurnale inedite; Cronici, recenzii, note, comentarii, polemici
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4517_a_5842]
-
refuzul elitismului, nu atât ca ideologie, cât ca formă de dominație ideologică. De hegemonie, așa dar. Asta era adevărata lor obsesie. Nu-și puneau problema justeței punctului lor de vedere, nici aceea dacă meritau un prestigiu intelectual comparabil cu al elitiștilor. Voiau să le smulgă acestora din mână puterea culturală. Așa că apelau la cel mai ieftin populism: poporul era creatorul real de cultură și el era ținta ironiilor elitei. Cât despre privilegii, ideea li s-a clarificat antielitiștilor noștri ceva mai
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]