3,224 matches
-
adeseori și etniile, zămislind proiecte de împărțire a lor grație unor impulsuri izvorâte din calcule ale puterii tipic feudale. Pentru cârmuitorii Rusiei, ca și pentru indiferent care alții, nu exista în secolul XVIII, de pildă, o „problemă română” în sensul emancipării naționale, conceptul având o semnificație diferită de cea modernă. Pentru Rusia feudală se năștea o problemă a Moldovei și Munteniei, care nu îmbrăca forma unui obiectiv politic național, ci al unuia, este adevărat individualizat sub aspectul strategic și al statutului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
echilibru frecvent dezechilibrat și refăcut în articulații, mai mult sau mai puțin modificate. În această complexă procesualitate s-au petrecut schimbări de forțe în care popoarele subjugate au jucat un anume rol, grație poziției lor geopolitice și a străduințelor către emancipare. Ceea ce a dominat însă în politica internațională au fost interesele de stat, care se confundau, până la un punct, cu interesele păturilor sociale conducătoare, în primul rând cu suveranul. În această privință, istoricul nu poate decât să subscrie la considerațiile lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost adânc știrbit. Pe de altă parte, locul lor, fără vrere, a sporit considerabil în confruntările politice și militare, de unde și eforturile de a-și asigura existența ca state și de a se folosi de noua conjunctură în scopul emancipării lor naționale. Acest din urmă țel a dobândit noi dimensiuni grație prefacerilor sociale, politice și în ideologie, care au apropiat gândirea unor oameni de stat de curentele înnoitoare și au dat un nou impuls luptei pentru emancipare. Dimitrie Cantemir invoca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
conjunctură în scopul emancipării lor naționale. Acest din urmă țel a dobândit noi dimensiuni grație prefacerilor sociale, politice și în ideologie, care au apropiat gândirea unor oameni de stat de curentele înnoitoare și au dat un nou impuls luptei pentru emancipare. Dimitrie Cantemir invoca deja „rațiunea de stat” ca principiu de conducere politică. În memoriul intitulat Mijloace pentru ajutorarea poporului nostru ajuns în nenorocire, trimis de Dimitrie Cantemir țarului Petru I, în anul 1718, fostul domnitor afirma: „în chestiuni care privesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Vladimirescu și de războiul încheiat în 1829, în conștiința contemporanilor a dobândit un contur tot mai limpede ideea că “treburile” sau “afacerile” Orientului se confundă cu soarta Imperiului Otoman; determinată de cauze interne ale decăderii, de lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și de imixtiunea ori intervenția inevitabilă a marilor puteri europene. Termenul este folosit în această accepțiune și de țar; și de Metternich (de pildă, cu prilejul întrevederii de la Münchengrätz - 1833), apoi de toți diplomații angajați în negocierea convențiilor de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
secțiuni ale istoriei universale, cu care se și confundă. O categorie destul de numeroasă de istorici, de la Jacques Ancel la Andrei Oțetea și foarte mulți istorici contemporani, definesc chestiunea orientală ca fiind în esență un proces al dislocării Imperiului Otoman, al emancipării popoarelor subjugate și al intervenției politico-militare a marilor Puteri interesate în despuierea “omului bolnav”. Este adevărat că Andrei Oțetea considera că factorii determinanți ai chestiunii orientale „trebuie căutați în decăderea Imperiului Otoman și în rivalitatea marilor puteri”, ceea ce ar însemna
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că Andrei Oțetea considera că factorii determinanți ai chestiunii orientale „trebuie căutați în decăderea Imperiului Otoman și în rivalitatea marilor puteri”, ceea ce ar însemna că el excludea din definirea esenței chestiunii orientale unul din aspectele fundamentale, adică lupta popoarelor pentru emancipare națională. Dar, în cuprinsul studiului amintit, istoricul român nu numai că nu exclude acest factor, ci îi și acordă locul cuvenit. Pentru Francesco Ercole, esența chestiunii orientale se compune dintr-o totalitate de aspecte variate: politice, etnice, economice, religioase, relative
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la regiunile care, după ce au încetat să facă parte din Imperiul Roman de Răsărit și din Imperiul Bizantin, au format în secolele XV și XVI baza teritorială a Imperiului Otoman. Pentru Constantin Șerban, chestiunea orientală înseamnă, în ceea ce privește popoarele sud-est europene, „emanciparea politică și economică și crearea unui climat favorabil pentru desăvârșirea unității lor statale”. După opinia sa, chestiunea orientală apare mult mai devreme la români decât la puterile europene; este vorba deci de perioade diferite, ceea ce presupune că în definirea esenței
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai mare sau mai mic de factori sau aspecte. Este însă de observat că esența chestiunii orientale apare cu o deosebită claritate atunci când se iau în considerare, ca un întreg, trei aspecte capitale: decăderea Imperiului Otoman, lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și implicarea marilor puteri, care ținteau la preponderență în zona Orientului european. Aceste trăsături dezvăluie și esența chestiunii orientale. Totodată, ele indică și limitele cronologice ale chestiunii orientale, de vreme ce este vorba de reculul puterii otomane, dezagregarea și apoi dispariția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
desfășurarea “chestiunii italiene” odată cu renașterea națională a italienilor, a risorgimento-ului. La fel se petrec lucrurile și-n ceea ce privește așa numita chestiune germană. A fost demonstrată și acceptată ideea că chestiunea română coincide în timp cu lupta românilor pentru emancipare națională. Desigur că termenul de chestiune orientală poate fi folosit într-un înțeles comun, general. Dar, în înțelesul lui modern, strict determinat istoriografic, el nu poate fi aplicat perioadei de ascensiune a Puterii otomane și nici începutului decăderii ei, ci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orientale în sensul modern și strict al noțiunii pot fi plasate în perioada fixării definitive a partenerilor rivali (Imperiul Otoman în declin, Imperiile Habsburgic și Țarist în plină expansiune, Anglia, Franța) și a implicării directe a popoarelor în lupta pentru emancipare națională, toate fiind circumscrise problemei moștenirii posesiunilor Imperiului Otoman. Acestea sunt laturile fundamentale (care formează un tot unitar) ale chestiunii orientale. Se știe că răscoalele popoarelor subjugate de către otomani au dus la redeschiderea chestiunii orientale numai când lor li s-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Imperiul Otoman, pornit pe panta decăderii. Ei au ignorat în definiție cel de-al doilea aspect, adică cel al luptei popoarelor aflate sub jugul otoman. Este adevărat că autorii acestui volum acordă, pe parcurs, importanța cuvenită luptei popoarelor pentru emancipare națională, dar în precizarea esenței ei au separat în mod inexplicabil cele două aspecte, care, pentru noi, sunt inseparabile în înțelegerea chestiunii orientale. Fiind însă vorba de o istorie a diplomației, deci a relațiilor dintre state, „scăparea” se înfățișează parțial
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
într-un fenomen general caracteristic estului european. În felul acesta, istoricul L. V. Zaborovski încadrează războiul ruso-polonez din anii 1653-1655 în chestiunea orientală. Rămânând atașați definiției chestiunii orientale sub cele două aspecte ale ei fundamentale, adică lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și străduințele politice, economice și militare ale marilor puteri europene de a controla, domina și supune zona aflată în stăpânirea sau dominația otomană, socotim că se cuvine să facem observația că afirmația istoricului mai sus citat elimină din chestiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1821. 5. Așa după cum am mai spus, pornind de la cei mai autorizați istorici ai chestiunii orientale, această problemă nu poate fi corect înțeleasă dacă nu se iau în considerare cele două aspecte fundamentale ale ei, adică lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și implicarea masivă a marilor Puteri în zonele aflate sub dominația sau stăpânirea sultanului. În cunoscuta sa operă, Considerații asupra cauzelor grandorii și decăderii romanilor (1734), Montesquieu spunea, referindu-se la epoca sa, că „Imperiul turcilor este în prezent
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acelei lupte, Principatele Române tind spre o poziție individualizată, grație și statutului lor juridico-politic particular. La sfârșitul secolului al XVII-lea și în prima jumătate a celui următor, în încleștarea forțelor potrivnice în zonă, popoarele sud-est europene nu puteau dobândi emanciparea pe calea politică sau militară prin ele înșile, ceea ce explică și căutarea sprijinului extern, credința acestor popoare în “eliberatorul” din afară, austriac sau rus. Asistăm la o precipitare a negocierilor purtate de români cu rușii și, spre deosebire de trecut, la o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al coroanei (Liubormirski) și domnitorul Moldovei, Constantin Duca. În stadiul socio-economic și în poziția politico-strategică în care se aflau popoarele sud-est europene, între care și românii, la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, progresele lor pe calea emancipării de sub dominația sau stăpânirea străină erau strict condiționate de desfășurările în plan internațional. Din acest punct de vedere, pacea de la Carlowitz (1699), rezultat al neputinței Porții (din cauza anarhiei din Imperiu și a declanșării conflictului militar cu Persia) de a continua
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
teritoriale în sud-estul continentului, o nouă configurație a raportului de forțe pe plan european în defavoarea Porții, deschide îndelungatul și cumplicatul curs al „chestiunii orientale” și al dezmembrării Imperiului Otoman, dă un nou impuls luptei active a popoarelor sud-est europene pentru emancipare națională. În acele împrejurări, pacea de la Carlowitz avea o foarte mare importanță și pentru soarta politică a provinciilor românești. Este de reținut și ideea că „pacea de la Carlowitz a adus însă o schimbare radicală a relațiilor turco-poloneze”, estompând vechea rivalitate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cea a declanșării procesului dezmembrării. Semnificativ este că chestiunea orientală are ca sinonimă denumirea de criza orientală. Plasăm, de asemenea, începuturile chestiunii orientale în perioada fixării definitive a partenerilor rivali și a implicării directe a popoarelor în lupta pentru emancipare, odată cu punerea problemei moștenirii posesiunilor Imperiului Otoman. Acea perioadă este deschisă de pacea de la Carlowitz (1619) - după opinia noastră și, cum am văzut, nu numai a noastră - când centrul politicii europene se deplasează în estul continentului, când „puterea musulmană începe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dată de un șir de istorici, între care și Andrei Oțetea, potrivit căreia esența chestiunii orientale rezultă din desfășurarea a două aspecte fundamentale ce însoțesc decăderea Imperiului Otoman: amestecul marilor Puteri europene, țintind la preponderență în zonă, și lupta pentru emancipare a popoarelor aflate sub stăpânirea efectivă sau sub dominația otomană. Așadar, începutul chestiunii orientale nu poate fi plasat în timp în perioada expansiunii otomane, ci în perioada decăderii Imperiului. De altfel, cum am mai spus, termenul de criză orientală, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai spus, termenul de criză orientală, care este sinonim în istoriografie cu cel de chestiune orientală, nu poate fi aplicat decât perioadei de decădere a Imperiului Otoman. Totodată, cel de-al doilea aspect al chestiunii orientale, adică lupta popoarelor pentru emancipare, pentru eliberare de sub jugul otoman, nu are nici un sens dacă îl coborâm în perioada expansiunii otomane, când popoarele duceau o luptă nu de emancipare, de eliberare, ci de apărare. Iată de ce ne-am raliat poziției acelor istorici ce așează în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Imperiului Otoman. Totodată, cel de-al doilea aspect al chestiunii orientale, adică lupta popoarelor pentru emancipare, pentru eliberare de sub jugul otoman, nu are nici un sens dacă îl coborâm în perioada expansiunii otomane, când popoarele duceau o luptă nu de emancipare, de eliberare, ci de apărare. Iată de ce ne-am raliat poziției acelor istorici ce așează în timp începuturile chestiunii orientale la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, mai precis, după despresurarea Vienei (1683) și tratatul de pace
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spus, ca înseși noțiunile de problemă, chestiune și criză orientală apar în limbajul politic și istoriografic în perioada când a devenit vizibil procesul decăderii Imperiului Otoman, a cărui soartă depindea în cea mai mare măsură de lupta popoarelor subjugate pentru emancipare și de desfășurarea contradicțiilor între marile Puteri, care urmăreau să impună hegemonia în zona geografică și politică care s-a aflat secole de-a rândul sub stăpânirea sau dominația otomană. Istoria ca lectură a lumii. coord. G. Bădărău, L. Boicu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sale politice, în beneficiul aspirației Moldovei la neatârnare, vestejește încasările și abuzurile otomane, invocă capitulația lui Bogdan cel Orb nerespectată de turci - invocație care deschidea o nouă fază în îndelungata perioadă de apel al românilor la dreptul istoric în sprijinul emancipării naționale. Din instrucțiunile (7 mai 1711) lui Petru I către generalul Șeremetiev, rezultă că raporturile cu domnitorii români constituiau pentru țar și sfetnicii săi o preocupare primordială. Era vorba de cooperarea cu Dimitrie Cantemir și atragerea în luptă a lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
oferi medierea păcii, dar fără succes. Era calea prin care se încerca să se implice într-o măsură mai mare și în chestiunea orientală, să supravegheze evoluția evenimentelor, pentru a-și defini mai precis conduita, care nu va fi favorabilă emancipării naționale a Principatelor, în general a popoarelor aflate sub dominația sau stăpânirea otomană. Polonia și Imperiul Otoman erau cele două mari puteri, mari prin întindere și populație, dar structural în descompunere, care formau obiectul imixtiunilor și expansiunii vecinilor. Regele și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din partea lor, să fie trimis cineva la Viena ca să susțină drepturile țării. Plenipotențiarul austriac a fost implorat și prin alt memoriu să lucreze la „fericirea noastră”. Patosul patriotic al acestor cereri este o pagină antologică din istoria popoarelor aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772, delegații munteni i s-au adresat în scris și lui Alexei Orlov: Ecaterina a II-a a făgăduit să scuture jugul nostru; cerem să rămânem slobozi, „domn de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]