702 matches
-
nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata nu poate face cale Întoarsă, emirii Își vor partea din pradă, nu se vor Înapoia cu mâinile goale. Din primele zile, trădarea unei străji de turn le-a permis asediatorilor să năvălească În cetate. Ocupă poziții la apus, În vecinătatea Porții Mănăstirii. Apărătorii, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încă să facă pasul, un incident avea să-l hotărască. Nizam a numit drept guvernator al cetății Merv pe propriul său nepot. Adolescent arogant, prea Încrezător În puterea bunicului său, el și-a permis să insulte În public un bătrân emir turc. Acesta a venit cu lacrimi În ochi să se plângă lui Malik Șah care, scos din sărite, a pus să i se scrie lui Nizam, pe loc, o scrisoare Întocmită astfel: „Dacă ești mâna mea dreaptă, trebuie să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În haremul sultanului, e poreclită „Chinezoaica”. S-a născut la Samarkand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată, onorată, ascultată, mai ales. Iar sfaturile ei au fost urmate. La sfârșitul zilei, la Întoarcerea de la o vânătoare de lei, de la un turnir, de la o Încăierare sângeroasă, de la o tumultuoasă adunare a emirilor sau, mai rău, de la o neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
murim pentru a converti, pentru a cuceri. Cucerirea este un scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un suveran de treizeci și șapte de ani, stăpânitor a jumătate din lume, dar Malik Șah al ei e așa cum este, Îl lasă, așadar, să facă nebunii și profită de ocazie ca să-și consolideze propria autoritate. La ea viu emirii și sfetnicii, oamenii ei de Încredere Îi Înlocuiesc pe apropiații lui Nizam. Sultanul Își dă Încuviințarea Între două plimbări sau Între două beții. Pe 18 noiembrie 1092, Malik Șah se află la nord de Bagdad, vânează coluni 1 Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndeplini acest rol mai bine decât tine? Vino cât se poate de repede În fruntea trupelor tale, vei despresura Isfahanul, vei intra aici ca un biruitor, Îți voi fi soață, toată puterea se va afla În mâinile tale”. Argumentul ține, emirii vin În graba mare, din Azerbaidjan, ca și din Siria și, dacă nu reușesc să ridice asediul capitalei, Îi Înlesnesc sultanei luni În șir de răgaz. Terken reia legătura și cu Hasan Sabbah. „Nu-ți făgăduisem oare capul lui Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ani de persecuții, sute de ismailiți ies la lumină. Convertirile se Înmulțesc. În anumite cartiere, aceștia alcătuiesc străji Înarmate În sprijinul sultanei. Cu toate acestea, cea din urmă viclenie a lui Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă, Într-o zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât s-o părăsească pe sultană, că trupele lor sunt pregătite să se revolte și că, dacă el accepta să-i Însoțească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât s-o părăsească pe sultană, că trupele lor sunt pregătite să se revolte și că, dacă el accepta să-i Însoțească și pătrundea, pe neașteptate, Împreună cu ei În cetate, emirii puteau să dea semnalul unei răzvrătiri: Terken și fiul ei aveau să fie uciși, iar el putea, În apoi, să se urce liniștit pe tron. Ne găsim În anul de grație 1094, pretendentul nu are decât treisprezece ani, propunerea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiul ei aveau să fie uciși, iar el putea, În apoi, să se urce liniștit pe tron. Ne găsim În anul de grație 1094, pretendentul nu are decât treisprezece ani, propunerea Îl ispitește. Să pună singur mâna pe cetate, În timp ce emirii săi o asediază fără succes de mai bine de un an! Nu șovăie deloc. În noaptea următoare, se strecoară din tabăra sa, fără știrea apropiaților, se prezintă, Împreună cu emisarii lui Terken, În fața Porții Kahab, care, ca prin farmec, se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care disperarea se ascunde sub un strat gros de orgoliu: „În loc să trăiești ca un fugar, de ce n-ai veni la Alamut? Asemenea ție, am fost prigonit; acum, eu sunt cel care prigonește. Aici vei fi apărat, Îngrijit, respectat, și toți emirii Pământului nu ți-ar mai putea atinge nici măcar un fir de păr de pe cap. Am adunat o uriașă bibliotecă, vei găsi acolo lucrările cele mai rare, vei putea să citești și să scrii după voie. Îți vei dobândi aici liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tovarăș decât Vartan, se află veșnic În căutarea unui acoperiș, a unui protector și a unui mecena. Pentru că pensia generoasă pe care i-o alocase Nizam nu-i mai e plătită de la moartea acestuia din urmă, e constrâns să viziteze emiri, guvernatori, să le Întocmească horoscoape lunare. Dar, deși se află adesea În nevoie, știe să primească ce i se cuvine fără a Înclina capul. Se povestește că un vizir, uimit să-l audă pe Omar cerând o sumă de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cere, pe un ton patetic, suma de patruzeci și două de mii de tumani pentru plata soldelor trupelor din Teheran. — În caz contrar, va izbucni o revoltă, și trezorierul general va fi acela care va purta Întreaga responsabilitate! exclamă Amir-i-Azam, „Emirul Suprem”, ministru de Război. Răspunsul lui Shuster: — Dl ministru a solicitat, acum zece zile, o sumă egală cu aceasta. Ce-a făcut cu ea? — Am cheltuit-o pentru plata unei părți din soldele aflate În Întârziere, familiile soldaților sunt Înfometate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care Îl consultă ostentativ, Înainte de a afirma: — Suma pe care vistieria a vărsat-o acum zece zile a fost depusă În Întregime În contul personal al ministrului, n-a fost cheltuit nici un tuman, am aici numele bancherului și cifrele. Emirul Suprem se ridică, un uriaș gras, arzând de mânie; Își puse palma deschisă pe piept și-și plimbă privirea furioasă peste colegi: — Mi se pune cumva onoarea În discuție? Cum nimeni nu-l liniștea În această privință, adăugă: — Jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mutre neîncrezătoare, se hotărî să fie chemat bancherul, iar Shuster le ceru membrilor Cabinetului să rămână pe loc. De Îndată ce se aduse la cunoștință faptul că omul venise, ministrul de Război se repezi În Întâmpinarea lui. După un schimb de șușoteli, Emirul Suprem se Întoarse către colegii săi, cu un zâmbet nevinovat: — Blestematul de bancher nu-mi Înțelesese ordinele, n-a plătit Încă trupele. Era o neînțelegere! Incidentul a fost Închis În acest chip penibil, dar, de-atunci Înainte, Înalții demnitari ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toți constatăm că tânăra generație nu găsește motivații profunde, atrăgătoare în timpul studiilor și că domină o confuzie și o delăsare generală. Discutăm și despre minorități, despre rromi, iar doamna de la Paris spune că o încântă filmul ”Viața țiganilor”, regizat de Emir Kusturiza. Sunt simpatici francezii în discuții, manierați și eleganți. Au o artă a limbajului în care îi depășesc pe italieni. Este ceva propriu culturii franceze, un anume manierism diferit de volubilitatea, fantezia și naturalețea italienilor. Se lasă seara și mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ținutul al-Andalus, sărbători în cursul cărora oamenii uitau cu totul de actul religios pe care-l celebrau. Doar se mai pomenește încă și în zilele noastre de ceremonia cea mai somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
superiorității lor numerice zdrobitoare ca oameni și muniții, în pofida prezenței la fața locului a lui Ferdinand însuși, castilienii nu izbuteau s-o cucerească, iar garnizoana efectua noapte de noapte ieșiri devastatoare. Astfel, rezistența înverșunată a apărătorilor cetății Basta, sub comanda emirului nasrid Yahya an-Najjar, ațâța elanul locuitorilor Granadei și le înfierbânta mințile. Boabdil nu era deloc bucuros de acest lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ferdinand. Luase această hotărâre, ziceau unii, în schimbul unei însemnate sume de bani și al făgăduielii că viața le va fi cruțată soldaților și locuitorilor orașului său. Căpătase însă și mai mult: convertindu-se el însuși la credința în Hristos, acest emir din familia regală, acest nepot de sultan, avea să devină un înalt personaj al Castiliei. Îți voi mai vorbi eu mai încolo despre el. La începutul anului 895, nu se bănuia desigur că o asemenea metamorfoză ar fi cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neliniștitoare. Cea dintâi vizită pe care am făcut-o a fost la o ghicitoare pe nume Um-Bassar. Se spunea că sultanul din Fès îi cerea sfatul de fiecare dată când era lună nouă și că ea îi făcuse vrăji unui emir care o amenința, lăsându-l orb. În ciuda renumelui, locuia într-o casă la fel de modestă ca a noastră, situată în suk-ul negustorilor de parfumuri, în fundul unei înguste galerii cu arcade. Era de ajuns să dai la o parte o draperie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
colegiu, locul științei și al autorității. Ceremonia organizată cu acest prilej îi dă impresia tânărului fasiot că a pătruns în lumea celor puternici. În orice caz, asta am simțit eu în ziua aceea. Înveșmântat în mătase ca un copil de emir, urcat pe un cal de rasă, urmat de un rob care ducea o umbrelă mare, am străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât și de aceea a lui Harun, aveam mare nevoie, chiar dacă și unul și celălalt păreau incapabili s-o salveze pe Mariam. Doar unchiul meu părea a fi în măsură să efectueze demersurile necesare. Se întâlnea cu oameni ai legii, emiri din armată, dregători din regat; unii se arătau dornici să-l liniștească, alții erau încurcați, iar alții făgăduiau găsirea unei soluții înainte de următoarea sărbătoare din calendar. Nu renunțam la o speranță decât pentru a ne agăța de o alta, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sultanul spuse că era extrem de necăjit, atrăgând atenția că astrele erau desigur defavorabile musulmanilor în anul acela, dat fiind că surveniseră în același timp și ciuma, și amenințarea asupra Locurilor Sfinte, și propria sa boală. Dădu poruncă mai-marelui peste grânare, emirul Khușkadam, să-l însoțească pe solul hindus cu alai până la Djeddah, apoi să se instaleze acolo spre a pune pe picioare un serviciu de informații care să sondeze intențiile portughezilor; mai făgădui de asemenea să înarmeze o flotă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa regală prințesa Nur, văduva emirului Aladin, nepotul Marelui Turc. Am încercat să privesc în altă parte, dar curiozitatea îmi era cu atât mai puternică. La Cairo, toată lumea cunoștea drama acelui Aladin. Luase parte la un război fratricid care îi învrăjbise pe moștenitorii sultanului Baiazid. Păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]