2,137 matches
-
Balnear Călimănești, camera 348, Raionul Vâlcea, Regiunea Argeș; Ion Vlasiu, Bulevardul Republicii, nr. 75, Raionul 23 August, București]. * Buc[urești], 16 mai [1]968 Iubite maestre, Am venit ieri din T[âr]g[u] Mureș unde am citit Tribuna 5, emoționat de atenția generoasă a d[umneavoa]stră care încă o dată se revarsă asupra modestei mele activități. Vă mulțumesc din tot sufletul. Îmi fac reproșuri că între timp n-am putut să reiau portretul început, cred eu destul de bine, dar încă
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
de operă. În aceeași iarnă a debutat ca actor de teatru în spectacolul "Marșul nupțial" de Henry Bataille, înlocuind un actor care nu mai era disponibil. El a jucat alături de Maria Ventura, Tony Bulandra și Florica Alexandrescu, fiind atât de emoționat că nu și-a mai adus aminte ulterior dacă a spus sau nu replica. În perioada 1918-1921 a urmat cursul clasei Luciei Sturdza Bulandra de la Conservatorul de Artă Dramatică din București, absolvindu-l în 1921 ca premiant. În acel an
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
crescut atunci când realizatorul Raul Dudnic de la canalul de televiziune ROMEDIA, Toronto, ne-a prezentat filmul Românii din Alberta, el recurgând la mărturiile unor cetățeni românii, aflați la a patra generație În Canada. Chiar dacă aceștia vorbesc doar puțin românește, ei sunt emoționați când recunosc că sunt români, urmași ai unor țărani care au plecat din satul Boian al Bucovinei În vremea stăpânirii Imperiului Austro-Ungar, ca să se stabilească În 1899 În provincia Alberta. Acolo ei au găsit pământuri Întinse și fertile, pe care
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
trei ori mai tânără ca el. Iar Joanei, mama mea în aceste împrejurări, trebuie să-i fi plăcut acel fiu misterios care mai întâi a speria-- t-o fiindcă avea șase degete la piciorul drept, dar imediat după aceea a emoționat-o pentru că era vânăt de frig, prost înfășat într-o manta impermeabilă. Oricât s-ar fi temut părinții mei să o enerveze pe dificila Catarina dacă ar fi pus la îndoială relatarea ei, nu înțeleg de ce nu au făcut-o
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez din România, Ordinul Meritul Cultural în Grad de Mare Ofițer „în semn de înaltă apreciere pentru promovarea relațiilor culturale româno-polone, precum și pentru contribuția semnificativă avută la impulsionarea mediului cultural românesc". Fantastic! Ultimele cuvinte m-au emoționat teribil. Așa este. Domnul Godun a avut sentimentul onoarei față de cultura și istoria țării domniei sale, dar și față de cultura română. Pe care nu doar a respectat-o, dar a și iubit-o, contaminîndu-ne, uneori, și pe noi cu energia lui
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
salturi ca de leopard. * * * — Adunarea! Porunca era dată sub iscălitura șefului de clan, Hachisuka Koroku. Până seara, casa se umpluse de samurai, atât dincoace cât și dincolo de poartă. — E vreo luptă? — Ce credeți că s-a întâmplat? se întrebau samuraii, emoționați la gândul unei bătălii. Deși de obicei munceau la câmp, vindeau gogoși de mătase, creștau cai și se duceau la piață ca niște agricultori și negustori obișnuiți, în esență erau cu totul diferiți de aceștia. Se mândreau cu genealogiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobunaga, închise ochi și se repezi spre el. — Am o cerere! Vă rog, luați-mă în slujba dumneavoastră! Vreau să vă servesc și să-mi dau viața pentru dumneavoastră! Cel puțin, asta avusese de gând să spună, dar era prea emoționat și, când gărzile îi tăiară drumul cu lăncile, glasul i se frânse, nelăsând să iasă decât un bolborosit fără înțeles. Arăta mai mizer decât cel mai sărac om de rând. Avea părul nespălat, plin de praf și ciulini. Sudoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că domnișorul Kameichi a crescut. Iar soția dumitale e bine și ea? Știi, revenind aici în vizită, mi se pare că zece ani au trecut într-o clipă. Apoi, privind în jur spre copacii din grădină și la acoperișurile clădirilor, emoționat până-n adâncul inimii, începu să vorbească îndelung despre amintirile lui, cum scotea în fiecare zi apă din fântâna aceea de piatră, cum îl certa stăpânul, poate, lângă piatra de colo, cum îl purta pe Kameichi în cârcă și-i prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de obosiți. Ce-ar fi să ne culcăm aici? — Ne-ar prinde bine un pui de somn, fu Hideyoshi de acord, dar apoi întrebă cât mai aveau până în spatele castelului. — Acolo e, răspunse Mosuke, arătând drept în vale. Cu toții erau emoționați, însă Mosuke îi potoli cu un gest: — Nu mai putem vorbi tare. Vântul ne-ar putea duce glasurile spre castel. Hideyoshi privi în vale. Copacii întunecoși care o înconjurau arătau ca un lac de nepătruns. Dar, când se uită mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
politician, care cunoaște foarte bine dedesubturile lumii în care trăim. Vă mulțumesc și îl invit pe Silviu Hotăran. Silviu Hotăran, director general al Microsoft pentru Europa de Sud-Est: Bună ziua. Deși este a șaisprezecea Conferință Microsoft, nu încetez să nu fiu emoționat văzând entuziasmul extraordinar al participanților, indiferent de temă. De fiecare dată am încercat să explic de ce organizăm aceste conferințe, care este legătura dintre tehnologie și tematica abordată. De fiecare dată, am făcut un pas mai departe în această direcție. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
are nevoie de Rusia. Nu se poate gândi destinul Mării Negre fără Rusia. Maria Constantinoiu: Și cum se face că taman Rusia nu va fi reprezentată la Forum? Mihai-Răzvan Ungureanu: Rusia nu va lipsi. Va fi reprezentată. Pe mine nu mă emoționează nivelul de reprezentare, deși sigur îl dorim să fie cât mai înalt. Dar există - pe drept motiv, probabil - o reticență oarecare, într-o primă măsură, și apoi, în funcție de rezultate, o adeziune la proiect. Așa s-a întâmplat cu Euroregiunea Mării Negre
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
acasă, Încă din septembrie anul trecut s-a dus la Oradea” - atunci deja intraseră trupele românești În Ardealul de Nord. „Dar despre mama ce știi?” - „Mama de două săptămâni s-a dus acasă”... Am Început să plâng. Și acum mă emoționează. Nu mi-a mai trebuit nimic - că m-a poftit cu bunătăți... Am fugit la gară, m-am urcat În primul tren... Și aici am avut un ghinion... Pleca un tren spre Arad și peste jumătate de oră unul spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prin apropiere... DAVIDOVICI: Sigur că da. Am fost acum vreo patru ani cu doctorul Mureșan... În 2001 am fost la Buchenwald, tot cu doctorul Mureșan, și a fost impresionant cum veneau tineri din toate părțile lumii ca să viziteze Buchenwaldul - erau emoționați până la lacrimi. DAVIDOVICI: Și știți care-i durerea cea mai mare - care a fost și cu care ai rămas? Te-ai născut de fapt evreu și numai pentru că ești evreu - și cu asta chiar termin - ai suferit. În fond ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și pentru rizibilul Bacaloglu? Încercam să-i readuc pe oameni în mine unul câte unul, chiar și pe abjecți? Nu-mi plăcuse mie și Olaru, cel de la cadre, cu exclamația lui indescriptibilă de superioritate scârbită (aaîaaa!) și nu fusesem eu emoționat de directorul Bularca (patern și suferind în fața mea de o cumplită migrenă)? "Ce serviți?" mă trezi un chelner, și când mă uitai la el făcui ochii mari. Era cel de pe atunci, domnu Jenică, cel care cu argumente filozofice nu credea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vin și se duc. O fată trece cu o butelie în cărucior. Un uriaș camion TIR staționează cu capota lăsată în jos și șoferul meșterește ceva la firele portocalii care ies din motorul negru. Șoseaua e galben strălucitoare. Totul mă emoționează, pentru că totul există cu aceeași intensitate. Iar dacă văd niște biluțe cu elastic, de prins părul, pierdute de vreo școlăriță pe trotuar, și ele mi se par poetice, esențiale, de neînlocuit pentru înțelegerea uriașei lumi. Ba chiar mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Acest prim sentiment uman, cel al milei, este un „sentiment care, moderând În interiorul fiecărui individ acțiunea amorului propriu, contribuie la conservarea naturală a speciei” (ibidem., p. 283). Într-adevăr, dacă o persoană viguroasă Întâlnește pe cineva mai slab, ea se emoționează prin compasiune-identificare și, fără a-și face rău sieși, lasă locul mai bun celui mai slab și merge să-și caute un loc În altă parte. Conservarea de sine este În perfectă armonie cu compasiunea pentru cei nefericiți. Unde se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din Covor basarabean (1943). Ponderea în această culegere o dețin stihurile în care poetul deplânge pierderea Basarabiei în 1940, dând glas durerii pricinuite de ocupația străină, în expresii, simboluri și imagini care, în condițiile istorice date, aveau darul de a emoționa. Mai substanțială este proza lui I., în special cea din primele volume - În lunca Trotușului (1923), Amintiri și lacrimi (1932), Duduia Adela (1932). Acestea conțin povestiri al căror nucleu erotic, convențional, sentimental, este învăluit într-o țesătură de descrieri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
să fie răbdătoare și că totul va fi bine. Mi-a dat mâna și am stat împreună câteva minute până doctorul a ajutat altă persoană mai grav rănită. Și apoi au reușit să o transporte și acel moment m-a emoționat tare. Un al treilea salvator își amintește "Erau în stare de șoc trecuseră 15 minute de la accident. Erau plini de sânge, răniți grav, unii erau morți". Al patrulea salvator își amintește: "Era o persoană foarte rănită și nu puteam și
Accident Muntenegru: Mărturii cutremurătoare ale salvatorilor alpiniști by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78323_a_79648]
-
real, i-au scris o scrisoare plină de admirație, probând încă o dată încrederea rusului în cuvântul scris: "Mult stimate Serghei Timofeevici, - scriau ofițerii, - citind romanul lui Semeon Babaevski, am fost foarte interesați de faptele Dumneavoastră vitejești și am fost foarte emoționați de activitatea Dumneavoastră intensă pentru patria noastră dragă". De pe partea chineză, țăranul Liu Cean-lin ruga în numele tuturor membrilor cooperativei agricole Hunguan, din satul Siaohun, să-i fie "transmisă cavalerului Stelei de Aur, Tutarinov", recunoștința pentru ajutorul dat în făurirea unei
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
postúri neconvenționale, uneori șocante, RAMÓN este bine instalat în lumea exterioară, animată și inanimată, pe care și-o asumă cu empatie, o contemplă cu satisfacție, o redescoperă și o reașează, dându-i noi valențe. Se minunează, glumește, se amuză, se emoționează. Este și rebel, dar revolta lui nu este nimicitoare. Francisco Umbral, autorul cărții Ramón y las vanguardias și al altor comentarii pe tema ramonismului, consideră că sursa originalității sale este optimismul, „foamea de viață... de viața de toate zilele”, „fericita
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
sunt eu de folos. Mai ales că la început chiar părinții mă întrebau cu ce mă ocup și era destul de greu să le explic. Dar și alți semeni nu își dădeau seama de ce este nevoie de critică literară. Literatura îi emoționa, dar critica li se părea ceva în plus. Foarte insistent și dramatic mi-am pus această întrebare acum doi ani în urma unei întrevederi cu Gigi Becali la Hotelul "Marriott", unde m-am dus, nu contează din ce cauză (să-i
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
cazul să primească un salariu! Să fie fericit că trăiește o iluminare! Trebuie să facem abstracție de această "mitologizare" a condiției de critic literar și de scriitor. Scriitorul este un profesionist al provocării emoției cu ajutorul cuvintelor. Este plătit ca să ne emoționeze. Criticul literar, la rândul lui, este plătit ca să îi evalueze creația. Pare simplu. S-ar putea vorbi sute de ore despre mijloacele pe care le folosește scriitorul, cu inepuizabila lui inventivitate, ca să ne emoționeze. Dar, în esență, îl plătim ca să
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
cu ajutorul cuvintelor. Este plătit ca să ne emoționeze. Criticul literar, la rândul lui, este plătit ca să îi evalueze creația. Pare simplu. S-ar putea vorbi sute de ore despre mijloacele pe care le folosește scriitorul, cu inepuizabila lui inventivitate, ca să ne emoționeze. Dar, în esență, îl plătim ca să ne emoționeze; ca să ne captiveze, să ne încânte. Altfel nu merită banii. De la criticul literar trebuie să aflăm dacă o operă literară e bună. Iar dacă în timp constatăm că am dat banii de
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
literar, la rândul lui, este plătit ca să îi evalueze creația. Pare simplu. S-ar putea vorbi sute de ore despre mijloacele pe care le folosește scriitorul, cu inepuizabila lui inventivitate, ca să ne emoționeze. Dar, în esență, îl plătim ca să ne emoționeze; ca să ne captiveze, să ne încânte. Altfel nu merită banii. De la criticul literar trebuie să aflăm dacă o operă literară e bună. Iar dacă în timp constatăm că am dat banii de pomană, nu o să mai credem în opiniile lui
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
paznicul. La colecția ei de pantofi și la bărbații atât de nepotriviți pe care îi întâlnise. La ștergătoarele de parbriz, care măturau perdeaua de apă și la mirosul de paste cu parmezan, de la trattoria ei preferată. Acum tot ce-o emoționa erau carpetele de culoarea vișinei și covoarele roșu-sânge, pe pardoseala de nuanța osului. Plachetele de ceramică, lucrate de mână și risipite din loc în loc, pe pereții albi, între candelabrele de alamă. Banchetele de ratan, cu cașmiruri maure și scaunele arabe
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]