3,954 matches
-
deoarece intra în pizda lui Suki. Aceasta se mișca pe pulă, gemand. Adică se futea cu veceul. Shuoke intră în baie, neobservat de Suki, care avea ca de obicei ochii închiși. Urmări o vreme gânditor ce se întâmplă. Apoi se enervă cumplit. - Ce faci? întrebă, nearătându-și însă supărarea. Suki deschise ochii, mai mult surprinsă decât speriată. - Shuoke! Credeam că dormi! zise. - M-am trezit. Ce faci? - Vezi, nu? Ce e cu tine? Esti supărat? - Da! - De ce? Shuoke se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în halul în care este! Nu prea înțelegeam de ce vorbește așa. Era vorba despre mine, sau despre ceva mai amplu? Era nefericită că se căsătorise? Ce voia de fapt? Să mă convingă? Să mă facă idiot? Ce? Începeam să mă enervez. - Anca, am spus, cred că mă judeci greșit... - O, da, sigur! - Da, serios! Nu mă pune într-o oală cu ceilalți. Chestia aia era o glumă... - ...pe care n-am înțeles-o și care nu a fost deloc comică! - Posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e singur și nu trebuie să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și, alergând, trec pe lângă case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea dacă țârâitul continuă. Alergând mai departe trec prin fața altei case în care sună un telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lumea. Mma Ramotswe se hotărî să intervină. — Nu-mi doresc un inel impunător, spuse ea ferm. Nu sunt genul de femeie care să poarte un inel mare. Mă gândeam la un inel fin. Bijutierul îi aruncă o privire. Părea aproape enervat de prezența ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între bărbați, ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Tinerii din ziua de azi nu sunt capabili să-și exprime entuziasmul. Azi nu mai e la modă să fii entuziast.“ Deci, asta era buba cu ucenicii lui. Voiau să țină pasul cu moda. Odată, când domnul J.L.B. Matekoni se enervase peste măsură văzându-i cum stau lipsiți de entuziasm pe butoaiele goale de petrol, cu privirile pierdute, ridicase vocea la ei. Vasăzică vă credeți deștepți?! strigase la ei. Da? Cei doi ucenici schimbaseră o privire scurtă. Nu, spuse unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
alătură râsetelor lor. Își dădu seama pe loc că îi va fi mult mai ușor decât anticipase. Ca de obicei, Mma Ramotswe avea dreptate; oamenilor le place să vorbească și, în special, le place să vorbească despre persoanele care le enervează într-un fel sau altul. Tot ce trebuie să faci este să descoperi motivul de râcă, apoi totul merge de la sine. Pipăi cele două hârtii de cincizeci de pula din buzunar; în final, poate nici n-o să le mai folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se întâmplă și m-a chemat în biroul lui să mă amenințe că-i va spune americanului totul dacă nu încetez să mă mai întâlnesc cu Carla. I-am replicat că nu-i treaba lui și treaba asta l-a enervat. Mi-a zis că o să scrie la Fundație din nou, să-i anunțe că dezbin munca în colectiv. Așa că i-am promis că n-o să mă mai văd cu fata. N-am făcut asta, însă. De ce-aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-auzi? Ți-a mai spus cineva că ești plictisitor? S-a enervat, fornăie. *** Întredeschid ochii, dar mușchii sunt încă prea somnoroși și nu reușesc să-i mai și adun la timp, așa încât o țandără din ghirlanda ornamentală plantată deasupra patului mi se-nfige sub pleoapă. Oroarea aceea de ghips împletit, cu arabescuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nu merge, nu pot să scriu, parcă-i brânză topită, telemea cu apă... Asta are carnea prea moale, se lasă, se-nfundă marcăru-n cute... - Încordează-te și tu, nu sta ca o vițică, că nu poate omu’ să scrie! se enervează și Anatol. Marietta respiră adânc, schițează o fandare, duce un genunchi în față, se-nclină, cu mâna dreaptă arcuită, cum a văzut ea pe la televizor, dar degeaba, șuncile supuse gravitației se încăpățânează să atârne. - Dă-te mai... așa, ia umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu scări înalte pe care urcau vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i de nasul franțujilor. Acolo-i chiar duhul țăranului român...”. Bogdaproste că nu mi-a zis Burebista sau Decebal. - Sau Traian... - Sau Gaius, Spartacus, Titus, Septimius, Ovidius... - Ar fi fost cam greu, c-al meu era bâlbâit și, când se enerva, sâsâia și mai tare și-atunci mă lumina ce vrea cu câte-o bleandă și-arăta cu degetu’ spre canistra cu tulburel. - Mai ții minte când a adus de Crăciun damigenele cu căruța de la țară? - A, da, a ajuns numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu vrei să m-asculți, chiar nu ți-e rușine de-o femeie bătrână, chiar vreți să mă băgați în pământ...”, țâfnea câinele, alergând de-a lungul sârmei... „se usucă toate și eu n-am putere”... până la urmă s-a enervat ăl bătrân, a luat toporișca din magazie, „hoo, îl tai, cu tine-n vârf, numa’ lasă-mă”, s-a urcat în nuc și l-a ciopârțit. - Nu-l tăia, tată, lasă-l... mă milogeam dedesubt. - Nu pișa ochii, aschimodie, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari. La perete, patru inși dotați cu burți impozante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nu stau mult, am trecut doar așa... sunt idiot. Nu-mi rămâne decât să sper că e ea mai deșteaptă decât mine. Mă cred imbatabil la întorsături de frază și-acum stau cu limba-n gură. - Stai... Și asta mă enervează! Încă nu întreabă de ce-am venit, de ce m-am întors. Nu se scuză că e patul desfăcut, nu se duce să se schimbe. Sunt acolo, nu m-a așteptat, dar nici nu mă dă afară. - A fost o fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în ușă. I-a auzit toată noaptea săpând la temelia casei... Sorb cu înghițituri mici zeama din fața mea. Măcar e rece și, dacă faci abstracție de gustul de marmeladă, merge. - N-aveți de unde ști ce-a văzut Iacob, s-a enervat Lazăr. Mai ales după o halbă, două, poa’ să te ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el știute. Spunea și preuteasa că se zbuciuma în somn, aiura și degeaba-l stropea cu agheasmă, începeau să i se încleșteze dinții, îi ieșea o spumă leșioasă pe buze... Nici n-a mai trăit mult. - Așa o fi, se enervează Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine, nu credeți că mai e și altceva în afară de tehnică, atomi și alte chestii din astea. Am văzut la televizor cum s-au apucat să pună la nu-ș’ ce mașinărie bucăți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
surprinseră pe cînd se Întorcea la refugiul unde reuși spre amiază, cînd fluxul Începuse să se retragă, să doarmă pe săturate pentru prima oară În patruzeci și opt de ore. În cea de-a opta zi, Oberlus Începu să se enerveze. Verificase insula pas cu pas, fără să uite nici o peșteră, nici cea mai mică pădurice de cactuși, nici o rîpă și nici un cotlon, și nu numai că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care le au la-ndemână. Bețișoarele și frunzele sunt aruncate claie peste grămadă. — Bubba-Joan, zice Brandy Alexander. De ce nu te deschizi spre noi cu o poveste? Seth zice: — Ți-amintești de data aia în Missoula când prințesa s-a enervat așa tare c-a mâncat supozitoare Nebalino înfășurate în foiță aurie crezând că sunt ciocolățele Almond Roca? Apropo de perioadele tale de semiconștiență când ai fost declarată moartă la sosire. În brazi cresc conuri de brad. Veverițele și mamiferele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi ziceam că-i în regulă. Orice relație ar trece prin momente grele ca ăsta. Sari la Calgary, Alberta, unde Brandy a mâncat supozitoare Nebalino împachetate în folie aurie pentru c-a crezut că erau ciocolățele Almond Roca. S-a enervat așa tare, că l-a transformat pe Harper Collins în Addison Wesley. Aproape tot timpul cât am stat în Calgary, Brandy a purtat o jachetă de schi albă, vătuită, cu guler de blană falsă și un bikini alb de la Donna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai mult efort decât înainte. Toată viața mea se îndepărtează de orice motiv pentru a o urî. Se îndepărtează de motivul însuși. E nevoie de-o ceașcă de cafea și-o capsulă de Dexedrine pentru a mă simți măcar vag enervată de ceva. Brandy, ea poartă un deux-pièces Bob Mackie cumpărat la solduri, ăla cu fustița dreaptă și marele dracu’ știe și subțirea și îngusta nici că-mi poate păsa mai puțin. Are-n picioare niște pantofi făcuți din pielea cine știe cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja când îl băteau alții. Era evident că sunetul lui ascuțit îi enervă ori de câte ori era produs de alții, la fel ca gemetele unei femei care face dragoste, care îi irită pe toți cei care le aud, în afară de cel care le provoacă. Obsesia generală cu privire la gălăgiosul instrument ajunsese la asemenea extreme, încât Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o aducă de la un izvor îndepărtat, cu toate că, din când în când, câte una se hotăra să nu se mai întoarcă. Se părea că pe femeile Te-Onó nu le interesa că-și abandonau copiii, care apoi plângeau ore întregi, ceea ce ii enervă și mai mult pe cei care îi păzeau. Cât timp puteau să reziste în situația asta? Plecaseră din Bora Bora cu intenția să organizeze o operațiune rapidă și îndrăzneață de salvare, iar acum se vedeau prinși, tot mai mult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pistruiat iar ea nu-l putuse suferi din prima clipă. I se băga în suflet și-i punea tot felul de întrebări. Niciodată nu știa ce temă le-a dat învățătoarea, își uita cărțile acasă, dar cel mai mult o enerva faptul că-i spunea mereu cât de frumoasă este și că încerca să se joace cu părul ei. Fetița se zbârcea toată și-l lovea peste mână. Într-una din zile, el veni la școală cu o cutie mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei greoaie. Deși băiatul devenise mai îngrijit și începuse să învețe mai bine, tovarășa continua să-l bată. Luana strângea din pumni la fiecare lovitură și aduna în suflet revoltă. Într-o zi nu mai rezistă. De dimineață, femeia se enervase teribil. Într-un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându de-o mânecă și-l târî în fața clasei. Acolo, lipsită de jenă, îi dădu pantalonii jos și cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
elev rău, care nu învață? Trebuia să greșești. Îi stresa cu împărțirea asta pe căprării. Uitau cine e deșteptul și cine prostul. Ba îi mai punea să-și schimbe și vocile, ca totul să pară cât mai real. "Elevii" se enervau și intrau în casă, lăsând-o pe "tovarășa" să vorbească singură. Amintirea concursurilor de gimnastică o făcu să zâmbească. În vreme ce Marc povestea, habar n-avea ce, ea îl vedea pe Dan concurând cu el însuși și câștigând marele trofeu: una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]