1,702 matches
-
-i profund adevărat. Și dumneavoastră... și dumneavoastră tânjiți să fiți iubit, nu? După un moment de reflectare, Rozanov răspunse: — Da, dar asta e o slăbiciune... ăsta-i lucrul pe care eu îl rostesc în șoaptă. Mă rog. Dumneata îți iubești enoriașii, de pildă pe individul ăla pe care l-ai vizitat? La urma urmei, văd că îi vizitezi. A, era o femeie... mă rog... n-aș putea afirma. Figura domnișoarei Dunbury părea să-l acuze pe părintele Bernard, care izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăsa uneori gândurile lumești să-i însoțească meditațiile, până într-acolo încât un observator din afară (Dumnezeu să spunem) n-ar fi putut găsi mare deosebire între reveriile sacre ale preotului și visurile cu ochii deschiși, neregenerate, ale unuia dintre enoriașii săi. În această sâmbătă seară, gândurile părintelui Bernard, oarecum purificate în vederea meditației sfinte, curgeau cam așa: „John Robert, ce monstru, dar ce atrăgătoare e urâțenia cumplită a feței lui. Ce mult aș vrea să-l revăd, parc-aș fi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pe crucea impunătoare, de marmură neagră, de la mormântul preotului paroh. Ultima dată l-a văzut la slujba de înmormântare a mamei. Avea șaptezeci și unu de ani a mărturisit-o el însuși într-o discuție privată cu un grup de enoriași. Pe vremea aceea era criză de preoți, așa că, în lipsa unui înlocuitor, părintele Samoilă era pregătit sufletește să mai ocupe un timp funcția de paroh: Un an... doi... Cât o vrea Dumnezeu să mă țină în viață. Lucian citește inscripția de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deschide o linie prioritară în domeniul investigației științifice, o privire spre fenomenele de cultură, mai ales o investigare a relațiilor cu mas-media. Adolescentul își apropie noi modele - roluri: de erou, de soț - soție, roluri profesionale, de cetățean, de vecin, de enoriaș etc. Agenții socializării se înmulțesc și se diversifică (alți profesori, preotul, patronul, instituțiile publice, comandantul militar etc.). Adolescentul își apropie sau își consolidează noi valori sociale: solidaritatea socială, atașamentul la standardele culturale specifice comunității, încrederea în ierarhiile sociale, interesul pentru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
trapeză mâncare și băutură”. ― Și spune monahul Gavriil că această întocmire cu călugării de la mănăstirea Sfântul Sava a făcut-o “înaintea mitropolitului Moldovlahiei, chir Anastasie”. ― După cum mi se pare mie, monahul Gavriil se exprimă puțin mai bine ca un simplu enoriaș, fiule. ― Așa mi se pare și mie, sfințite, dar din cele scrise de monahul Gavriil mi-a atras atenția în mod deosebit ceea ce spune el când vorbește de parastasul pentru părinții săi. ― Ce anume ți-a atras atenți aici, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ailaltă, că știe să aranjeze ploile. Acolo, Sus? Da, că de bine ce le aranjează a dat seceta peste noi. Soacră-mea e mai falimentară decât ultimele trei guverne de tranziție. Stop! Stop! Stop! Că și sticla are dop. Domnule enoriaș, dumneata ai consumat, conform Registrelor Cerești, câteva milioane de lucși, conform și chitanței scrise manual de însăși mâna ălui de Sus însuși. Administratorul? Caută ceva Mai Sus. Aha. Directorul general! Ași. Ceva mai...departe. Mai departe de București, de Guvern
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o vacă. Ceva mult mai sus, la primul nivel al înălțimii, câteva grupuri de Candidați întru prășeau cu responsabilitate lanurile de mană cerească care, așa cum reflecta Cuvioșia Sa, Acachie cel Mic, păreau suficient de suficiente întru nutrirea noilor cotingente de enoriași. Nimic, nici măcar un micuț cutremur de gradu paișpe pe scara Richter von Alois Cedad Duce de Prezbortzegendeschenfiitch, nici falimentul sigur al firmei “Delicatesse La Bălan Bomboane cu susan” nu adevereau marea catastrofă în curs de iminență cînd... Pe orizontul ușor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
spunea că nu mă lasă să mai plec din Bichigi până n-o să-i pun tocul în mână fetiței sale. Deși era ardelean get-beget, pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie de firesc sprijin atâtor și atâtor necăjiți. Sărac dar bogat în dragostea și respectul celor din jur. De câteva zile nu mai putea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu sunt vrednică de o așa mare cinste, căci sunt fată săracă și fără știință de carte, iar domnul Constantin este om învățat și va fi preot!” „Iar tu, Măriuca, vei fi preoteasă și mama copiilor mei și a tuturor enoriașilor noștri”, spuse Constantin privind-o cu duioșie și mult drag. „Dar”, spuse Măriuca, „mai am un motiv pentru care nu pot accepta, și anume faptul că frățiorii mei mai mici și surioara mea mai au nevoie de mine încă mulți
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
socotim, părinte. Dacă o vadră are zece litri, iar ei primeau „triidzăci vedre”, asta înseamnă vreo 300 de litri de vin. Îi mult, îi puțin? Asta n-o știu, părinte. „ La vinișorul ista mai adaugă și pe cel adus de enoriași la praznice sau cine mai știe la ce sărbători și lucrurile se dreg și mai mult...” Călugărul a mustăcit a râde și îndată m-a întrebat: „Ce moșmolești acolo?” Încerc să caut înțelesul cărții lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume pe care atâți se străduiesc s-o strâmbe, a putut rosti în fața enoriașilor săi, ca un părinte copiilor adunați la patul plecării, Înalt Prea Sfințitul fiind în strălucitoarele odăjdii și în fața Sfântului Altar: “Dragii mei, m-ați chemat, am venit, m- ați ascultat, v-am servit, dar m-a ajuns oboseala din urmă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
săi, ca un părinte copiilor adunați la patul plecării, Înalt Prea Sfințitul fiind în strălucitoarele odăjdii și în fața Sfântului Altar: “Dragii mei, m-ați chemat, am venit, m- ați ascultat, v-am servit, dar m-a ajuns oboseala din urmă!”...Enoriașii și ascultătorii din fața micilor ecrane greu și-au stăpânit lacrimile simțind că dintre ei pleacă un sprijin frățesc, părintesc... că rămân mai singuri. Și a plecat! Lăsând în urmă ordine în toate, până la cel mai mic amănunt. Din volumul, greu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
traistă agățată pe umărul drept, un pachet de lumânări ținut cu brațul stâng, capul descoperit și cu picioarele goale, iar în jur conturul mai multor biserici. Pe contra copertă se vede interiorul unei biserici ortodoxe, frumos împodobită ce-și așteaptă enoriașii credincioși. Din capul locului, autorul relatează despre personalitatea Sfântului Ioan de la Tutova - existent între 1782 - 1842 care „S-a făcut de bunăvoie cerșetor, viețuind în smerenie și sărăcie, a miluit pe săraci și bolnavi, a apărat și ocrotit pe orfani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să mor de sete, mor de sete, bum! Azvârle mă printre fete, printre fete, bum! Este un refren pe care mi-a fost drag să-l reaud, cu vreo câteva zileîn urmă, după ce,în casa unui cinstit și de ispravă enoriaș, s-au consumat aproape două ore de un tradițional praznic ortodox. Căci, după aia, ce a urmat, vorba tânărului și frumosului părinte Tata lu’Arcuș: RAR, DAR BINE!, DUPĂ MINE, DUPĂ MINE; BUM!, va rămâne adânc întipărit în memoria întregii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gata să ne pregătim încă de una, numai, ce-l aud, pe Tata lu’Arcuș: gata! Că, uite, era să uit. Era să uit că mai pe după amiază, am un praznic. Tot prin partea asta a omenirii. Pa, dragii mei enoriași! Pa! Pa, părintele nostru frumușel și drăgălel! Pa! MIRESE LA SCHIMB Iluță Grasu și Miluță Slabu s-au întâlnit, neîntâmplător, la o bere. Te căutam, a zis unul. Și eu pe tine, a replicat celălalt. Știu de ce. Și eu. Că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
profeției și alte alea. Și n-ai vrut să împarți pâinea cu noi. Păi, n-ai de unde să știi pe unde a fost chestia aia. De ce te-ai mai obosit să vii? N-ai făcut decât să te holbezi la enoriași și să fluturi bilețelul ăla de parcă era cine știe ce mandat. Cum să-i explice? Dacă există într-adevăr un înger păzitor care se ascunde pe undeva, refuzând să se arate, pretinzând că Dumnezeu m-a îndrumat la tine, atunci probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clădirii, iar în jurul prînzului, în timpul săptămînii, se auzea un zăngănit înăbușit dinspre o sală folosită drept cantină de una dintre școli din zonă. Unicul vizitator regulat era bătrînul pastor, care venea seara, după ce primea oamenii în sala de adunare a enoriașilor. Stătea nemișcat în fața stranei, uitîndu-se atît de liniștit și cu gura deschisă la tavan, că nu-l băga în seamă pînă cînd Thaw, descoperind vreun defect la vreun nor, val sau animal, urla: „Nu așa ar trebui să fii!“, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
anunță plutonierul de la ușă. Se sculă să-l primească. În ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai călcase niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
original. Dar nu așa ceva oare vă desparte de Paneloux ? \ Nu cred. Paneloux este un om cu carte. N-a văzut destui oameni murind și de aceea vorbește în numele unui adevăr. Dar cel din urmă preot de țară, care are grija enoriașilor lui și care a auzit respirația unui om trăgând să moară, gândește la fel ca mine. El s-ar fi străduit să înlăture suferința, înainte de a dori să demonstreze cât este ea de binevenită. Rieux se ridică, obrazul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
omorîse pe una din ele, cu statuia, ce părea, prin comparație, total nevinovată. S-au organizat demonstrații și contrademonstrații. Maggie, cu Încă o duzină de mame singure, au ieșit În stradă, cerînd ca statuia să rămînă așa cum era. Grupuri de enoriași, ridicate la luptă, au pichetat monumentul zi după zi, cîntînd imnuri și purtînd pancarte pe care scria „Tati, vino acasă!“ Cineva a pus, cu un spray de vopsea, sutien mamei și rochiță fetei. Ba chiar a pictat și un scutec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
supus hotărârilor mele ca un fiu ascultător ce era, ceea ce eu n-am fost nicicând. La Concordia am rămas până sâmbătă. Înainte de a pleca, am mers la bazilica Sf. Ștefan unde se ținea slujba săptămânală. Ajuns cu întârziere, am văzut enoriașii îngrămădindu-se printre coloanele naosului. Pe treptele înalte ale absidei centrale era prezentă întreaga ginte din localitate. Am intrat cu greu, asta și fiindcă predicatorul era asaltat din toate părțile. Unii urlau la el mustrându-l pentru vorbirea greoaie, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prea mai venea la Sfânta Liturghie. Oamenii se duceau din zori la Bibliotecă să se înscrie pe lista de așteptare pentru lectură sau comentarii și să caște gura până le venea rândul. Popa Ioachim se cam supărase că-și pierdea enoriașii. Îi trimisese vorbă generalului să mute lecturile în altă zi, că duminica era Ziua Domnului. Goncea se enervase. Trimise Buickul după episcopul vicar. Irineu veni imediat. Goncea intră direct în subiect: „Ai auzit, Prea Sfinte, ce-mi face popa Ioachim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dintre deniile cele mai importante și anume, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Nu era așa multă lume. Frusina îl zări pe Petre. La sfârșitul slujbei preotul ieși în față și spuse enoriașilor să mai zăbovească puțin că unul dintre cei de față are să spună ceva. Petre ieși în față și spuse: - Iubiți credincioși, vă voi povesti ceva, ce mi s-a întâmplat.Am fost mort și am înviat. Am fost în comă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
proeminenți ai parohiei S. Maria degli Alberighi, pentru a promova devoțiunea pentru frescă deteriorată 18. Cartea opera a fost începută pe 26 iulie 1501, doar patru zile după spânzurarea lui Rinaldeschi, și oferă o mărturie remarcabilă a vitezei cu care enoriașii au luat atitudine în privința episodului. Registrul, acum deținut de Bibliotecă Bancroft a Universității din California, conține înregistrări care continuă până în 1542, desi cu unele goluri cronologice. În plus, pasaje din celelalte două registre odată aparținând aceleiași opera, dar ale căror
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
datat 1533).40 Probele care încă mai există ale delictului ne spun în mare aceeași poveste. Se poate ca scribul care a înregistrat sentința oficială, ce a fost contemporană cu evenimentul, să fi auzit mărturia preotului paroh sau a altor enoriași, întrucât cele două versiuni, sentința în latină a Celor Opt și povestirea vernaculara din registru sunt foarte similare. Cel mai convingător este faptul că acolo unde registrul menționează bălegarul de cal din care "puțin a rămas prins în diadema" (rimase
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]