2,401 matches
-
vitrege - consecință a schimbării structurii economice și politice a României. O sută de mii de românce s-au căsătorit deja cu italieni. Românii plecați își cheamă la ei și copii pentru a-i școlariza acolo. Fapte îngrijorătoare prin simpla lor enunțare. Și nu e numai singura temere a deznaționalizării. Cartea reține și figuri de români care se destăinuiesc biografic: artiști, scriitori, oameni de știință și cultură, cu viață model și dragoste pentru țara lor. Important, consider, că este preocuparea autorului Ion
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
logic sau neadecvate situației concrete avute în vedere, minciuni care maschează adevărul în contextul eșafodajului explicativ, minciuni generate de ruptura dintre semnificant (modul în care se spune) și semnificat (ceea ce se spune), minciuni rezultate din conotarea negativă a mesajului sau enunțarea adevărului ca și cum ar fi minciună ori invers, minciuni stimulate de cultivarea programatică la nivelul receptorului a amestecului dintre adevăr și fals etc. Pătrunderea acestor rafinate moduri de a fi ale minciunii în actul comunicării, în general, al celei educative, în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
analiști și decidenți, trebuie incluse și alte variabile nu în felul ad hoc și incoerent în care Waltz face apel la motivații multiple, ci integrate riguros într-unul sau mai multe modele teoretice. Supraviețuirea și dominația pot fi văzute ca enunțări extreme ale orientărilor defensivă și expansionistă. Literatura despre realismul ofensiv și cel defensiv (vezi Lynn-Jones 1995; Labs 1997: 7-17; Zakaria 1998: 25-42; Taliaferro 2000/1; Snyder 2002) în fond readuce distincția realismului clasic dintre puterile de status quo și cele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
complex opera literară, ca suport documentar, de mărturie socio-istorică, dacă ne gândim, de pildă, la gazetăria politică și socială și la cea explicit polemică, în genere, unde funcția social-ideologică a discursului este atât de pregnantă; apoi, ca infrastructură axiologică prin enunțarea auto-referențială, auto-valorizantă și confesivă care așază în prim-plan un eu creator extrovertit, preocupat să-și definească statutul artistic. Acest segment textual, denumit cel mai adesea ars poetica, reprezintă semnul unui permanent efort al scriitorului de a-și conduce cititorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al discursului poetic propriu-zis, are, în primul rând, o funcție de accesibilizare a acestuia din urmă, cu toate că el însuși poate fi citit în dublă cheie: ideologică și estetică. Atunci când vom dezbate problematica atipicului manifest arghezian vom avea în vedere specificul acestei enunțări. 3) Actul polemic (implicit sau explicit) este consubstanțial gazetăriei. Arghezi nu poate concepe scrisul cotidian în afara confruntării. Din punctul de vedere al obiectului, poetul practică cel mai adesea o gazetărie anti-instituțională (dacă prin instituție înțelegem un sistem coerent de organizare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
disecție asupra pamfletului în genul celei operate de Mariana Ionescu, ci încercăm să penetrăm zone necercetate până acum și să surprindem aspecte inedite ale comicului arghezian ca esență a polemicității neagresive, a strategiilor argumentative în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în cercetarea sa, și anume cea entimematică, prin care non-dicibilul (sau elipticul) este, de fapt, sursa unei tensiuni intelective, ce transformă discursul în sine într-o provocare pentru cititorul pus în postura de a reconstitui coerența unui ansamblu. Din perspectiva enunțării, discursul polemic explicit este de natură performativă, având ca premise enunțuri constatative referitoare la un adevăr "axiologem (Cornel Munteanu) ajuns în situația de criză". Fiind un tip de discurs, pe de o parte orientat explicit, solicitând în special funcțiile referențială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei uriașe diversități de texte, iar în ceea ce privește demersul nostru subliniem faptul că satira și pamfletul, chiar și atunci când apar în forma alegoriei pure, reprezintă un act polemic implicit. Polemica explicită este astfel analizabilă în funcție de parametrii care o definesc contextul, circumstanțele enunțării, actanții (rolurile deictice și cele sociale), finalitatea în raport cu pamfletul, forma literară atașată invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira sunt forme literare omologate ca atare (există teoretizări și istorii consacrate lor, precum și antologii de pamflete celebre sau exegeze
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
autorul și cititorul au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o confruntare a argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru o decodare corectă a mesajului său, iar prin acest lucru operează virtual o selecție a receptorului pe criterii cognitiv-intelective. Acesta trebuie să cunoască atât contextul și circumstanțele enunțării și, implicit, statutul enunțiatorului în realitatea obiectivă (ca scriitor), dar și în realitatea textuală (ca pamfletar, deci locutor susceptibil de a ataca subversiv). În plus, trebuie să aibă disponibilitatea emoțională de a participa cu fidelitate la jocul artistic. Mesajul satiristului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot: "De fiecare dată când zicem ceva, imaginăm pe cineva care ar gândi contrariul și la care ne opunem"54. În polemica literară, dinamica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eminescu afirmă: " În mod febril ne caută pricină de vorbă"55), caz în care subiectul multiplicat îndeplinește o funcție retorică, sau de singularul ei ("Sunt foarte supărați Vălenii pe mine"56), constată Arghezi, autorul se identifică în totalitate cu subiectul enunțării polemice și dorește ca acest lucru să fie decodificat ca atare. Cornel Munteanu, pe urmele lui Ducrot și Maingueneau, delimitează, în cazul enunțului ironic și/sau parodic, spre exemplu, între enunțiatorul și locutorul enunțării, adică între două instanțe locutive corespunzătoare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se identifică în totalitate cu subiectul enunțării polemice și dorește ca acest lucru să fie decodificat ca atare. Cornel Munteanu, pe urmele lui Ducrot și Maingueneau, delimitează, în cazul enunțului ironic și/sau parodic, spre exemplu, între enunțiatorul și locutorul enunțării, adică între două instanțe locutive corespunzătoare dublei dimensiuni a enunțării (referențială și modală). Privit ca act ilocutoriu, discursul polemistului este adresat, cel mai adesea, unui "tu" absent din planul suprafeței textuale (putem vorbi de prezența unui "tu" "al auto-alocuțiunii" [Gerard
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca acest lucru să fie decodificat ca atare. Cornel Munteanu, pe urmele lui Ducrot și Maingueneau, delimitează, în cazul enunțului ironic și/sau parodic, spre exemplu, între enunțiatorul și locutorul enunțării, adică între două instanțe locutive corespunzătoare dublei dimensiuni a enunțării (referențială și modală). Privit ca act ilocutoriu, discursul polemistului este adresat, cel mai adesea, unui "tu" absent din planul suprafeței textuale (putem vorbi de prezența unui "tu" "al auto-alocuțiunii" [Gerard Genette], spre exemplu "N-ai putere, s-a isprăvit, victoria
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
retorică de a violenta pasivitatea lectorului și de a-l aduce în miezul diputei. Cu alte cuvinte, polemistul împrumută, la nevoie, din resursele stilistice ale pamfletarului pentru a da culoare disputei și a-și seduce lectorul-jurat. Imperativul fiind marcă a enunțării performative în genere, activează puternic în text prezența lui Tu, ca partener esențial de dialog, iar prin aceasta El devine non-persoana discursului, a cărei absență trimite, aici, la descalificarea sa umană conform aceleiași teorii benvenistiene. Iată explicată dinamica raportării enunțiatorului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este formula dialogică prin excelență a scrisorii deschise în care, de la primul până la ultimul rând, Eu și Tu sunt protagoniștii unei înfruntări directe în arena publică. În discursul polemic, alături de un principiu dialogic implicit (consubstanțial, după M. Angenot), propriu oricărei enunțări și cu atât mai mult celei de natură performativă, vorbim și de o relație dialogică explicită, pe care autorul-polemist o stabilește cu destinatarii săi prin distribuirea rolurilor deictice și prin uzanța conectorilor argumentativi iată, așadar, evident, într-adevăr, care va să zică, pesemne
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a-i da ponderea unei realități"79. Prin secvențele descriptive, discursului polemic i se imprimă accente ale percepției eului enunțiator a cărui subiectivitate face din enunț un act performativ prin excelență. Descrierea, în discursul polemic, corespunde, în termeni semiotici, deixis-ului enunțării, inserând, pentru public, referiri cu privire la poziția locutorului (ofensivă, defensivă, aparent neutră), la situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
persuasive. Ceea ce e semnificativ ține, și aici, de înlănțuirea secvențelor, de trecerea de la forma dialogată la cea monologică-sentențioasă, de la comunicarea tranzitivă la cea ironică sau metaforică, de la abordarea serioasă la gestul comic ș.a.m.d., într-un cuvânt, de dinamica enunțării unui eu plural. Receptorul real, adică cititorul, joacă rolul unui terț susceptibil de desolidarizare. Un el care poate fi în acord, deci partener de dialog, dar poate, tot așa de bine, să intre în categoria alterității incriminate și să devină
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din urmă, demersul moralistului se înscrie într-o campanie satirică. Așadar putem vorbi de o apertură polemică implicită, care nu așteaptă și nu admite replică, împotriva unei lumi adverse ale cărei vicii sau tare se cer imperativ deconspirate. Uneori, subiectul enunțării își asumă un plural minoritar, unde eul individual și tu-ul, solidar acestuia, devin noi, o comunitate imponderală, configurată de proiecția subiectului în afară, noi care intră în conflict cu ei (el, ea...): "Noi trăim într-o gloată de oameni
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și definitoriu pentru universul axiologic arghezian, care se pretinde, mai totdeauna, a fi reconstituit. Observăm totodată că, deseori, violența fizică este așezată într-o difuză lumină comică. În exemplul mai sus citat, acest lucru este semnalat, la nivel frastic, prin enunțarea prescriptivă ce bulversează oarecum relația dintre conținut și expresie, conducând spre o lectură dilematică: dacă faptele sunt atât de grave, de ce sunt formulate precum indicațiile din rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța")? De fapt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe front, fie în recursul la enunțarea pseudoperformativă, convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin transferarea culpei asupra unui tu imaginar, ipotetic și, evident, punibil, în măsura în care duce la îndeplinire previziunile. E frecventă, la Arghezi, această punere în discurs care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și sângele virginității ei se va amesteca pe tunica ta de "viteaz" cu sângele părinților, uciși într-altă odaie. Vei fura, vei minți, vei întoarce totul în cenușă"145. Un denunț cum e acesta, care, în mod obișnuit, se pretează enunțării constative (Austin), îmbracă forma antifrastică a enunțării performative, frapante, angajând o miză afectivă enormă prin dinamitarea ideii de morală umană cu tot ceea ce presupune ea: iubire, responsabilitate, compasiune etc. Indiferent cum e rostit, conținutul etic trimite întodeauna la ideea de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe tunica ta de "viteaz" cu sângele părinților, uciși într-altă odaie. Vei fura, vei minți, vei întoarce totul în cenușă"145. Un denunț cum e acesta, care, în mod obișnuit, se pretează enunțării constative (Austin), îmbracă forma antifrastică a enunțării performative, frapante, angajând o miză afectivă enormă prin dinamitarea ideii de morală umană cu tot ceea ce presupune ea: iubire, responsabilitate, compasiune etc. Indiferent cum e rostit, conținutul etic trimite întodeauna la ideea de atrocitate, de crimă împotriva umanității, de genocid
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și termenii în care dorește să aibă loc această confruntare. La nivel intertextual, dialogismul relevă strânsa legătură dintre tipurile de enunțuri; de pildă, în cazul ironiei, ca metalogism predilect în polemica literară explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța ironiei cu alte tipuri de enunțuri face din scrisoarea deschisă argheziană altceva decât un text al dezbaterii monocorde. Scrisoarea deschisă e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
variabilă doză de prudență, pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile sale extreme: invectiva, anatema, imprecația) trebuie suprimată în favoarea unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât prin construcția sintactică, cât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]