1,074 matches
-
primului pătrar din acest veac al XX-lea, am mai văzut pie rind ca peste noapte câteva ultime figuri și moduri de trai autoh tone, curiozități ale străzii și vestigii ale timpului vechi, decoruri și recuzite din comedia acestei vieți, epave, ră mășițe și sfă râmături ale unei alte lumi și ale altui secol, supra viețuind Încă din greu până la declanșarea lor iremediabilă, până la dispariția lor fără speranță de Întoarcere, printre gunoaiele și molozul, greu de identificat, ale trecutului. I-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ore peste cele legiuite, ca să-și poată ține familia; iar pe altul dintre cei pomeniți mai sus Îl pot oferi și azi ca sperietoare părinților puși cu anasâna pe Învățătura copiilor, fiindcă locuiește În același bloc cu mine, ca o epavă umană, la fel ca și cealaltă mândrie a liceului nostru Sf. Sava de odinioară - toți ajunși la capătul unei vieți În care n-au realizat nimic, nimic și iar nimic. Iată de ce Îmi vine greu să cred că „lenea“ la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sens, ci integral și cu tot sensul ei neștirbit. Termin deocamdată aci lista dascălilor valabili În amintirea mea, listă destul de redusă, dar mai redusă Încă În Faculta tea de Litere, unde am eșuat toți cei din banda noastră, ca niște epave ale liceului dat În particular - și unde, nici aici, n-am adân cit mai nimic, din lipsă iarăși de aplicații reale spre șco laritate, ca și de timp, ocupați fiind cu slujbele noastre modeste pe la particulari, cu Îndeletniciri mărunte și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
corul Mitropoliei, unde pe acea vreme cântau puținii noștri cântăreți de operă; cum și Îndemnul categoric ca să mă prezint la examenul de admitere În Conservator, plin pe atunci de toate haimanalele cu gărgăuni artistici la cap, cum și de toate epavele liceelor, Îmbulzite și pe alte asemenea școli declasate În mintea tuturora, precum școala de Marină Comer cială de la Constanța, școala de Agricultură de la Herăstrău sau cea de Silvicultură de la Brănești, refugii pentru cei care nu se Încumetau să ajungă la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-ar cuveni toată con si derația moraliștilor necontrafăcuți), casele de rendez vous sunt o Întreprindere dubioasă, care-și spoliază clienții cu femei iremediabil declasate fie din uzaj imoderat al grațiilor lor, fie din bătrâneți premature sau boli femeiești incurabile; epave ale bordelului sau ale șanta nului, camuflate pentru proștii de boieri În femei de lume ahtiate și nesătule ca niște Messaline, dezinteresate și făcând artă pentru artă. Iar antreprenoarele acestor femei erau acele odioase factorițe, precum surorile Bă dulea, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poem dedicat venerabilului părinte dr. Iosif Petru Pal, prieten al Sfântului Maximilian Kolbe (Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave,/ În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre,/În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave,/ Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... etc.) și tot așa pentru fiecare dintre frați. Cine a avut bucuria să-i cunoască măcar pe unii dintre acești mărturisitori ai credinței, rămâne edificat pentru toată viața: chipurile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dr. Iosif P. M. Pal Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoție Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Din tainice-altare, icoana ta blândă, ca-n biblice vremuri, Când sfinți Patriarhi tăinuiau „Legământul” în glas de chimvale, Sporește credința în inimi, inspiră virtuți de eremuri, Răsfrânge cucernic divinul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
picuri în inima frântă Din ’nalte amvoane, din scunde chilii unde lucri izbăvire!... Cum crește în suflet nădejdea, când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce povara cu gândul la dezmărginire!... În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre!... Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Îți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună de glorii... Pe drepte, deci, astăzi, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre... Și-ți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zbucium, Ca lupta ta sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Fr. Ștefan Tătaru O.M.Conv. Viața, mai-iunie 1941, pp. 922-93. 38. PR. GHEORGHE VAMEȘIU date biografice A fost primul greco-catolic de baștină care a îmbrăcat și purtat haina franciscană
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să mă hotărăsc dacă renunț. Ce hotărâre înfricoșătoare, să cedez în această fază! Dar i-am promis Clarei să nu risc peste puterile omenești. Dacă mă avânt în zona vânturilor din Oceanul Indian, am 50% șanse de supraviețuire. Nava e o epavă; instalația electrică e stricată; radioul funcționează rău; îmi lipsește lumina; nu am cum să semnalizez; tambuchiurile se încarcă de apă; velele sunt sfâșiate; pompa nu funcționează”. 16: Aștept cu nerăbdare să văd dacă ce spune presa e adevărat: în trei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un tîrziu a apărut și Carmen, cu ochii cîrpiți de somn. Parcă nu mai era așa de mișto, dar ce conta ? - ziua arăta bine. și mai era puțin pînă să răsară soarele... Am început să mergem agale pe țărm, înspre epavă. Nu ne spuneam mare lucru. Cum eu țineam mîinile în buzunare, tipa m-a ajutat zicîn du-mi că i-e frig. Am luat-o, ușurat, pe după umeri. și, cum asta însemna deja foarte mult, am încetat și bruma de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
decît o jumătate de adevăr, dacă mă gîndesc că aventura lui Ulise n-are decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt la orizont, o epavă aproape de țărm, mîncată de rugină, fîșia de plajă Însorită, miros ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am mulțumi, poate, să-l comparăm cu un personaj de Rubens (iată un pictor care avea timp și nu se temea de apropierea morții, dovadă nudurile lui unde somptuozitatea cărnii nu mai lasă loc pentru emoții)... Îmi opresc privirea pe epava Înroșită de rugină și deodată Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din nou singurătatea. Ești ca un medicament care înșeală, la suprafață fiind dulce, dar de fapt el fiind destul de amar. - Vrei să-ți fac o listă cu motivele mele? - Toți avem motivele noastre. Asta ar însemna să fim cu toții niște epave de alcooliști și drogați? Ochii cenușii și împăienjeniți ai bărbatului se fixară asupra ei. Vântul îi răscolea părul în șuvițe mici care combinate cu starea și înfățișarea lui, îl transforma într-o ființă diabolică. În momentul acela Carlina ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sunt o mie de nebuni care se droghează și fac rău tuturor. E un război psihologic, care dacă îl începi nu se mai termină. - Eu îmi doresc totdeauna să fiu eu însumi. Nu omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri care mă uimesc! Dar de fapt ce învârtiți voi acolo, mai exact? - De toate, în afară de a practica hoția și de a omorî pe cineva. - Sună cam periculos, chiar îngrozitor. - La început, atunci când mă consideram un pion
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Trebuie să lupt îngrozitor ca să mă întorc la Paris. Unde mi e viitorul? Mi-e „dor“ de voi toți. Aici nu văd decât puțină lume. N-am prieteni, n am pe nimeni cu care să stau de vorbă; devin o epavă intelectuală. O sărut cu drag pe mama ta (dacă îmi dă voie). Afecțiunea mea pentru toate și toți: Irène, Gaby, Horia, Dan, Camil Pe [trescu] (toți trei). Tare mi-e dor de voi toți. Pe curând vești de la tine. Mare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată epavă, înfășurată în zdrențe murdare, zdrobindu-se de muncă, împreună cu cei doi bărbați ai casei, toți ca niște sclavi“. Soțul lui Rody, așa cum îl știi. Îți închipui deci atmosfera grea, apăsătoare. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, o acalmie care-mi dădea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la tine ca să pot trăi. Celelalte persoane stau comod în casă, acasă, dar eu, așa rănită în sentimentele mele, în opiniile mele, trebuie să lupt pentru existența asta mizeră. Știu că nu sunt [o eroină] corneliană, că sunt o biată epavă fără minte, că n-ar trebui să-ți scriu așa, că ai și tu grijile tale materiale, că ar trebui să zâmbesc când îți scriu, că ar trebui să fiu fericită știindu-te acolo - și chiar sunt -, dar am ajuns
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cocoană.“ „Nu mai sunt cocoane“, a zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată: niște epave, cu umerii căzuți, parcă mai scunzi, chipuri palide, spectrale. Imaginea mi s-a înfipt ca un cuțit în inimă, draga mea. Dar apoi - bucuria aceea din copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că e în stare să găsească o scăpare și în ciment, și că toată lumea îl respectă. Așa că el e ultima mea speranță. Până mă văd cu el, fac eforturi uriașe să mă port normal și să nu mă scufund ca epava care sunt. — Azi iau masa cu Michael, zice Luke, intrând în bucătărie cu câteva cutii în brațe. Se pare că s-a acomodat destul de bine cu noua locuință. Michael, la insistențele noastre, și-a făcut curaj și s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
deplasare cu o mașină de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind bazat pe pește, fructe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mici , cubice, albe și negre, cu care s-au făcut desene foarte frumoase, am tuns uriașii arbori din curte, care amenințau să dărâme acoperișul, am chemat specialiști pentru tratarea contra termitelor a grinzilor podului. Ultimul asalt l-am dat împotriva epavelor de pe trotuarul din fața Consulatului. Am obținut de la primărie aprobarea să îngrădim zona din fața Consulatului cu stâlpi de beton care să nu mai permită parcarea. L-am pus pe "văr" să ia legătura cu firmele de specialitate pentru a vedea cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul Întunecat al turbei care ardea se Îmbina cu focul mocnit al epavei unui imens apus de soare chihlimbariu. Cred că se poate dovedi prin consemnările publicate că Aleksandr Blok descria chiar atunci În jurnalul lui fumul de turbă pe care l-am văzut eu și epava cerului. A existat ulterior În viața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se Îmbina cu focul mocnit al epavei unui imens apus de soare chihlimbariu. Cred că se poate dovedi prin consemnările publicate că Aleksandr Blok descria chiar atunci În jurnalul lui fumul de turbă pe care l-am văzut eu și epava cerului. A existat ulterior În viața mea o perioadă când aș fi considerat poate că toate acestea au fost relevante pentru ultima privire aruncată Tamarei, când s-a Întors pe scară, privindu-mă peste umăr, Înainte de a coborî În mica
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]