902 matches
-
Ține de esența investigațiilor fenomenologice faptul că ele nu pot fi redate prescurtat, ci trebuie de fiecare dată reluate și parcurse în întregime."14 Potrivit perspectivei asumate deja, gândirea-positum, adică totalitatea înfăptuirilor dictaturii judicativului, constituie ansamblul cunoștințelor așezate în "modele epistemice": logica, filosofia, știința, ideologia. Gândirea-fenomen, ceea ce poate fi legat de acum de "rațiunea" proiectului non-judicativ, constituie actul reflexiv al gândirii, adică, în tonul originar al filosofiei, "gândirea care se gândește pe sine ca Altul său printr-o recunoaștere continuă a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică se îndeletnicește cu ceea ce pentru ea este firesc, în acord cu propria natură. Abia în momentul în care logos-ul va fi distribuit fără a fi împărțit, deocamdată tuturor lucrurilor, nu doar transcendenței lor întemeietoare în ordine ontică și epistemică, se va ajunge la o poziție filosofică aflată la același nivel cu problema sofiștilor referitoare la natura obiectului cunoașterii, adică la temeiul determinat (!) al adevărului. În logica lui Aristotel se petrece acest "eveniment". E drept, statutul de eveniment nu este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai căutată pe propria sa cale, trebuie, cumva, să fie pre-înțeleasă într-un fel. Dar în ce fel? Problema adecvării cuvintelor la lucruri reapare la Socrate și la Platon, fără ca aceștia să-i schimbe sistemul de referință, ontologic în esență, epistemic în privință funcțională. Aplicațiile celui dintâi vizează corectitudinea unor operații ale conștiinței cunoscătoare; operațiile sau demersurile corecte ale acesteia respectă anumite reguli. Ideea de regulă este semnificativă pentru viitoarea reconstrucție formală a logos-ului croită și, în bună măsură, realizată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoștinței veritabile (episteme) ce are în structura sa cunoașterea celuilalt și recunoașterea de sine, potrivit scenariului platonician sesizăm și umbrele ("adumbririle") unei "logici non-judicative". Umbrele acestea sunt, de fapt, ale logos-ului care, deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum ar spune Heidegger, poate fi o asemenea pierdere sunt jocuri ale ființei logos-ului, instabilă pentru cel condus de normele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizontul cunoașterii, fiind fapt de cunoaștere "autentică", și ceea ce nu se supune acestor exigențe (reguli), fiind astfel fapt de cunoaștere ilicită, în ultimă instanță, non-cunoaștere; nu se sugerează aici că incorectitudinea este mai degrabă un fapt de respingere prin reguli epistemice particulare a unui gând, dar este deschis, totuși, chiar și acest sens. Tocmai pentru a dovedi caracterul de corectitudine sau de incorectitudine purtat de orice "cunoștință" a noastră, avem nevoie de un instrument, cum este logica, aflăm de la Aristotel; în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-un mod "natural", și doar scoaterea la iveală a sensului lor face cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant, doar despre o extindere a semnificațiilor analiticii și dialecticii. În privința rostului lor epistemic, ele nu mai sunt doar teorii ale raționamentului, deși dialectica cercetează "raționamentele dialectice" (toate conchizând asupra necondiționatului, pentru care nu există niciodată un concept "plin", adică legat de un obiect posibil prin experiență, ajungându-se astfel la aparență), ci sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
devenind posibilă cunoștința veritabilă, cea sintetică a priori. Aplicația, în sensul unei sinteze a multiplului sensibil, are drept domeniu de referință nu mulțimea "obiectelor", ci mulțimea reprezentărilor despre acestea, fie ele reprezentări ca atare (sensibile) fie concepte. Rostul acestei poziții epistemice este justificat de Kant tot prin raportare la judecată: doar în structura acesteia categoriile pot funcționa potrivit poziției și rolului lor în cunoaștere și doar în acest mod intelectul ale cărui forme pure sunt categoriile apare ca o modalitate mediată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea este un "obiect" constituit prin operații judicative determinate și în structuri obiectuale proprii doar judecății. Prima evidență în privința ei este tocmai disponibilitatea către "predicare", așadar către legarea de un "subiect" (care are sensul de substrat). De aici și sensurile epistemice ale categoriei, pentru că, în acest ultim caz, se mizează pe faptul că operația de căutare a unui predicat pentru un subiect (dat) reprezintă act de cunoaștere, ea implicând tot ceea ce desăvârșește un astfel de act; categoria este obiect de tematizare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
politică, dar cu siguranță - cred și acum - generatoare de confort moral. Extraordinara oportunitate de a studia, în baza unei burse Erasmus în Științe Politice, timp de 3 luni (ianuarie- mai 1999) la Universiteit Utrecht, în Olanda, mi-a oferit deschideri epistemice spre școala de știință politică anglo-americană. Cred că acela a fost momentul în care, efectiv, am știut că ceea ce îmi doresc este să devin profesor de științe politice în învățământul universitar. În momentul începerii stagiului doctoral, la Universitatea de stat
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pe care le luăm. Acceptarea acestei stări a devenit, în ce mă privește, parte a normalității care mă definește. Și consider că, din acest punct de vedere, sunt întrutotul coerent cu ceea ce am reușit să acumulez, până în prezent, din perspectivă epistemică. Între egalitatea de gen și resemnarea de tip mioritic Este adevărat că, fiind preocupat de teorie politică și de problematica ideologiilor politice, am intrat în contact cu elemente ale gândirii feministe. Nu mai puțin, problema egalității de gen este o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
valoarea intepretativă a structurii se obține compozițional: auxiliarul/auxiliarele marchează valori de mod și modalitate, iar verbul lexical (infinitiv, participiu trecut sau gerunziu) marchează valori de temporalitate. Structurile de viitor cu gerunziu s-au specializat ca forme de prezumtiv / viitor epistemic (v. Zafiu 2009). Analiza structurilor cu auxiliar prezentată în §III.3.1.3 poate fi extinsă, așadar, și la româna veche. Despre structurile perifrastice care nu s-au păstrat în trecerea la româna modernă se pot face următoarele remarci. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
caute noi conexiuni Între date, să-și imagineze, să emită idei, să combine materialele și noțiunile În modele noi și neașteptate. De asemenea, conduita creativă presupune folosirea Întrebarilor deschise, cu caracter operațional care conduc spre atitudinea de explorare, dezvoltă curiozitatea epistemică și stimulează tendințele implicate de aceasta. În ceea ce privește evaluarea, recurge la instituirea unor perioade de neevaluare, schimbarea caracterului evaluării și Încurajarea permanentă a elevilor. Atitudinea pozitiva față de creativitatea elevilor le dezvoltă acestora Încrederea În forțele proprii, făcându-i conștienți de posibilitățile
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
eu” pe care am încercat să-l țin tot timpul sub control, al cercetătorului și pelerinului, deopotrivă, vehiculul principal al acestei cărți. Iată și moti vul pentru care am privilegiat narațiunea directă, la persoana întâi singular. Un „eu” cu valoare epistemică, prin care am încercat să redau în primul rând reflecții asupra experienței pelerinajului, descoperind la final că întreg conținutul a avut o valoare terapeutică pentru propriile mele căutări și temeri. O eliberare prin scris. Dar simpla narațiune a notelor de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
românesc. Ea este legată de „o sociologie a religiei aproape inexistentă și redusă la o statistică a religiosului și de o exegeză care se cantonează în religios, devenind aproape apologetică” (Mihăi lescu, 2006 : 165). La toate aceste dileme cu încărcătură epistemică s-a mai adăugat încă una, și anume întâlnirea prin lectură cu operele antropologilor occidentali care au studiat în ultimele decenii pelerinajele din spațiul islamic, existând precupări solide în domeniu. La ei am găsit tulburătoare asemănări și promițătoare puncte de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un rol important în gestiunea identității religioase a individului. Psihologia rândului are legături cu comportamentul adoptat în timpul așteptării. „Economia” rândului există și ea și a fost studiată de o serie de cercetători. Studiul rândului de la pelerinaje reprezintă o formidabilă provocare epistemică și de metodă. După încheierea terenului de cercetare, întreba rea care revenea aproape periodic, atunci când încercam să conceptualizez ansamblul, era următoarea : Rândul produce pelerinul ? Sau pelerinul produce rândul ? O dilemă fondatoare deci, la care nu am nici până în acest moment
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
obiectivă și, respectiv, între ontologie subiectivă și obiectivă. Dacă îmi place o pictură mai mult decât alta mă plasez în câmpul epistemologiei subiective. Dacă mă informez asupra vieții și epocii pictorului respectiv, Van Gogh, de exemplu, operez cu date obiective epistemic. Dacă mă lovesc de o stâncă, am de asemenea acces la subiectivitate ontologică: durerea este ceva pe care nu numai oamenii, ci și animalele o simt. Experimentarea durerii nu necesită intermedierea limbajului. Și deci, gândirea poate fi astfel pre-lingvistică. Dar
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conotații, în funcție de unele realități educaționale: evaluarea sistemului, evaluarea așezământului de învățământ, evaluarea programelor, evaluarea profesorilor, evaluarea studenților, etc. În același timp, fiecare teoretician poate să imprime acestui termen semnificații destul de diverse. Scallon Gerard (1988) distinge trei mari planuri de semnificație epistemică pentru verbul „a evalua”: 1. a concepe o procedură de evaluare; 2. a face practic o evaluare; 3. a exprima o evaluare. Iată cadrul problematic al evaluării așa cum apare el la Gilbert de Landsheere (1971), care reia o serie de
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
psihologici, cât și de cei pedagogici căci cunoașterea și afectivitatea sunt strâns legate. În general activitatea școlară încununată de succes întărește, consolidează factorul afectiv. La debilul mintal, după 3-4 ani de școală, tocmai când ar trebui să treacă la curiozitatea epistemică se observă o schimbare radicală în atitudinea față de învățătură. În locul plăcerii apare dezinteresul sau chiar atitudinea negativă. Și această schimbare nu apare brusc. Ea este condiționată și de mediul familial și de eșecul la învățătură, pe măsură ce programa devine mai complexă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în interpretarea Predicatului, pp.249-251, și în cap. Modalitatea, p.673 ș.u.), "Semantic, toate au calitatea de predicat semantic, primind drept argument o întreagă propoziție (...) (Firește că a învățat.)" (vol.II, p.250), " Din punct de vedere sintactic, adverbele epistemice pot apărea ca elemente regente, cu funcție sintactică de predicat, când au ca adjunct o propoziție subiectivă introdusă prin conjuncția că (Poate că nu s-a observat...)." (vol.I, p.599) Adverbele de modalitate rămân în afara funcțiilor sintactice dar pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul din urmă nodurile pot să includă nu doar actori sociali, ci și pagini web, articole, țări, comunități, vecinătăți, departamente, organizații, poziții sociale, computere, cuvinte etc. Aceste definiții, deși universal acceptate la nivelul comunității științifice internaționale, nu rezolvă nicidecum statutul epistemic al rețelelor sociale. Adică, nu permit identificarea unei opțiuni cu privire la raportarea față de rețelele sociale: perspectivă, paradigmă, metodă sau metaforă? O posibilă clarificare a conținutului conceptului de rețele sociale se poate realiza printr-o retrospectivă istorică. Astfel, originea analizei rețelelor sociale
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
școli de cercetare se impune a fi rafinată. Freeman (2012, 2004) propune un criteriu de demarcație între analiza premodernă și analiza modernă a rețelelor sociale. Rolul acestui criteriu este de a produce un clivaj sau o ruptură temporală, și nu epistemică între analiza modernă a rețelelor sociale - care începe odată cu apariția celor trei școli de cercetare amintite mai devreme - și analiza premodernă a rețelelor sociale - înțeleasă ca reunind diferite contribuții științifice care pot fi revendicate drept elemente ale unui nucleu teoretic
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
raționamente, ci împrumută expresii, prefabricate întregi de gândire, pe care doar le debitează, fără să priceapă ce se întâmplă în mintea lor: Nici femeia nu știe ce se întâmplă cu adevărat în capul ei (CTP). d) Proba indubitabilă a incapacității epistemice femeiești este aceea că femeile nu au făcut nimic în istorie: De la sine înțeles, istoria este privită ca o istorie a bărbaților. Bărbații fac filosofie, știință, istorie, politică. Bărbații inventează, decid, greșesc sau câștigă. Femeile doar îi însoțesc. Enunțul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Eva este cel dat de Adam părții femeiești a umanității după cădere și nu de către Dumnezeu. De atunci a început practic, în tradiția iudaică, istoria patriarhatului. Bărbatul ia femeia în stăpânire în primul rând prin numire. O delegitimează ca autoritate epistemică. Puțin mai multă atenție dată spiritului Evangheliilor l-ar fi făcut pe Cristian Tudor Popescu și pe toți cei pe care îi seamănă în opinii să nu mai confunde sărăcia cu duhul cu prostia. Căci nu sărăcia în duh, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fi făcut pe Cristian Tudor Popescu și pe toți cei pe care îi seamănă în opinii să nu mai confunde sărăcia cu duhul cu prostia. Căci nu sărăcia în duh, în sens de modestie intelectuală, umilință, măsură, lipsă de trufie epistemică o are în vedere autorul articolului „Femeia nu e om”, ci prostia în cel mai neechivoc sens. Dacă autorul crede ceea ce a scris, îi propun să facă o organizație puternică, proporțională cu influența sa mediatică, în care să coaguleze sexiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a unei dureri pozitive: faptul de a conține și naște o ființă, faptul de a hrăni din trup, faptul de a trăi timpul ciclic. Acest gen de experiențe, de la care orientările actuale vor să constituie o nouă perspectivă de abordare epistemică, etică, politică și care să se constituie în sursă de reevaluare a valorilor, sunt specific femeiești. Mai mult, genul acesta de experiențe poate să producă, după părerea mea, relații diferite pe care noi le avem cu cealaltă lume pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]