901 matches
-
paradigmatice este posibilă. Ba chiar s-a întâmplat, dacă ne referim doar la tendința sistemului de a-și asuma explicarea proceselor istorice. Înțelegerea sistemelor ca fapte istorice nu ne aduce însă demarcația între niveluri și perspective explicative de alte metafore epistemice. Ceea ce ne interesează nu ar trebui să fie arheologia inventată a sistemelor, ci, spre exemplu, cum ne atașăm de diferențele lor explicative, de genul celor care au fost posibile prin ideea că soarele este în centrul universului nostru după ce milenii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Sistemul ca paradigmă cuprinde la un loc elemente exosomatice și endosomatice, universuri aritmomorfe și antropomorfe, în sens roegenian, în serviciul deopotrivă al condiției umane și al naturii umane regăsite prin inovare în unitatea lumii. Sistemul despre care vorbim ca metaforă epistemică are comportament globalizat fără să distrugă identități pentru că inovează calea identificării cu performanța, el reproduce întregul care este mai mult decât suma părților componente, în timp ce acestea din urmă tind să se comporte ca întregul în starea aproape de echilibru, pe care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
organizării perfecte a ideilor. Este o construcție ridicată din idei și obiecte în care ar putea să locuiască doar ființele eterne, adică cele ce știu să-și folosească spiritul. A doua perspectivă dilematică și care tulbură înțelegerea sistemului ca metaforă epistemică este o formulă rafinată a metodei metafizicii pentru soluția perspectivei întregului, visată de Einstein de a vedea prin ochii lui Dumnezeu alcătuirea lumii. Alegerea referințelor dincolo de granițele trasate de semnificațiile lumii este nu doar o îndrăzneală creatoare, ci și o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nou nu se întâmplă sub soarele înțelegerii decât ordinalitatea trecerii și petrecerii orizonturilor explicative, că esența este aceeași doar că exprimarea formei se primenește, totuși sistemul ca a doua metaforă care amprentează procesul cunoașterii raționale (și nu numai), după hegemonia epistemică a ceasornicului (mecanismului), semnifică o schimbare radicală prin „întâmplarea” unei sinteze ultime, recuperatoare de conținuturi și integratoare de perspective. Faptul că a doua modernitate se centrează pe a doua metaforă cognitivă reprezintă o simetrie care vine de la sine, dar care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dată în repere de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel de schilodire a întregului inefabil pe care-l reprezentăm ce ne-ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului, în care au loc contradicțiile vitalizante ale obiectivului și spiritualului, ale rațiunii și sentimentelor, este de preferat, fie și ca blestem sisific. Înfățișarea conceptului Mai este o caracteristică importantă a sistemelor de economie: ele ajung să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
97 5.3. Nevoia de stres și educația / 105 5.4. Educație formală versus educație informală / 111 5.5. Educație prin delegație / 114 5.6. Școala și spațiul public / 116 5.7. Școala și dilemele sale / 121 5.8. Implicații epistemice și etice / 128 5.9. Practicile "de bucătărie" ale școlii / 131 5.10. Educația este o formă de bricolaj / 138 5.11. Copilul între supra și sub motivare / 146 5.12. Jocurile educației / 151 5.13. Creativitate și joc în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este așa-zis animal, omul căruia i s-ar fi răpit tot ceea ce-l atrage spre întuneric, omul ca ființă pur rațională nu ar fi nicidecum un înger: mai degrabă ar fi opusul îngerului! (Lorenz, 1998, pp. 273-274) Dar ambiguitățile epistemice, generate de imposibilitatea existenței "căii regale" în cunoaștere, trimit la alegeri fundamentate doar parțial, ceea ce nu micșorează povara responsabilității celor care aleg, dimpotrivă, o fac și mai mare; revine astfel în actualitate ideea platonică (din Menon) în conformitate cu care omul comite
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dar cred că în multe privințe m-a făcut mai deștept. Mai multe conexiuni cu documente, artefacte și oameni înseamnă mai multe influențe exterioare asupra gândirii mele și, astfel, asupra scriiturii mele". (apud Carr, 2012, p. 27) 5.8. Implicații epistemice și etice Totodată, paradigma în care funcționează școala trebuie pusă sub semnul întrebării, atât din punct de vedere epistemic, cât și etic. Sub impactul cumulat al postmodernismului și al omniprezenței netului, credem că se impune regândirea procesului educațional din perspectiva
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
înseamnă mai multe influențe exterioare asupra gândirii mele și, astfel, asupra scriiturii mele". (apud Carr, 2012, p. 27) 5.8. Implicații epistemice și etice Totodată, paradigma în care funcționează școala trebuie pusă sub semnul întrebării, atât din punct de vedere epistemic, cât și etic. Sub impactul cumulat al postmodernismului și al omniprezenței netului, credem că se impune regândirea procesului educațional din perspectiva a ceea ce s-anumit gândire slabă și etică slabă. Gândirea slabă stă sub semnul provizoratului, a unor fundamente acceptate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
se află mai degrabă creierul funcționarului civil, nu emoțiile acestuia cu cifre, foi de calcul, statistici, mai multe foi de calcul și teorii". (Taleb, 2014, p. 103) Moralitatea de vecinătate este pandantul în plan etic al gândirii slabe din plan epistemic. Putem vorbi, deci, de o epistemologie și de o moralitate ale proximității, una care se întinde până la extremitatea pe care o atingem cu simțurile noastre: la distanță de un braț dacă ne referim la simțul tactil, la distanța până la care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
autoritate, cultivând în numele libertății obținute prin educație (luminare) dictonul "cunoașterea înseamnă putere"; utilizând terminologia lui Bochenski, putem afirma că Luminile au argumentat în favoarea acordării puterii acelora care dețineau cunoașterea, considerând astfel că autoritatea deontică trebuie să fie doar consecința autorității epistemice. Pentru Bochenski, "P este o autoritate epistemică pentru S în domeniul D atunci când S recunoaște din principiu drept adevărată orice propoziție care îi este comunicată de către P (în formă asertivă) și care face parte din domeniul D". (Bochenski, 1992, p.
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
luminare) dictonul "cunoașterea înseamnă putere"; utilizând terminologia lui Bochenski, putem afirma că Luminile au argumentat în favoarea acordării puterii acelora care dețineau cunoașterea, considerând astfel că autoritatea deontică trebuie să fie doar consecința autorității epistemice. Pentru Bochenski, "P este o autoritate epistemică pentru S în domeniul D atunci când S recunoaște din principiu drept adevărată orice propoziție care îi este comunicată de către P (în formă asertivă) și care face parte din domeniul D". (Bochenski, 1992, p. 57) Să precizăm că P îl desemnează
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
D". (Bochenski, 1992, p. 57) Să precizăm că P îl desemnează pe deținătorul autorității, S pe subiectul în raport cu care P își exercită autoritatea, iar D se referă la domeniul de expertiză (deci de autoritate) al purtătorului. Pentru luminiști, doar autoritatea epistemică legitimează accesul la putere, deci conferă autoritate deontică; cu alte cuvinte, doar știutorul poate deține o funcție, poate fi conducător (iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că ideile lor nu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și care țin de domeniul D sunt o condiție necesară a acestei realizări". (Bochenski, 1992, p. 84) O problemă cheie a autorității este aceea a întemeierii ei, deci a motivelor pentru care un subiect recunoaște autoritatea purtătorului; în cazul autorității epistemice, Bochenski afirmă: "în primul rând, trebuie să fiu convins că purtătorul își cunoaște într-adevăr domeniul, că așa cum se mai spune, este competent în acel domeniu. În al doilea rând, trebuie să fi acceptat ideea că știe măcar în vreun
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
posesor al adevărului în raport cu copilul care este neștiutor, dar doritor să afle. Cu alte cuvinte, școala reprezintă acea instituție umană în cadrul căreia cunoașterea conferă autoritate și putere (profesorul deține autoritatea deontică în mod legitim, ca o consecință a autorității sale epistemice). În ceea ce privește fundamentarea autorității epistemice a profesorului în sala de clasă trebuie avute în vedere câteva probleme: mai întâi, să remarcăm că profesorul are atâta autoritate câtă (și dacă) îi conferă elevul; această remarcă se sprijină pe observația lui Bochenski că
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
copilul care este neștiutor, dar doritor să afle. Cu alte cuvinte, școala reprezintă acea instituție umană în cadrul căreia cunoașterea conferă autoritate și putere (profesorul deține autoritatea deontică în mod legitim, ca o consecință a autorității sale epistemice). În ceea ce privește fundamentarea autorității epistemice a profesorului în sala de clasă trebuie avute în vedere câteva probleme: mai întâi, să remarcăm că profesorul are atâta autoritate câtă (și dacă) îi conferă elevul; această remarcă se sprijină pe observația lui Bochenski că temeiul autorității profesorului este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ignoră autoritatea profesorului nu-l (mai) interesează domeniul sau profesorul respectiv -, el nu face public acest lucru). Să zicem că în ultimul caz relația de autoritate este numai suspendată. Oricum, ea nu mai funcționează". (Stan, 2009, p. 37) Ignorarea autorității epistemice a profesorului marchează o perioadă de criză profundă a școlii, generată de relativa întârziere a acesteia în paradigma luministă, în raport cu viața cotidiană a elevului, intrată în postmodernism. Pentru a restrânge cadrul discuției, să amintim atacul postmodern la presupozițiile fundamentale și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cazul acestui tip de autoritate, acceptarea (și deci legitimitatea) purtătorului (profesorul) presupune existența unui interes practic din partea elevului: "[...] acceptarea autorității deontice este întotdeauna legată de un obiectiv practic: este o acceptare care vizează rezultate practice, ceea ce nu este cazul autorității epistemice, unde lucrurile nu se prezintă în acest fel". (Bochenski, 1992, p. 82) Rezultatele practice induc elementul urgenței, ceea ce pare a întări poziția autorității deontice în raport cu autoritatea epistemică; în realitate dacă, așa cum se poate observa ușor, curriculumul este considerat "nașpa" înseamnă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
practic: este o acceptare care vizează rezultate practice, ceea ce nu este cazul autorității epistemice, unde lucrurile nu se prezintă în acest fel". (Bochenski, 1992, p. 82) Rezultatele practice induc elementul urgenței, ceea ce pare a întări poziția autorității deontice în raport cu autoritatea epistemică; în realitate dacă, așa cum se poate observa ușor, curriculumul este considerat "nașpa" înseamnă că obiectivele elevului, fie ele și practice (adică imediate) nu vizează școala și nici diploma de absolvire pe care aceasta o oferă la finalizarea studiilor. De altfel
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
folosește abuziv atunci când încearcă s-o exercite în raport cu un subiect sau un domeniu pentru care, respectiv în care, autoritatea sa este neîntemeiată". (Bochenski, 1992, p. 46) Abuzul de autoritate în raport cu domeniul este favorizat de transferul implicit de prestigiu dinspre autoritatea epistemică a profesorului către autoritatea sa deontică (nu este doar cunoscător al unui domeniu, ci și superiorul), iar superioritatea sa deontică îl determină pe elev să accepte ca fiind adevărate propoziții ale profesorului care fac parte din alte domenii de competență
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
curiozitatea pură, motivația internă; Alfie Kohn descrie motivația internă astfel: "[...] dorința de a desfășura o activitate pentru activitatea însăși adică pentru satisfacția pe care aceasta o oferă". (Kohn, 1999, p. 290) Astfel, sunt asigurate condiții perfecte atât pentru recunoașterea autorității epistemice, cât și (mai ales) pentru recunoașterea autorității deontice; cum aminteam, ignorarea sau suspendarea autorității epistemice a unui purtător este consecința lipsei de interes a subiectului în raport cu domeniul de competență al purtătorului autorității (în exemplul nostru, elevul ca subiect al autorității
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
activitate pentru activitatea însăși adică pentru satisfacția pe care aceasta o oferă". (Kohn, 1999, p. 290) Astfel, sunt asigurate condiții perfecte atât pentru recunoașterea autorității epistemice, cât și (mai ales) pentru recunoașterea autorității deontice; cum aminteam, ignorarea sau suspendarea autorității epistemice a unui purtător este consecința lipsei de interes a subiectului în raport cu domeniul de competență al purtătorului autorității (în exemplul nostru, elevul ca subiect al autorității ignoră autoritatea profesorului ca purtător în cazul în care obiectul de studiu pe care acesta
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de cele descrise mai sus, este vizibil faptul că guild master-ul, administratorul de forum (sau orice poziție echivalentă) și într-un grad mai redus ofițerii ghildelor și respectiv moderatorii de forum constituie autorități deontice. Cealaltă formă de autoritate, cea epistemică, este și ea prezentă în mediul virtual, atât în jocuri cât și înafara acestora. Astfel, fiecare ghildă/alianță are unul sau mai mulți membri care, fără să aibe o funcție oficială, sunt recunoscuți ca fiind buni cunoscători ai tacticilor de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
favorizante țin de posibilitatea/practica utilizării unui avatar (a mai multor avataruri) sau a construirii unor identități fără legătură cu persoana reală; în plus, absența interacțiunilor față în față anulează posibilele mecanisme de limitare activate în cazul derapajelor în plan epistemic sau deontic ale purtătorului autorității. Cei care se lamentează în legătură cu efectele negative ale spațiului virtual ignoră un fapt simplu: acesta face parte din viața noastră și va face parte din ce în ce mai mult din viața noastră; ca atare, trebuie acceptată premisa că
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
oferit (și nu oferă) de cele mai multe ori standarde și criterii de validare a informațiilor propagate, dar practică ceea ce am putea numi seducerea subiectului (în cazul nostru, copilul). Să nu uităm, în conformitate cu Bochenski, "[...] un ins este pentru mine o asemenea autoritate (epistemică n.a.) atunci când probabilitatea unei propoziții care mi-a fost comunicată de către el se mărește tocmai datorită faptului că mi-a comunicat-o". (Bochenski, 1992, p. 59) Reise că, în ultimă instanță, o persoană deține autoritate epistemică în raport cu o altă persoană
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]