1,343 matches
-
concepte și habitudini feudale, care continuă, de regulă, cu aceleași instrumente, vechi direcții în relațiile internaționale, direcții pretins naturale, inexorabile, încât influența noului orizont ideatic al epocii rămâne, în fond, o podoabă a spiritului cultivată în saloane sau în exercițiul epistolar, timid tradus în viață pe plan intern și ignorat de practica raporturilor internaționale, în ciuda recunoașterii etniilor „antice” sub influența umanismului și iluminismului (Dacia romană, în cazul românilor). Oamenii de stat ignorau popoarele nu numai ca entități naționale, ci adeseori și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
autori textul articolului meu înainte de apariția sa27. Într-o scrisoare datată din 26 noiembrie 1983, Abellio, deși își exprima întreaga apreciere față de mine, formula o obiecție majoră în ce privește aspectul ternar al Realității. Această obiecție avea să inaugureze un lung schimb epistolar și prin viu grai, punctat de cîteva perioade de tensiune, și al cărui dezno-dămînt s-a produs abia în mai 1986, cu ocazia unui colocviu la Sainte-Baume. Iată un fragment din această scrisoare: "Prefer să evit orice referire la triadă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cancelarie și interpret al regelui Suediei Carol al XII-lea, aflat, după înfrângerea de la Poltava, în refugiu basarabean, în satul Varnița, lângă Tighina. Relațiile sale la Poartă și serviciile aduse suedezilor nu-i impun scrupule de fidelitate, căci întreținea relații epistolare și cu hanul tătarilor, dușmanul regelui. Ulterior, calitățile sale diplomatice sunt bine apreciate la Curtea Moldovei, unde dobândește și ranguri: mare „ușeriu”, căminar, mare sluger. Mihai Racoviță, ajuns la a treia domnie (1716-1726), îi încredințează misiuni dificile: tratative privind retragerea
AMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
Adrian Marino, Mircea Zaciu, D. Țepeneag, Norman Manea, Valentin Silvestru, Florența Albu ș.a. Teatru semnează Petru Dumitriu. Un interes deosebit îl prezintă rubricile „Dosar” (îngrijită de Ion Vartic) și „Arhiva”, unde sunt publicate texte mai puțin cunoscute sau inedite, dialoguri epistolare ale unor personalități ale literaturii române, frecvent însoțite de comentarii critice. Astfel apar scrisori semnate de Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, D. D. Roșca, Petre Țuțea, Eugen Ionescu, Ștefan Baciu, Ion Caraion, G. Călinescu, Radu
APOSTROF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285408_a_286737]
-
românesc o dată Întorși acasă? Pe de altă parte, aceeași Îngăduință superior amuzată se Întrevede și atunci când tot ei descriu fără nici o nostalgie trecutele vremi: anii ’20-’30 ai veacului lor. Iată-l, de pildă, pe Ion Ghica În Introducțiune la epistolarul cu Vasile Alecsandri 2. Ne-am putea Întreba unde i-ar așeza pe filfizoni după inventarul „categoriilor sau claselor” pe care-l face măiestrit până În perioada Regulamentului organic. Categoria de unde s-ar putea recruta filfilzonii ar fi a cincea și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
către doctorul Boicescu a fost o sursă de mare decepție. Între toți, cel mai afectat a părut, Își amintește Alexandru Paleologu 1, Nicolae Steinhardt, profund dezamăgit de cinismul „mărunt, dar ébonté”, de snobismul exacerbat al idolului său. Răzbate din paginile epistolarului o fire mai apropiată de lumea de jos a lui Gorică Pirgu decât de cea a aerienilor plini de grație Pantazi sau Pașadia. Un rafinat cu porniri de „pontagiu”, În veșnică alergare după ocazii care să-l salte În carieră
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune accentul pe confesiunea creatorului și pe mărturia omului În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
philosophiques, 1977). La critique roumaine a découvert et a fait publier récemment des volumes de correspondance qui aident leș lecteurs à compléter leur vision sur l'univers de création et la personnalité de Blaga : Corespondență (Correspondance, 1989), Domnită nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga Domnită Gherghinescu-Vania (1941-1948) (La princesse des marches insoupçonnées. Correspondance Lucian Blaga Domnită Gherghinescu Vania (1941-1948), 1955), De amiciția : Lucian Blaga Ion Breazu (corespondență) (De amiciția : Lucian Blaga Ion Breazu (correspondance), 1955), Corespondență de familie (Correspondance de famille, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
însă nuvela care impune această specie în literatura română, Alexandru Lăpușneanul, romantică prin sursa istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi genul epistolar, de origine clasică. Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I.
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
I.C. Chițimia, București, 2001 (în colaborare); Ion Barbu, Opere, I-II, pref. edit., Cluj-Napoca, 1997-1999, Opere, I-II, introd. Eugen Simion, București, 2000; Liviu Rebreanu, Opere, I-III, pref. Eugen Simion, București, 2001 (în colaborare cu Ilderim Rebreanu); Pamfil Șeicaru, Epistolar. Scrisori din exil, București, 2001 (în colaborare cu Sergiu Coloșenco), Politica istorică a României, București, 2002; Nichita Stănescu, Opere, I-V, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003; G. Bacovia, Opere, introd. Eugen Simion, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Documente Ion
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
ALA, 1995, 275; Dicț. scriit. rom., I, 641-644; Titu Popescu, Ilie Constantin, antologator și traducător, JL, 1996, 1-4; Daniel Cristea-Enache, „Prințul de diamant”, CC, 1996, 3; Mircea A. Diaconu, Poeți din exil, CL, 1997, 11; Pop, Pagini, 88-93; Gabriel Dimisianu, Epistolar Ilie Constantin, RL, 1998, 33; Dicț. analitic, I, 291-293; Constanța Buzea, Poetul la 60 de ani. Ilie Constantin, RL, 1999, 5; Gheorghe Grigurcu, Critica lui Ilie Constantin, RL, 1999, 35, 36; „Orgoliul, structură liniștită și neagresivă a ființei mele” (interviu
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
publicații pe care le conduce, „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, fac, înainte de orice, educația simțămintelor naționale și civice, țintind să întărească unitatea între români. Legăturile cu mai toate personalitățile epocii, mărturisite și de un fond epistolar impresionant (11 000 de scrisori), asigurau circulația de idei, solidarizarea eficientă a eforturilor, dincolo de granițele politice ale momentului. În tradiția Școlii Ardelene, ideologia de esență iluministă se însoțește cu un spirit pedagogic superior, ce îi guvernează toate acțiunile. Menirea foilor
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
de aceea a lui Pierre Loti, similitudinile s-ar putea explica doar prin realitățile asemănătoare de la care pornesc cei doi autori. Astfel, în romanul Sărmana Léila (1922), a cărui eroină este fiica unui demnitar al sultanului Abdul-Hamid, acțiunea, cu inserții epistolare, se situează într-un Stambul stăpânit de deruta ce caracterizează prăbușirea imperiului. Având privilegiul de a studia la Roma, unde tatăl ei este ambasador, tânăra turcoaică intră în conflict cu legile și obiceiurile care stăpânesc societatea turcească. În pofida informației bogate
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum la câini.” Sarcasticul polemist s-a contaminat, așadar, de marea slăbiciune a omului pentru animale, pentru câini în primul
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Hodoș și Al. Sadi Ionescu (1913). Corespondența lui B., mărturie relevantă despre sine, întregește și nuanțează imaginea unei personalități cu o aparență aspră, luminând profilul unui om menit să umple un mare gol în cultura românească. Totodată, acest impresionant fond epistolar, încă nereconstituit în întregime, conține informații inedite despre o întreagă epocă și despre numeroși contemporani, între care mulți scriitori. SCRIERI: Viața și activitatea lui Maniu Samuil Micul alias Clain de Sadu, București, 1876; Poesia satirică la români, București, 1881; Despre
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
Brăescu, Interferențe românești în opera Marthei Bibescu, București, 1983; Ion Negoițescu, Despre Martha Bibescu, TR, 1990, 25; Lovinescu, Unde scurte, II, 75-77; Dicț. scriit. rom., I, 277-280; Christine Sutherland, Enchantress: Marthe Bibesco and Her World, New York, 1996; Al. Dragomirescu, Universul epistolar al Marthei Bibescu, Ploiești, 1997; Ghislain de Diesbach, Martha Bibescu. Ultima orhidee, I-II, tr. și îngr. Constantin Popescu, București, 1998; Narcis Dorin Ion, Mogoșoaia. Trei secole de istorie. 1702-2002, București, 2002, passim; Dumitru Hâncu, Martha Bibescu. Intrigă fără iubire
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
1941), 835-836, Ist. lit. (1982), 921; Dan Petrașincu, „Omul cu mârțoaga”, comedie de d. G. Ciprian, SE, 1943, 1788; Petru Manoliu, „Banii”, după Octave Mirbeau, TIL, 1944, 2414; Radu Popescu, „Capul de rățoi”, RMB, 1966, 6696; Brădățeanu, Istoria, II, 335-343; Epistolar Lucian Blaga. Dialog cultural cu G. Ciprian (publ. Simona Cioculescu), MS, 1982, 2; Vartic, Modelul, 242-250; Florin Faifer, Frumoșii nebuni ai lui G. Ciprian, CRC, 1983, 24; I. N. [Ionuț Niculescu], G. Ciprian, TTR, 1983, 7-8; N. Carandino, Teatrul așa cum
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
forma intermedierii, adică despre forma în care e narată o poveste, este o trăsătură specifică a rezumatului. În cel mai bun caz s-ar putea să fie vorba despre o aluzie la intermediere într-o situație precum aceea a romanului epistolar. Dar în cazul unor romane cum sînt Emma, Bîlciul deșertăciunilor, David Copperfield, Timpuri grele și Tess of the D'Urbervilles, care par să fie complet diferite unul de altul în ceea ce privește forma narativă, Concise Oxford Dictionary of English Literature nu îi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
după atentă deliberare, au rescris un roman sau anumite părți ale lui, trecînd de la o formă la cealaltă. Narațiunea la persoana a treia din romanul Rațiune și simțire al lui Jane Austen a fost inițial concepută sub forma unui roman epistolar la persoana întîi; Heinrich cel Verde al lui Gottfried Keller este un exemplu clasic de trecere de la o formă la persoana întîi la una la persoana a treia, deși această trecere a fost efectuată cu ezitări și cu numeroase îndoieli
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
internă predomină atunci cînd punctul de vedere din care lumea narată este percepută sau reprezentată se găsește în interiorul personajului principal sau în centrul întîmplărilor. În consecință, perspectiva internă se găsește în forma cvasi-autobiografică a narațiunii la persoana întîi, în romanul epistolar, în monologul interior autonom și acolo unde situația narativă actorială predomină într-o narațiune. Perspectiva externă predomină atunci cînd punctul de vedere din care lumea narată este percepută sau reprezentată este localizat în afara personajului principal sau la periferia întîmplărilor. Textele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ținut pasul cu Flaubert înainte de ultimele opere ale lui Henry James, apărute către finalul secolului. Problema perspectivizării a fost, desigur, un subiect discutat încă de dinainte de Flaubert și James. Totuși, interesul era centrat pe narațiunea la persoana întîi (împreună cu romanul epistolar și de tip jurnal), dată fiind tendința lor către perspectiva internă. Dificultățile pe care Thackeray, de pildă, le-a întîmpinat cînd a scris istoria la persoana întîi a vieții aventurierului fermecător, însă inacceptabil din punct de vedere moral, Barry Lyndon
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nefiind cantitativ echilibrați, au aceeași importanță (David Copperfield, Felix Krull). În sfîrșit, întîlnim narațiunea la persoana întîi în care eul care trăiește înlocuiește aproape în întregime eul narator în cîmpul vizual al cititorului (De veghe în lanul de secară). Romanele epistolare și romanele-jurnal intim aparțin cumva zonei dintre ultimele două niveluri ale narațiunii la persoana întîi, potrivit accentului care cade asupra procesului compozițional și gradului distanței narative. 7.2.1. Naratorul auctorial din Pumpernickel Ca toate celelalte granițe din teoria mea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este înlocuit aproape complet de eul care trăiește. Personajele la persoana întîi ale lui Beckett vegetează pînă spre dezintegrare existențială, o dezintegrare care poate fi de asemenea observată în absența unei distanțe dintre eul narator și eul care trăiește. Romanele epistolare și jurnalul sînt localizate în acest sector al cercului tipologic. Factorul decisiv pentru clasificarea sistematică a romanului epistolar nu este numărul corespondenților, ci în primul rînd distanța spațio-temporală și internă, adică psihologică, pe care corespondentul o dobîndește prin experiența lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dezintegrare existențială, o dezintegrare care poate fi de asemenea observată în absența unei distanțe dintre eul narator și eul care trăiește. Romanele epistolare și jurnalul sînt localizate în acest sector al cercului tipologic. Factorul decisiv pentru clasificarea sistematică a romanului epistolar nu este numărul corespondenților, ci în primul rînd distanța spațio-temporală și internă, adică psihologică, pe care corespondentul o dobîndește prin experiența lui. În acest sens, situația narativă trebuie să fie propriu-zis determinată separat pentru fiecare scrisoare. Scala distanței narative din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativă la persoana întîi și prin urmare că, orice efect ar avea cuvintele Dorei asupra eului care trăiește al lui David, acestea sînt privite aici din perspectiva mai matură a eului său narator. Cu ajutorul unui citat mai lung din romanul epistolar a lui Richardson, Clarissa Harlowe, voi arăta acum că intonația caracteristică și sunetul vorbirii unui personaj ficțional pot fi exprimate prin intermediul stilului indirect liber nu doar mai precis decît în vorbirea indirectă, ci și mai clar decît în vorbirea directă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]