685 matches
-
Dar mama vitregă Fernande, sora lor mai tânără, este o creatură lugubră și patetică care tânjește sincer după moarte. Pe scurt, argumentul sună că Yourcenar ar fi o femeie care este bărbat. "Fiind Hadrian" i-ar fi putut servi drept epitaf. Cu toate acestea, recent, lucrurile au început să ia o altă întorsătură. Noi o surprindem pe Yourcenar pe măsură ce își intră în drepturi exact după împlinirea centenarului: 1903-2003. Repetata șicană a cercurilor academice, cum că Yourcenar nu putea inova forma literară
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
credință dârză", se spune în sobra inscripție de pe cruce, amintind oricui, laconic, locul unde a murit ca un viteaz, fără a sacrifica nimic din crezul său, unul din cei mai însemnați oameni ai acestui pământ. În concizia și sobrietatea lui, epitaful ne spune și ce avem de făcut după încheierea parantezei totalitare: muncă și credință! Muncă onestă, răbdătoare, atentă la nevoile aproapelui. Credință fermă în valorile care au modelat, de-a lungul vremii, sufletul acestui neam. Munca ne-ar sălta din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se află un cerc ce simbolizează roata vieții. Acest concept al destinului este unul din fundamentele religiei strămoșești, fiind prezentat imagistic pe mai multe tăblițe unde îngerul păzitor îi arată muritorului roata vieții sau caierul cum se scrie pe tăblița epitaf a marelui get Boero Bisto. Mitra cabirul cu cununa de raze pe cap apare pentru prima dată pe medalionul turnat la moartea lui Commodus în anul 192, împăratul roman adoptînd religia geților drept religia oficială a lui, artătînd și latura
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are un criteriu/ Reducerea statelor/Cu forța armatelor” (Diplomatică); „A pățit-o și el, deci/ L-a furat somnul de veci” (Epitaful unui hoț). Cultivând discret sau în forme violente, demascatoare, spiritul critic, T. explorează umorul la nivele diferite: de la jocul verbal, calamburistic, la textul parodiat după principiul împingerii la absurd. Sunt găsite și valorificate chei și registre, situații și stări variate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
ce le purtăm de mult în suflet, pentru că Eminescu este o forță vie care trăiește permanent în conștiința noastră a tuturor. Și niciodată nu a grăit mai înțelepțește Hașdeu, decât atunci când a rezumat viața și moartea lui Eminescu cu acest epitaf clasic: „Eminescu a murit nebun, dar va trăi veșnic. Vor muri deapururi însă toți acei înțelepți cari au lăsat și vor lăsa să moară un Eminescu.”! Hașdeu lovea crud și nedrept aici pe Titu Maiorescu, dar scoțând din cauză pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în „Scrisul nostru” un rondel în care spune: „Cuprinde‐ mă în brațe tare și strânge‐ mă cât poți, cât vrei” : Aici zace G. Nedelea Rondelist fără noroc, Muza lui l‐a strâns în brațe Și l‐ a omorât pe loc. (epitaf) Ești visul lui și ești himera Ce‐ adesea în rondele‐apare; Să nu‐l cuprinzi în mâini prea tare C‐ai să‐ i boțești ... lavaliera! 100 (epigramă) G. Ursu Iar acum, urmare că la 27 iunie 1931 funcționarii din Bârlad
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
reviste și ziare, dar și îndrumări „Școlarilor mei” ori pagini despre „Religia viitorului” și file de istoriografie ca în buca ta „Sic transit...” din nr. 8‐ 9 din Cronica Moldovei. Rubrici „Fel de fel, Cronica veselă, Note de dr um, epitaf și epitafuri, corespondență, cronică artistică - despre expozițiile 302 Băncilă, Kimon‐ Loghin, Bulgăraș, dar și poșta redacției prezintă interes. Semnături pentru proză și poezie - condee numeroase: G. Tutoveanu, G. Bacovia dr. St. M. Zeletin, Lenuț a Antoniu, Dora Adam, Ștefan Petică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ziare, dar și îndrumări „Școlarilor mei” ori pagini despre „Religia viitorului” și file de istoriografie ca în buca ta „Sic transit...” din nr. 8‐ 9 din Cronica Moldovei. Rubrici „Fel de fel, Cronica veselă, Note de dr um, epitaf și epitafuri, corespondență, cronică artistică - despre expozițiile 302 Băncilă, Kimon‐ Loghin, Bulgăraș, dar și poșta redacției prezintă interes. Semnături pentru proză și poezie - condee numeroase: G. Tutoveanu, G. Bacovia dr. St. M. Zeletin, Lenuț a Antoniu, Dora Adam, Ștefan Petică, M. Săulescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de Al. Terziman, precum și alte versuri de G. Baiculescu, Al. Tudor-Miu (care debutează aici), Tănase Bădescu (care semnează și A.T. Bădescu), V. Macovei, Em. I. G. Diaconescu, Eugenia Atanasiu, Dem. Baciu (care folosește și semnătura Bacdemvi), epigrame și epitafuri de N. Mihăescu-Nigrim, fragmente de nuvele de S. Semilian, povestiri de Iordan Lucaci, N. N. Beldiceanu. Cu articole privind literatura au colaborat și Gala Galaction, N. Dunăreanu, D. Iov, Liviu Marian, Alfred Moșoiu, Zaharia Stancu. Pentru foarte multe texte sunt folosite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288853_a_290182]
-
ne-a însoțit la trecerea dintre ani cu o pată de culoare pe măsura ilustrului său precursor genial, George Bacovia, la antipodul căruia se află: "O țară tristă, plină de umor". Îi mulțumesc, de asemeni, lui Mircea Dinescu și pentru epitaful premonitoriu al anului 2011, sub semnul căruia îmi reiau comentariile săptămânale: "Românii care n-au avut ce pune pe masă de Revelion pot întinge cu o bucată de mămaligă pe ecranul televizorului". 20 ianuarie 2011 Doctorul Tudor Ciuhodaru a început
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Va avea diferite ocupații, în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat de tranzacții bursiere și de agricultură. A debutat la paisprezece ani în „Urzica” cu epigrame și epitafuri, iar editorial cu placheta În general, triumful pădurilor (1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF), literatură pentru copii (inclusiv o piesă de teatru, Vitejii cetății Bade-Bade, reprezentată scenic în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
sa, București, 1972; Max Gallo, Italia lui Mussolini, București, 1969 (în colaborare cu Anca Balaci); Gilles Perrault, Secretul zilei Z, București, 1969; Simon Wiesenthal, Asasinii printre noi, pref. Ioan Grigorescu, București, 1969 (în colaborare cu V. T. Spânu); Eric Ambler, Epitaf pentru un spion, București, 1970; Christian Bernadac, Medicii blestemați, București, 1970, 186 de trepte. Mauthausen, București, 1983; Rumer Godden, Bătălia de la Villa Fiorita, București, 1971; Nordhal Grieg, Dar mâine..., București, 1973; Henri Troyat, Viața lui Tolstoi, I-III, pref. Tatiana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe marmura mormântului de la porțile Romei, soția va grava cu litere mari epitaful pe Ovidiu i-l dictează: "Hic ego qui iaceo, tenerorum lusor amorum, Ingenio perii Naso poeta meo. At tibi, qui transis, ne sit grave, quisquis amasti, Dicere: Nasonis molliter ossa cubent"323. Pentru ceea ce ne interesează în acest moment, epistola
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ponto, I, II, 140-141, 150. 318 Ex Ponto, III, I, 75-76. 319 Ibid., v. 78. 320 Tristia, I, VI, 25. 321 Cum rezumă SCHOLTE, ibid. 322 Cf. GROAG, op. cit., col. 1788. 323 Tr. III, III, 73-76. Asupra semnificației profunde a epitafului ovidian, cf. N.I. HERESCU, în Ovidiana cit., p. 420-442. 324 Tristia, IV, III, 81-84. Accept textul lui Ripert. Cel al lui Merkel prezintă unele diferențe: ... freta est/ Et patet... area magna tuas. 325 Mai mult, cum se va vedea lucru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de puținătatea, imperfecția instrumentelor de expresie. El are deprindere (știință) asupra poeziei și muzicii, cunoaște meșteșugul de a tălmăci și desplici frazurile, cum și zice: „Eu iarăși avînd deprindere asupra poeziei mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
merite acest nume. în afară de asta, balena normală are două răsuflători exterioare, pe cînd cașalotul are numai una. O ultimă privire asupra acestor capete venerabile, cît mai sînt unul lîngă celălalt - căci în curînd unui dintre ele se va duce, fără epitaf, în fundul mării, iar celălalt nu va întîrzia să-l urmeze. Vedeți ce expresie are capul cașalotului? E cea pe care o avea cînd a murit, numai că unele din zbîrciturile mai lungi de pe frunte par să se fi șters între
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de p? m�nt, r? ze? imea englezeasc? a fost desfiin? at? , iar furturile din motive de foame erau pedepsite cu deportarea �n Australia. �n Fran? a, la Lyon, dup? masacrarea, �n 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir P�rier a propus urm? torul epitaf pentru ace? tia: �Muncitorii trebuie s? aib? un singur lucru �n cap: singurele lor remedii s�nt r? bdarea ? i resemnarea�182. C�nd lui W. H. Vanderbilt i s? a amintit c? unele dintre ac? iunile lui contraveneau interesului public, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rundeni ? i Ilie R? dulescu. Dl Szvatk� scria: ��n ultima clip? a vie? îi sale, Iorga ar fi trebuit s? exclame: ��n polemicile mele cu Ungaria am ie? it pe locul doi�, ? i cuvintele acestea ar trebui s? fie �ncrustate că un epitaf pe morm�ntul lui, ca o pedeaps? pentru cei care vor r? sp�ndi pe viitor minciuni de? a lungul ? i de? a lațul h? r? îi Europei�51. La un alt nivel, �n publică? ia intelectual? �Magyar Sz�mele�, savantul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
1464 (încoronarea regelui Matei Corvin) până la 1558 (învestirea ca împărat a lui Ferdinand I). Decretat de contemporani poeta ornatissimus, O. nu face decât să se supună convențiilor epocii, versificând cu dexteritate în latină câteva duzini de Carmina. Sunt reunite, astfel, epitafuri - celebre rămân „elegiile” compuse în 1536 la moartea prietenului Erasm și a fratelui Matei, influențate, ca ton, de Tristele lui Ovidiu -, compoziții ocazionale, distihuri către amici, câteva satire și epigrame. O vastă corespondență (de peste șase sute de epistole), purtată cu personalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
Între altele, pe marginea unor culegeri de texte ale lui Simion Florea Marian și Béla Bartók), autoarea analizează evoluția crucii policrome de la Săpânța pe baza a cinci cruci (datate În 1939, 1948, 1959, 1965 și 1974). Concluzia este aceea că epitaful ritmic ar fi apărut la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50, În legătură cu o ,,criză În gestiunea riturilor funerare laice și bisericești”. Mai precis, epitaful versificat ar fi preluat funcția verșurilor - lamentații funerare maramureșene, de origine semicultă -, o dată ce confesiunea greco-catolică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a cinci cruci (datate În 1939, 1948, 1959, 1965 și 1974). Concluzia este aceea că epitaful ritmic ar fi apărut la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50, În legătură cu o ,,criză În gestiunea riturilor funerare laice și bisericești”. Mai precis, epitaful versificat ar fi preluat funcția verșurilor - lamentații funerare maramureșene, de origine semicultă -, o dată ce confesiunea greco-catolică a fost desființată În 1948. În acest fel, cenzura intervenită În ,,oralitatea publică a verș-ului” ar fi favorizat ,,dezvoltarea unui surogat public și deci semicult
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările răpitoare și pradă macabră pentru câini” (Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4.200). Într-un epitaf din secolul al doilea, cel decedat declară că ucigașul său, un sclav, a fost „răstignit de viu pentru animalele sălbatice și pentru păsări” (Amyzon, grota I). Multe alte texte îi scutesc pe cititori de asemenea detalii înfiorătoare, dar amintesc de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu mai folosisem cuvântul acesta din copilărie... După-masă, în soarele de toamnă care lumina interiorul criptei mele, am citit inscripțiile de pe plăcuțele de marmură fixate pe pereți. De fapt, era o capelă mică, aparținând familiilor Belval și Castelot. Iar laconicele epitafuri de pe plăcuțe evocau intermitent istoria lor. Încă eram prea slăbit. Citeam una sau două inscripții și mă așezam pe dale, respirând ca după un mare efort, cu capul vâjâind de amețeală. Născut în 27 septembrie 1837 la Bordeaux. Decedat în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un cântec, o salvă, un poem, o senzație - iar șuvoiul timpului își relua cursa între data nașterii și cea a morții. Născută în 26 august 1861 la Biarritz. Decedată în 11 februarie 1922 la Vincennes... Am înaintat încet de la un epitaf la altul: Căpitan de dragoni al Împărătesei. General de divizie. Pictor de scene istorice, atașat pe lângă armatele franceze: Africa, Italia, Siria, Mexic. Intendent general. Președinte de secție la Consiliul de Stat. Literată. Fost mare referendar al Senatului. Locotenent în regimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au fost împrejmuite mari suprafețe de pămînt, răzeșimea englezească a fost desființată, iar furturile din motive de foame erau pedepsite cu deportarea în Australia. În Franța, la Lyon, după masacrarea, în 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir Périer a propus următorul epitaf pentru aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un singur lucru în cap: singurele lor remedii sînt răbdarea și resemnarea"182. Cînd lui W. H. Vanderbilt i s-a amintit că unele dintre acțiunile lui contraveneau interesului public, a izbucnit: "Să-l
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]