1,539 matches
-
bucuria de a vedea întrupate într-un singur om idealuri care sunt și ale autorului. B. are un talent neobișnuit de a anima faptele prin cele mai variate mijloace stilistice. Prin tehnica alternării timpurilor verbale (trecut - prezent istoric), prin abundența epitetelor concrete, a metaforelor și a detaliilor semnificative, povestirea capătă culoare și viață. Amănunte, mici întâmplări sugerează stări de spirit colective, starea sufletească a mulțimii sau a unor protagoniști. Tonul relatării este când solemn și grav în reflecțiile despre soarta românilor
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
el pecetluind viețile din liceu. Deci eram în război. Negocierile au eșuat. Prea bine. Atunci treci la partea personală a vizitei tale și vezi-ți de drum, Ministre. Eu am o revoluție ilegală de condus aici, zisei tăios servindu-i epitetul folosit de el mai înainte. Nu-i conveni tonul și vru să mă mustre ca și cum aș fi fost un elev de clasa a treia care răspunsese obraznic unui profesor. Am venit aici să-mi iau fiica din mâinile voastre. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui nou suspin. Cunoașterea nu te face fericit. Dar alungă ceva din frica de necunoscut. Se foiește. După părerea ei, Amata e legat mai degrabă de verbul a iubi. Căci Vesta ne iubește pe noi toți. Nu e normal ca epitetul Zeiței să treacă și asupra slujitoarelor sale? Simte o smucitură ușoară. Asinia o trage de tunică și-i șușotește la ureche, împroșcând-o abundent cu salivă: — De ce spune că o ia și nu că o alege? Își trece mâna peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Antonia. Vipsania încuviințează cu gravitate. — Cine nu știe, continuă imperturbabil tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se arătară foarte politicoși În legătură cu medaliile mele și mă Întrebară cum le-am obținut. Le-am arătat documentele, scrise Într-un limbaj foarte Îngrijit, Împănat cu fratellanza și abnegazione, dar ce aflai din ele, dacă dădeai la o parte toate epitetele, era că primisem medaliile alea pentru că eram american. După aceea și-au schimbat puțin atitudinea față de mine, chiar dacă eram aliatul lor Împotriva celorlalți. Eram prieteni dar n-am mai putut fi de fapt chiar unul de-al lor după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
grad de inteligență care te punea pe gânduri. „Nu cumva, Își frământă mintea Ippolit, șobolanul din fața mea are și el o viziune În care eu apar ca un monstru biblic?“ Nu se știe de ce Subotin Împodobi substantivul „monstru“ cu un epitet atât de strălucit. Mahmureala Îl determina, probabil, să devină extrem de inventiv. „Pentru această creatură eu trebuie să fiu ca un fel de chit...“ Și, gândindu-se la aceste lucruri, lui Subotin Îi reveni În minte povestea prorocului Iona care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
situații, n’am să mai vin să te deranjez, fi-i sigură. Ești mulțumită...? Și acum te rog, trage perdeaua la o parte și privește dacă s’a așezat vremea. Am foarte mult de lucru...” Carla păstră pentru altă ocazie epitetele special pregătite, Îi aduse un ceai cu lămâie și deschise larg fereastra. Inspiră de câteva ori aerul proaspăt În piept, adresându-i-se cu o voce mai puțin arțăgoasă. „Cerul este senin, promițând o zi frumoasă...Hai, grăbește-te...Bea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de când predai limbă și literatură, le-ai împuiat capul copiilor cu tot felul de adevăruri. Ce s-a ales de ele? Nimic, profesore. Dar du-te tu ora următoare la a opta, spune-le că metafora e mai sugestivă decât epitetul, apoi taie-ți jugulara pe catedră și vei vedea cum viața multora se va schimba definitiv. Unii chiar vor scrie cărți, mai târziu, despre asta și le vor răspândi prin lume și vor spune că tu le-ai deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de pigmei“. Pe vremea aceea, febra modernismului deja mistuia Barcelona, Însă Jausá le-a indicat În mod limpede arhitecților pe care Îi angajase să-i construiască noua locuință că voia ceva deosebit. În dicționarul lui, „deosebit“ era cel mai valoros epitet. Jausá petrecuse ani la rînd plimbîndu-se pe dinaintea șirului de vile neogotice pe care marii magnați ai erei industriale americane și le construiseră pe tronsonul de pe Fifth Avenue plasat Între străzile 58 și 72, În dreptul laturii estice a Central Park-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dandanache, care numește pe prefect soțul „dumneaei”. Trahanache nu numai că nu dă crezare „plastografiei”, dar nici măcar nu vrea „să afle Zoițica”, „ cum e ea simțitoare...!”. Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat o stimă prevenitoare (și în scrisoare se adresează cu epitetul „venerabilul” , ironia fiind subtilă). Această bună organizare a triunghiului conjugal, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea cunoscută a femeii, convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale; el are pe lângă „madam Trahanache
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
îndreptă spre camioneta cu mâncare. Danny îl văzu vorbind cu tipul care vindea cafea - spionul AUFT - și arătând cu degetul mare în spate, spre zona în care avusese loc mica ciocnire. Al zise: Nu fi căcăcios, Krugman! Jerry îngână câteva epitete anticomuniste. Danny lansă replica „Și eu sunt unul dintre băieți”, pentru eventualitatea în care partea adversă trăgea cu urechea. Era o replică tipică de-a lui Krugman, desprinsă de Considine dintr-un vechi raport al NYPD, de pe vremea când sindicatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de sub genunchi. Mexicanul răbufni: — Curvă fascistă de căcat, polițist fascist de căcat! Danny scoase cătușele, imobiliză stânga lui Duarte și atașă cealaltă brățară a cătușelor de gard. Mexicanul se prăbuși pe burtă și încercă să tragă gardul după el, scuipând epitete în spaniolă. Danny își trase sufletul, lăsându-l pe Duarte să se zbată și să țipe în voie, apoi îngenunche lângă el. — Știu că mi-ai văzut fotografia. Știu că m-ai văzut și la morgă și că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sărite?! Acu' fă-i ceva de-mpăcăciune, așa... și cu un sfârșit din care să reiasă că n-am s-o mai supăr niciodată cu astfel de gesturi, cum să le spun eu...? ― Tîmpite! ― Nu tâmpite, nestudiate! ― Aha! într-nadevăr, e un epitet ornant ceva mai poetic decât celălalt! Bine, ți-o fac, numai să te-mpaci cu ea și să mă lași în pace! Nici n-apucai să-ncep să mă gândesc bine la cuvintele meșteșugite pe care să le-mbin întru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dar până la urmă, a căzut pe spate și nu s-a mai putut ridica în capul oaselor fără ajutorul eunucilor ei. Asta nu a împiedicat-o să mă înjure: „Inculto!“, mi-a strigat. Nu am înțeles de ce a ales acest epitet: nici una dintre celelalte doamne, poate cu excepția lui Nuharoo, nu era mai citită decât mine. Încerc să evit ochii lipsiți de viață ai doamnei Jin. Atunci când trebuie să mă uit direct la ea, privesc deasupra sprâncenelor. Fruntea ei lată, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la o sută de zile după moartea lui Hsien Feng, titlul domniei lui Tung Chih a fost schimbat din Fericire de Bun Augur în Revenirea la Ordine. Chiang Tai a fost cel care a dat domniei lui Tung Chih noul epitet. Cuvântul „ordine“ avea să fie văzut și pronunțat de fiecare dată când un cetățean se uita la calendarul său. În anunțul nostru, care a fost redactat de mine și revizuit de Chiang Tai, am subliniat că nu era alegerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
idei care dezvăluiau prea violent o gândire și o conștiința maculată. De cine? Nu voi dezvălui substanța romanului, fapt e că exista în el suficient material inacceptabil pentru a displace. De pildă: eroul vorbește în treacăt despre copii. Urmează un epitet scabros extras din activitatea digestivă a micilor ființe. Ce nevoie ai, i-am spus tânărului romancier, să-l faci pe cititorul care are copii să te disprețuiască și să arunce cartea din mîini?" "De ce să mă diprețuiască?" m-a întrebat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ci neantul rațional. Și totuși mă asaltau îndoieli: dar dacă ce preconiza Popescu era adevărat? Poate că exista și o altă scară de valori... Tocmai asta susținea dînsul. Mentorul ne vorbea de existența a două culturi, una falsă, alta autentică. Epitetele lui mă buimăceau. Tocmai despre ce susținea Popescu că e autentic, bunul meu simț țipa că este fals. Mă obstinam să cred că opera nu-l poate sacrifica pe autor. Ar fi trebuit, dimpotrivă, să-l exprime. Fără sinceritate, obținem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
seara asta, ne facem de râs. — Promit, promit, tovarășe Gafton, promit. Am înțepenit, gata. Ascult, atât, ascult. — E adorabilă, să știi. Generoasă, veselă. Plină de haz. Simplă, sinceră. Delicată, aș spune. Nu văd de ce zâmbești, nu văd de ce. — Exces de epitete, amice. O exagerare, dom’ Gafton, d-aia zâmbesc. Cu atâtea calități, nu mai are nici un haz. Trece cheful oricui, zău așa. — Nu trece, n-ai grijă. N-ai mata nici o grijă dinspre partea asta. Nu trece cheful, te asigur. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să scriu înfiorat că până dimineața am să-mi pierd suflul. Începusem să „produc“, oricât de odios mi-era termenul ăsta tehnic, până la zece pagini pe săptămână, cu un scris curat, neconstrâns, doar dacă mai catadicseam să rad câte un epitet, după o frază care nu încăpea pe-o pagină, dar reușeam s-o conduc ca un scamator. Nu mă întrebam cu zilele ce va rămâne din scriitura asta, destul că dimineața, după două-trei ore de somn, totul îmi părea OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată pentru un limbaj încărcat de epitete pestrițe. Mi-ar plăcea să am un soț și cincisprezece camere, mai adaugă ea, de teamă să nu se ascundă undeva în univers o fărâmă de liniște. Copii vreau să am mai târziu, după treizeci și cinci. Vai, dar ce tăcut ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Încâlcită făptură și Leo ăsta! Mai avea și acum în sertar scrisoarea de la Maria Firidă în care femeia, la cererea doctorului Iolescu, îl informa asupra discuției telefonice dintre Sabina și Adelina. Chiar Leo avusese ideea (aici ar fi trebuit un epitet) de a o convinge pe noua lui iubită să sune la Botoșani. Când Sabina ridicase receptorul și aflase cu cine stătea de vorbă, avu un mic șoc. Bărbatul aruncat drept miză pe masa de joc nu avusese tăria să asiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că a fost construit de meșteri din Caracal, că unde mai găsește el așa ceva? Bătea cu degetul în pereți: i-auzi cum sună! vezi ce solid e? ia pune mâna. Ei? Îți zic eu, e apartament tumaci! (ăsta era un epitet de vapor, adică too much). Apoi Adelina a început să mă piseze să declanșez acțiunea de divorț. A găsit ea și avocat. Sabina mi-a spus la telefon că am fi putut divorța la Botoșani, aș fi ieșit de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apostrofează cea de a doua damă. În acel moment iar dau drumul la o canonadă de strănuturi. - Coboară, dom’le, la prima stație, se aude o voce nervoasă și strănută cât vrei pe stradă. Mai mulți călători îmi trimit „politicos” epitete: „nesimțit”, „prost crescut”, „jigodie bolnavă” etc... Dau replică pe măsură la jignirile aduse. Se iscă un conflict spontan între mine și călători. Sub presiunea acestora, mă hotărăsc să cobor la prima stație și ușor îmi fac loc spre ușă. Mirarea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și ușor îmi fac loc spre ușă. Mirarea mea a fost mare. Cobor împreună cu cele două dame. În stația de autobuz, o patrulă a poliției locale. Să nu-și vadă de drumul lor, una din dame îmi aruncă printre dinți epitetul „nesimțitule”. Să nu tac, răspund cu aceeași monedă. Se opresc și amândouă, parcă dirijate de cineva, îmi răspund în cor:Să-ți fie rușine! Și completează cu un alt epitet. Unul din polițiști sesizează că între cele două dame și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de drumul lor, una din dame îmi aruncă printre dinți epitetul „nesimțitule”. Să nu tac, răspund cu aceeași monedă. Se opresc și amândouă, parcă dirijate de cineva, îmi răspund în cor:Să-ți fie rușine! Și completează cu un alt epitet. Unul din polițiști sesizează că între cele două dame și mine ar fi ceva și întreabă: - Ce s-a întâmplat, doamnelor?... - Ce să se întâmple, domnule polițist? Răspunde una din ele. Uite-l pe domnul acesta care de la urcare în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]