7,503 matches
-
-o până în fața hotelului. Au hotărât să se revadă în același loc peste o jumătate de oră. Carmina s-a grăbit să ajungă în cameră. A dezbrăcat rochia de plajă și a intrat sub duș. Simțea că arde toată. Era epuizată, abia mai respira. După duș și-a tamponat pielea cu prosopul, s-a uns cu lapte vitaminizat, a patrulat goală prin cameră, ca porii să absoarbă în voie soluția calmantă. S-a prezentat la întâlnire punctuală. Ceva din verva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de fentă, râzând, văd doar umerii rotunzi și scobitura de unde încep cei 2 mușchi, hei?! realizez, arată bine! asta n-aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu clămpăneam așa de mult și mă epuizez la un moment dat, vorbim și fumăm și înaintăm ușurel de pe jos pe marginea patului și el se întinde îmbrăcat, nici așa?!... se doarme sub pătură, zic eu cu tupeu de femeie inteligentă, ha, ha?! și-l acopăr și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mea, tata, de fapt oameni neclari, nesiguri, care încearcă și ei, și eu o pradă atât de ușoară. Să crezi în ei din start și să te ciuntești până când sufletul iese din chin senin, îndepărtat, puternic, detașat, ca și cum aș fi epuizat sursa de chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu venite, mi se face pielea de găină la mângâieri pe cap condescendente, tonele de iartă-mă mă fac să întorc capul a nimic important, o penitență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
permanență punctul de referință pe tot parcursul studiului. Investigațiile autoarei au avut ca punct de plecare clasele V-VIII, apoi s-au extins la clasele I-IV, revenind apoi la clasele mai mari. Credem că lucrarea de față n-a epuizat nicidecum toată gama de compoziții libere practicate la aceste clase, însă ne exprimăm convingerea că materialul prezentat la capitolul ANEXĂ va fi de un real folos elevilor, oferindu-le puncte de plecare în următoarele lor compoziții. Cartea se adresează în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a, fie ea la mate-fizică, și pivot În echipa de baschet a liceului. 6. Își spunea că nu se mai Întorcea demult acasă, ci doar Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-una din acele perioade de nemișcare inexpresivă cauzate de epuizarea emoțională. Totuși n-am găsit nimic. Nici o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pregătirea însemna să mă odihnesc puțin. Când soarele noii zile pătrundea prin perdele, am setat alarma telefonului mobil, am pus cartea și biletul deoparte și m-am întins pe pat. În ciuda tuturor lucrurilor, am adormit în câteva minute. Dar. Dar epuizat cum eram, făcusem o greșeală înfiorătoare. Când pregătisem bucla de dictafoane, ciudatul pachet se afla deja înăuntrul perimetrului. Astfel, când ideea bine conturată și viguroasă a unui lucru își eliberă lungul, alunecosul corp-gând dintre cuvintele și literele acelui bilet împăturit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ne-a crescut o pătură. Scout chicoti. Tot fără pantaloni ești? — Mda, tu? — Aha. — Probabil că l-ai fericit pentru un an întreg. — Ooo, probabil era îngrijorat c-o să ne fie frig. — Păi, a funcționat. Mă dor toate și sunt epuizat, dar nu mi-e frig. Scout mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
balustradă. Butoiul plutea imobil pe oceanul nemișcat. Brr-brr, brr-brr. Ce face? — Ce să facă? Doctorul se uită la mine. Nu face nimic. A încercat toată noaptea să stea sub apă și butoiul în sfârșit l-a tras la suprafață. E epuizat. — Și-atunci de ce e aici? — Hmmm? — Din toate locurile unde rechinul ăla ar putea fi în ocean, de ce e chiar aici? Poate că nu este, zise Scout. Poate a scăpat de butoi. Fidorous încercă să pară calm. — Butoiul ăla nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Poezii alese, Editura Prut International, 2006 Câteva referințe critice despre activitatea literară: Sincer prieten al Poloniei "....În ultima vreme au ajuns pe birou două cărți, editate la București, în 1972, în limba română. Tirajele din câte am aflat s-au epuizat grabnic și cu siguranță vor fi în curând reeditate. Prima din ele se prezintă ca un album, consacrată fiind Varșoviei, a două este o monografie amplă. Ambele au fost scrise de Nicolae Mareș, exeget al literaturii polone, cercetător al raporturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Piață Liberă. Nu-i chiar așa. Nu toți autorii își pot vinde cărțile singuri. Ne aflăm într-o criză a cititului, dar și a cumpăratului de cărți. O sută de mii de exemplare era tiraj mediu pentru "Cartea Românească". Se epuiza în cîteva luni. N-o să mai auzi de geamuri sparte la librării, ca pentru Cel mai iubit dintre pămînteni. Cititorii nu mai fac cozi pentru cărți, scriitorii nu-i mai pot recîștiga. Toate bat cartea: viața bate cartea, tevemania bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-n dicționare de vise?" "Iago!" i-am zis în față. "Ei, puțină confuzie nu strică, a ținut-o Fluturel pe-a lui. La lansarea Magdei U., cu Strigă acum..., am anunțat că personajele sînt în sală și i-am epuizat stocul de carte". Asta-i! mă trezesc din somnul cel de moarte. Deșteaptă-te, românco! O să bag albumul lui Rusalin în codul bunei mele prietene, Magda U.. O sun. Îmi răspunde, după ce revin și revin. Trage de multe ori puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o armonie destul de mediocră, dacă e să-l credem pe Balzac. Conține și note false, dezacorduri, vreun vibrato prea apăsat. Tai felii subțiri din mărul zemos încă și aromat al vieții amintite: Speak, Memory. Avusese concert la Iași. Era obosit, epuizat nervos ("M-am întins mai mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă loveam mereu cu capul. Neputința lui de-a mă iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd am împlinit 59 de ani, nu fără să mă gîndesc că Anton Holban a murit la 35, că Nichita Stănescu n-a mai respirat la 50, că Eminescu s-a prăbușit la 33. Kafka, la 41, Baudelaire, la 46... Epuizasem toate cuvintele. Pentru Rusalin n-am mai avut decît o literă, atîta. Litera veche, neagră, din lemn a tipografiei Mănăstirii Neamț, dăruită mie cîndva de părintele Serafim (ce-o mai fi facînd?) și folosită ca press-papier. Poate ți-o trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea cu flacăra dragostei. Și dragostea asta, cu toate că nu mi-era adresată mie, îmi devenise insuportabilă, cu sânii bălăbănindu-se pe deasupra dealurilor, mă ardea și înfricoșa, mă epuiza gândul la așteptarea preț de un anotimp ce o îndura străbunicul. Ultima dată când am visat-o pe Lucreția purta o rochie verde de mireasă, de ce de mireasă îmbrăcată în verde? Nu știu să vă spun, poate doar pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sub forma iubirii interzise, refulate, neîmplinite. Deci atunci când nu poate fi eliberată, obiectivată, iubirea se metamorfozează în boală, afectul paralizat eșuează în fiziologic. Interesant cum Thomas Mann dedică capitole interminabile exercițiilor filozofice ce fac obiectul discuțiilor dintre Settembrini și Naphta, epuizează, numai în câteva rânduri de-o conciziune și forță de expresie rare, problematica esențială a cărții: relația dintre boală și iubire. Castorp intră sănătos în sanatoriu, doar pentru a-l însoți pe vărul său Ioachim; oare simpla întâlnire cu Clavdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
determinată de starea de oboseală și lipsa de energie. S-a hotărât să facă gimnastică și câteva exerciții yoga de dimineață, așa cum i-a sugerat Damiel. Atâta vreme cât mai putea încă să le facă, nu-i produceau rău, cel mult o epuizau, dar asta o va face să doarmă mai bine. Omul din vis La capătul unui drum galben ce începea în asfințit, înconjurat din toate părțile de cer și ape, se profilau trei oameni, trei siluete subțiri ce înaintau către desfășurătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost un calvar, cutreieram toată noaptea prin grădini și călcam peste garduri și acoperișuri cu aceeași precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele, cu vremea însă s-au obișnuit și au renunțat să mă mai păzească. Și acum dorm toată ziua și mă trezesc între două cupe de ambrozie, pentru ca să adorm din nou. În băutură mi se strecoară somnifere, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altfel, de mult anunțase, mai spune articolul, că se simțea de la o vreme foarte obosit și că va mai da curs numai programărilor deja existente pentru a nu-i dezamăgi pe bolnavi. Dialogul cu bolnavii din timpul transelor somnambulice îl epuiza. Fapt fără precedent până atunci, Jorge i s-a adresat lui guru în timpul transei și asta numai pentru a-i comunica numele lui cu rugămintea să i-l restituie, când va reveni în starea de veghe. De asemenea, articolul subliniază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost într-adevăr o coincidență. Damiel și Amiel. D"-ul adăugat numelui meu înseamnă "dandy", "damnat", "deus" și "diabolo" deopotrivă, adică coincidentia oppositorum. Amicul tău Jorge este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său diform ce înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită decât de cel mai războinic dintre zei. Prin urmare, iubirea trebuie câștigată sau recâștigată atunci când ea s-a epuizat; aceasta este condiția redevenirii ei. Fructul iubirii, oul, nu este părăsit, el este păzit cu sfințenie, pe rând, de membrii cuplului și este abandonat numai atunci când unul dintre ei moare. Precum Feții-Frumoși, puii de albatros cresc în câteva săptămâni cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inspirate, scriitura largă și generoasă în formate șugubețe, asemenea firii autorului. O recunoști de la distanță cum se distinge printre celelalte cărți, mereu una singură, spre deosebire de colegele ei ce stau ca suratele, mai multe de același fel, spre a nu se epuiza și scăpa atenției cititorului. Acum vreo câteva luni, cred că am zărit-o, pesemne, în același loc, de vreme ce mi-am îndreptat privirea calată spre ea. Cu deosebirea că atunci am răsfoit-o, am admirat-o și aș fi fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lineari, sau plictisitor de onești și invariabili cu ei înșiși. "Lumea devine vis, visul devine lume", spunea Novalis. Am sperat să mă topesc într-o zi în acea puritate ce dăinuie în noi din copilărie și care nu se poate epuiza niciodată, oricât de tare o bălăcărim cu nesăbuința și insolența noastră. Mă gândesc adesea la acea puritate și o scot timid la iveală dintr-o cutie prăfuită cu jucării stricate și vii, îndepărtate amintiri. O privesc distant și neputincios, pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții le strângeau. Mașinile adunau zgura timpului, o descărcau la gropile de gunoi. Paznicii îi dădeau foc, fumul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]